Connect with us

EDITORIALE

O dublă premieră în Uniunea Europeană: Slovacia preia azi pentru prima dată președinția Consiliului și va găzdui primul summit UE în afara Bruxelles-ului după 16 ani

Published

on

de Robert Lupițu

slovacia UEPreședinția rotativă a Uniunii Europene se schimbă de la 1 iulie. După un an în care leadership-ul Consiliului UE a fost exercitat pe rând de Luxemburg (iulie-decembrie 2015) și de Olanda (ianuarie-iunie 2016), două state membre fondatoare ale Uniunii, a venit rândul pentru o premieră: Slovacia, țară membră din 2004, și unul dintre statele care s-au opus cotelor obligatorii pentru relocarea refugiaților, va deține președinția Consiliului pentru următoarele șase luni. Mai mult, Bratislava va fi prima capitală europeană post-2000 care va găzdui un summit al liderilor statelor membre după 16 ani în care Bruxelles a jucat rolul de amfitrion al deciziilor esențiale ale șefilor de stat sau de guvern din UE.

Slovacia devine pentru prima dată de când a aderat la UE statul responsabil cu gestionarea, coordonarea și impulsionarea agendei decioznale europene din perspectiva țărilor membre ale Uniunii într-un moment cum nu se poate mai complicat: rezultatul referendumului din Marea Britanie și o posibilă demarare a unei tranziții funcționale de la o Uniune care gândește și acționează în 28 spre una în 27+1 și, ulterior în funcție de decizia Parlamentului de la Londra, în 27. La acest mozaic de provocări vine atașată chestiunea migrației care, în pofida acordului de readmisie cu Turcia privind refugiații și refluxului migratoriu, reprezintă un subiect volatil pentru spectrul decizional de la Bratislava.

Bratislava preia mandatul de la Olanda după șase luni în care Haga a gestionat frâiele instituționale din Consiliu și într-un moment în care liderii UE vor trebui să se aplece cu mai multă determinare asupra chestiunilor ce țin de viitorul Uniunii: reconectarea cu cetățenii, contracararea populismului, diminuarea efectelor unui Brexit și asanarea abordării privind migrația.

O președinție pentru Vișegrad: Duetul franco-german nu mai poate face ceva nou pentru Europa

Președinția slovacă este importantă și dintr-o perspectivă regională, întrucât ca parte a Grupului de la Vișegrad, Bratislava reprezintă un punct decizional de pe harta Uniunii, alături de Budapesta, Praga și Varșovia, care nu îmbrățișează abordarea, uneori exclusivistă, a membrilor fondatori și, mai ales, a binomului franco-german.

visegrad groupÎn timpul Consiliului European din această săptămână, grupul de la Vișegrad a cerut o schimbare în modul de funcționare al Uniunii Europene, adoptând o poziție comună care s-a remarcat prin solicitarea de a crea o ”Uniune bazată pe încredere”, iar premierul Poloniei a utilizat impactul alimentat de Brexit pentru a transmite către întreaga Europă că duetul franco-german nu mai poate face ceva nou pentru Uniunea Europeană și că este nevoie de o nouă viziune și de o concepție la care să contribuie toate țările membre.

De pildă, dinamica adusă de Brexit va fi gestionată, prin urmare, sub auspiciile unei prime președinții slovace a Uniunii, dar cu caracteristici ale Vișegradului. În poziția lor comună de la Consiliu, cele patru state au susținut că reonectarea cetățenilor și încrederea între statele membre sunt necesare în acest moment de inflexiune pentru Europa, însă au pledat și pentru o Europă mai interguvernamentală, cu un rol sporit al parlamentelor naționale. Cu alte cuvinte, combinația dintre agenda unei președinții a unui stat membru, deci prin definiție înclinată către interguvernamentalism, și problema Brexit, va spori discuțiile despre viitorul Uniunii, dar cu potențialul de a le induce într-o stare mai interguvernamentală.

Principala problemă a cetățenilor noștri trebuie să fie mai bine transpusă în realitate. Parlamentele naționale trebuie să își facă auzită vocea. Instituțiile Uniunii Europoene trebuie să își urmeze misiunea și mandatele. Încrederea trebuie, de asemenea, promovată în rândul statelor membre, pornind de la depășirea liniei care ne divide și pe care am observat-o în ultimele luni”, au susținut prim-miniștii țărilor V4, conform Euractiv.

Ce și-a propus țara care a respins cotele obligatorii de refugiați pentru prima sa președinție? Ambiții prea mari pentru o perioadă complicată?

Guvernul condus de Robert Fico, relegitimat prin reînvestirea în funcție după alegerile parlamentare din martie, a stabilit o agendă cu patru priorităţi pentru acest mandat: o Europă puternică din punct de vedere economic, o piaţă unică modernă, o politică sustenabilă pentru migraţie şi o Europă implicată în problemele globale

Patru domenii cu puncte de legătură solide între ele prin care Slovacia și-a formulat ambițiile pentru mandatul semestrial pe care îl va parcurge și în care va avea de gestionat inclusiv balanța de putere în Consiliu, odată cu decizia cetățenilor britanici de a părăsi Uniunea Europeană. Mai mult decât atât, Bratislava își face din politica privind migrația o prioritate, mai ales că premierul Fico declara în diverse rânduri ca abordarea europeană a crizei refugiaților și a fluxului migratoriu constituie un ”ritual de sinucidere”.

Pregătind debutul președinției, Robert Fico arăta că țara sa va promova ”discuții constructive” cu Comisia Europeană, dar și în rândul statelor membre, mai ales după ce tratativele și deciziile privind schema de relocare a solicitanților de azil a fost deopotrivă contestată și susținând, creând falii între guvernele țărilor membre ale UE.

Ne vom concentra pe o agendă pozitivă, nu pe subiecte care ne divid”, a declarat Fico, adăugând că subiectul migrației va avea greutate pe agenda președinției deoarece UE va trebui ”să își redefinească politicile lipsite de succes”, potrivit EU Observer.

robert ficoPractic, Slovacia își propune să transforme președinția sa un forum de discuții prin care statele membre să dezbată propunerile Comisiei și să identifice o cale prin care chestiunea migrației să devină o problemă abordată la sursă și nu ca urmare a efectelor pe care le impune. Altfel spus, Slovacia nu va sprijini în cadrul președinției sale mecanismul de relocare a refugiaților.

Celelalte aspecte incluse printre prioritățile slovace relevă o cutumă generală aplicată de statele membre care preiau mandatul semestrial al președinției și care țin și de trio-ul de președinții. Aflată la mijlocul președințiilor din trio-ul deschis de Olanda și care va fi închis de Malta, Slovacia a preluat de la Haga printre priorități creșterea economică, obiectiv care s-a regăsit neîncetat pe agenda Uniunii după impactul crizei economico-financiare din 2008 și care să regăsește printre prioritățile bugetare europene, ramură a cărei alocare pentru anul 2017 urmează a fi negociată de Parlament și Consiliul aflat sub președinție slovacă.

Precizarea nu este deloc întâmplătoare având în vedere că executivul Uniunii a publicat o propunere de buget pentru 2017 în aceeași zi în care Slovacia a preluat președinția UE. 5,2 miliarde de euro dintr-un total de 134,9 miliarde sunt alocate pentru chestiunea migraţiei, iar proiectul bugetar nu prevede și decizia Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană.

Migrația devansată de Brexit: Bratislava, centrul de reflexie asupra viitorului UE. Oportunitate pentru Slovacia

Așteptată să ofere o perspectivă proprie și cuprinzătoare privind migrația și criza refugiaților, Slovacia se va regăsi în postura imediată în care un alt subisect suscită interes și impact pentru viitorul Uniunii Europene, și anume cum trebuie să se adapteze Europa, instituțional în principal, la situația determinată de rezultatul consultării populare din Regatul Unit.

Brexitul și consecințele sale au adăugat, practic, o prioritate ad-hoc președinției slovace. Reuniunea informală a celor 27 de lideri de la Bruxelles s-a încheiat cu o decizie care pune Bratislava pe traiectoria locurilor în care Uniunea a reflectat asupra rolului său, provocărilor pe care le întâmpină și viitorului pe care trebuie să și-l creioneze: Capitala Slovaciei va găzdui în septembrie o nouă reuniune informală a Uniunii celor 27.

”Suntem pregătiți să abordăm orice dificultate care poate fi generată din actuala situație. Uniunea Europeană este un câștig istoric de pace, prosperitate și securitate pe continentul european și rămâne cadrul nostru comun. Europenii așteaptă de la noi să furnizăm securitate, locuri de muncă, creștere economică și speranță pentru un viitor mai bun. Trebuie să livrăm aceste lucruri”, au subliniat liderii țărilor membre după o reuniune UE-27 în care au decis asupra unei viitoare reuniuni informale la Bratislava

Premierul Slovaciei a venit cu această propunere ca Bratislava, în calitate de capitală a țării ce deține președinția UE, să găzduiască o reuniune asupra viitorului Europei Unite, dar fără Regatul Unit, întrucât Bruxelles are ”o proastă reputație”.

Mutarea unei astfel de reuniuni într-o capitală europeană marchează o premieră după 16 ani, deoarece din 2000 încoace Uniunea a decis ca summit-urile ei să se desfășoare numai la Bruxelles.

O poziție ce arată opiniile coagulate ale Vișegradului, care pare să depună eforturi pentru a deraia Europa bruxelleză, dându-i un sens al tuturor și dezbătând viitorul acestei construcții departe de aparatul instituțional ce a fost utilizat, nu de puține de ori, ca levier al campaniilor anti-europene.

Deși neasumată ca prioritate distinctă, oportunitatea conturată de găzduirea unei astfel de reuniuni este un plus de imagine și de culoare vie care se așterne peste Slovacia și peste centrul Europei. Un mesaj transmis care arată astfel: reconectarea Europei cu ea însăși începe cu asumarea unor decizii luate în Europa (geografic) și pentru Europa (unitate și cvasi-echitate).

”Cetățenii nu locuiesc în instituții, ci în țările membre”, este argumentul pe care și ministrul de Externe, Miroslav Lajcak, l-a lansat la debutul președinției slovace în favoarea unei reuniuni informale la Bratislava, adăugând că politicile trebuie generate de statele membre, iar administrația europeană are rolul de a asigura că nu există un conflict între decizia politică și faza de implementare.

Poziția guvernului de la Bratislava relevă această predispoziție a jocului profund orientat spre interguvernamentalism pe care Slovacia îl va aborda în aceste șase luni.

Prima președinție slovacă succede a 12-a președinție olandeză

Bratislava preia mandatul de la Olanda după șase luni în care Haga a gestionat frâiele instituționale din Consiliu și în care a urmărit trei direcții principale: O Europă mai concentrată și dedicată aspectelor esențiale privind buna reglementare, legislație și gestionare a rolurilor instituționale; o Uniune inovativă îndreptată spre creștere economică și locuri de muncă; o mai bună conectare între instituțiile de la Bruxelles și cei 500 de milioane de cetățeni.

eu netherlandsCel de-al 12-lea mandat olandez la președinția UE va rămâne alăturat sintagmei de ”referendum”. După un plebiscit în care cetățenii olandezi au respins Acordul de Asociere semnat de UE cu Ucraina, țară în care semnarea inițială a acestui document a dus la eșecul de la Vilnius, la Euromaidan, la anexarea ilegală a Crimeei și la mișcările separatiste din estul Ucrainei, președinția olandeză și-a încheiat mandatul după ce Marea Britanie a decis, tot printr-un referendum popular, să părăsească Uniunea, riscând să se transforme într-un model de succes și pentru populiștii de la Haga sau Paris.

Olanda, în calitate de țară membră fondatoare a UE, și-a propus o mai bună și limpede abordare și relaționare între Europa instituțională și cea de zi cu zi, președinția sa fiind marcată de acordul negociat în martie între UE și Turcia privind readmisia refugiaților, extinderea sancțiunilor atât la adresa Crimeei și Sevastopolului, cât și a Rusiei, dar și deschiderea unui nou capitol de negociere din procesul de aderare al Turciei la Uniunea Europeană.

Președinția Consiliului se asigură prin rotație între statele membre ale UE la fiecare șase luni. În cursul semestrului respectiv, Președinția conduce reuniunile la toate nivelurile în Consiliu, contribuind la asigurarea continuității lucrărilor UE în cadrul Consiliului.

Statele membre care dețin președinția lucrează împreună îndeaproape în grupuri de trei, denumite „triouri”. Acest sistem a fost introdus de Tratatul de la Lisabona în 2009. Trioul stabilește obiective pe termen lung și pregătește o agendă comună, determinând subiectele și aspectele majore care vor fi abordate de Consiliu pentru o perioadă de 18 luni. Pe baza acestui program, fiecare dintre cele trei țări își pregătește propriul său program, mai detaliat, pentru 6 luni.

Trioul actual este alcătuit din președințiile Olandei, Slovaciei și Maltei.

.

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community, o inițiativă World Economic Forum, și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute. Din 2019, Robert este membru al programului #TT27 Leadership Academy organizat de European Political Strategy Center, think tank-ul Comisiei Europene.

EDITORIALE

O scurtă cronologie a epocii Klaus Iohannis la cârma României

Published

on

România ultimului deceniu începe în noiembrie 2014. Klaus Iohannis câștigă alegerile prezidențiale, răsturnând diferența de 10% din primul tur și obținând aproape zece puncte procentuale peste favoritul Victor Ponta (premier în funcție și președinte PSD). Un uriaș val de simpatie și încredere care a intrat în zestrea proaspătului lider politic național, care fusese preferat de liberali (PNL + PDL) în locul lui Crin Antonescu în cursa pentru Cotroceni.

O încredere care i-a servit drept scut în bătălia cu un PSD care amenința statul de drept și rolul României în UE și NATO. Momentul din 2017 cu geaca roșie din Piața Universității s-a opus celui cu paltonul, la Paris, (chiar pe 10 februarie 2015), iar prezidarea ședinței de guvern din februarie 2017 cu celebra frază “cei doi elefanți” (referitoare la ordonanța de modificare a codurilor penale și la cea de grațiere) au rămas referințe ale luptei în favoarea unei Românii democratice, europene și transatlantice. Toate acestea, dublate de atașamentul sincer față de NATO și Uniunea Europeană și de propriul exemplu al unui etnic german minoritar care ajunge președinte într-o fostă țară comunistă, au creat premisele pentru cel mai laureat președinte român cu premii internaționale de calibru, în SUA și în Germania, culminând cu premiul “Carol cel Mare”, rezervat celor mai de seamă lideri europeni care au modelat Europa unită, de la origini până în prezent.

În 2019, după prima președinție a României la Consiliul UE și imprimarea “spiritului de la Sibiu” în Agenda Strategică care avea să ghideze Uniunea între anii 2019 și 2024, popularitatea lui Klaus Iohannis ajută PNL să câștige alegerile europene, iar alături de un USR cu un discurs reformist similar se naște speranța “României europene”. Pe acest determinism politic, guvernul PSD se prăbușește, iar Klaus Iohannis reușește să încredințeze PNL-ului condus de Ludovic Orban conducerea unui guvern minoritar. La finele aceluiași an, câștigă un nou mandat de președinte cu 6,5 milioane de voturi (peste 66%), România căpăta cel mai favorabil culoar de influență politică în UE și NATO, iar numele președintelui este vehiculat constant pentru conducerea Consiliului European, a Comisiei Europene sau a NATO.

În 2020, criza provocată de pandemie care a erodat democrațiile liberale nu a ocolit nici România. Președintele a fost prezent în cetate, a împărțit responsabilitatea comunicării cu guvernul și a decontat popularitate. Astfel, coaliția pro-europeană PNL, USR, UDMR de la finele lui 2020 girată de președinte avea ambiția de a fi prima guvernare reformistă și de construcție din mandatele lui Iohannis, dar diluată la vot pe axa PNL – USR, cu un PSD resuscitat și cu prima intrare a forțelor extremiste în Parlament.

Coaliția pro-europeană pică în 2021 din cauze multiple, de la jocuri politice de putere și imaturități în actul de guvernare și de derulare a unei coaliții, iar fostul guvern PNL, USR, UDMR este demis printr-o moțiune de cenzură votată de PSD, USR și AUR.

La finalul lunii noiembrie 2021, președintele Iohannis susține o coaliție PNL-PSD, evocând nevoia de stabilitate și singura opțiune existentă. S-a speculat mult pe seama faptului că președintele și-a “justificat” impopulara decizie de a readuce PSD la guvernare de faptul că apăruseră informații că Rusia pregătește un atac împotriva Ucrainei, iar România, țara NATO și UE cu cea mai mare graniță cu Ucraina, are nevoie de stabilitate. Există totuși un articol Washington Post documentat via administrația SUA și serviciile americane de informații care arată cum Statele Unite au informat la începutul lunii noiembrie aliații din NATO, în cadrul Consiliului Nord-Atlantic, că Rusia pregătește războiul.

Din 2022 și până în 2024, Klaus Iohannis a cedat treptat până la definitiv spațiul comunicării politice, îndeosebi în treburi interne. Cedarea treptată s-a produs în timpul guvernului Ciucă, când a jucat activ cartea atribuțiilor sale constituționale în politică externă și de securitate, cu participarea la toate reuniunile de coordonare SUA, UE, NATO, G7 în format restrâns, cu creșterea prezenței NATO și SUA în România, cu activarea în premieră a Forței de Reacție Rapidă a Alianței chiar pe teritoriul României, forță care a devenit ulterior scheletul grupului de luptă NATO în România, condus de Franța, cu introducerea abilă a Republicii Moldova pe agenda UE aproape la pachet cu Ucraina agresată de Rusia. A mai punctat, politic și strategic, prin sprijinul pentru Ucraina, inclusiv donarea unui sistem de rachete Patriot și un acord bilateral de cooperare în domeniul securității pe zece ani. A mai punctat, ca prestigiu, ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare și aderarea completă, în etape, a României la spațiul Schengen. Cele cuprinse în ultimele două fraze s-au produs în diferite intervale, când imaginea de lider moral al coaliției s-a dovedit mai puternică în erodare decât orice succes.

Cedarea definitivă a spațiului comunicării în 2023 s-a produs după rotativa guvernamentală și instalarea PSD la conducerea Guvernului, adică tocmai în momentul când președinții la final de mandat își pregătesc moștenirea, memoriile, ieșirea din scenă sau, după caz, saltul spre o funcție internațională de rang înalt, cea din urmă instanță fiind irosită pe parcursul anului 2024, atât pentru România, ca reputație, cât și pentru Klaus Iohannis.

Ultimele trei săptămâni preconizate de mandat, 30 noiembrie – 21 decembrie 2024 au început cu ultimul său discurs de Ziua Națională. Și-a recunoscut greșelile și le-a cerut românilor iertare pentru că a luat decizii care au nemulțumit și pe care nu le-a explicat suficient. Prea puțin, prea târziu?

Încă de la decizia CCR de anulare a alegerilor prezidențiale și de neîncetare a mandatului președintelui până când președintele nou ales nu va depune jurământul, Klaus Iohannis a justificat de ce rămâne în funcție – invocând corect și legal Constituția – și a precizat care sunt principalele priorități: o coaliție, un guvern, un nou calendar al alegerilor prezidențiale și un buget. A comunicat, dar n-au mai fost mulți să asculte. Pot fi ei blamați în vreun fel?

Președintele Iohannis și-a asumat să rămână în funcție până la alegerea noului președinte, însă lucrurile s-au schimbat odată cu posibilitatea ca suspendarea sa în Parlament să se producă la vot grație unei proceduri inițiate de forțele extremiste și de USR. O decizie tardivă de a demisiona? O decizie greșită? O decizie menită să elibereze supapa unui spațiu politic inundat și să reseteze jocul politic?

Există un obicei să ne devorăm președinții la final de mandat. Just este să lăsăm istoria și timpul să judece. În fond, Klaus Iohannis a fost cel care și-a asumat alegerea de a rămâne în istorie drept primul președinte al României care demisionează din funcție. O astfel de hotărâre este greu de luat pentru oricine, mai ales că o vei purta pe umeri pentru totdeauna.

Continue Reading

EDITORIALE

Iulian Chifu: Schimbare geopolitică – Ieșirea R. Moldova din constrângerile energetice ruse. Tiraspolul este la mutare

Published

on

de Iulian Chifu*

Criza energetică din Republica Moldova, generată de nerespectarea de către Rusia și Gazprom a contractului de furnizare de gaz către Chișinău până în 2026, contract în vigoare, a oferit multă suferință, cu precădere în regiunea separatistă nistreană, dar și o oportunitate de a ieși din constrângerile energetice ruse, din șantaj și condiționare politică. Astfel, Uniunea Europeană și-a asumat acoperirea costurilor pentru acoperirea decuplării de Rusia și pentru Transnistria, venind în compensarea absenței furnizării de gaze prin achiziția de gaze de pe piața europeană pentru regiunea separatistă și a compensării costurilor energiei electrice pentru dreapta Nistrului, teritoriul aflat sub controlul autorităților legitime de la Chișinău.

250 milioane de euro, trei etape, preocuparea pe termen lung 

Nu este vorba, în nici un punct, despre vreo vină sau lipsă de prevedere sau planificare din partea guvernului Republicii Moldova. Din contra, Chișinăul trage semnale de alarmă și a făcut multiple simulări relative la faptul ca Rusia să abandoneze Transnistria în brațele autorităților legitime practice peste noapte, obligându-le să reacționeze față de toți cetățenii, inclusive cei din stânga Nistrului, în ideea că guvernul pro-european nu va face față perspective curente. Rezultatul ar fi fost unul dezastruos dacă asemenea studii de impact și planificări nu aveau loc, și am asistat chiar la Chișinău la asemenea analize în contextual în care partidele pro-ruse protestau în fața clădirii în care autoritățile legitime și experții încercau să studieze cum ar arăta soluțiile în aceste cazuri.

Vedem despre prevederea și responsabilitatea cu care a abordat Chișinăul această perspectivă din modul în care a pregătit situația pe malul drept al Nistrului: pentru consumul de iarnă a fost achiziționat și stocat gazul necesar în România și Ucraina, iar pentru energia electrică s-au pregătit variante de avarie dincolo de producția proprie și importurile prin interconexiunea din România(Ucraina fiind ea însăși sub atac și cu resurse relative reduse de reacție). În plus, când s-a precizat criza, și Ucraina a reacționat oferind cărbune pentru termocentrala Moldavskie Gress din regiunea separatistă, în timp ce Chișinăul a propus soluții de achiziții comune.

Dar rolul cel mai important pentru a salva situația l-a avut Uniunea Europeană, cea care a oferit un sprijin de 250 milioane de euro pentru anul 2025 în trei etape pentru a salva situația pe malul drept, relative la creșterea prețului la energie electrică, compensat complet, și 60 milioane de euro pentru regiunea separatistă, condiționat, pentru acoperirea căldurii și energiei electrice pentru cetățenii Republicii Moldova din stânga Nistrului.

Uniunea Europeană va acorda, în următorii doi ani, un ajutor de 250 de milioane de euro pentru depășirea crizei energetice și sporirea rezilienței în fața șantajurilor Rusiei. Anunțul a fost făcut de comisarul european pentru extindere, Marta Kos, în cadrul unei conferințe de presă comune cu președintele Maia Sandu. Este vorba despre compensații pentru facturile la energie electrică pe malul drept până la sfârșitul anului pentru consumatorii individuali, la care se va adăuga un fond pentru familiile vulnerabile, pentru școli, spitale de 20 milioane de euro pentru factura curentă. I se va adăuga un fond pentru afaceri, în valoare de 50 milioane de euro.

Banii vor fi alăcați și pentru planul de creștere al Republicii Moldova care va presupune reforma sistemului energetic și crearea premizelor independenței energetice. Este vorba despre construcția unor centrale termo-electrice pe gaz în Chișinău cu putere egală cu necesarul actual al Republicii Moldova, cu posibilitatea unei marje suficiente de dezvoltare, dar mai ales formule de energie regenerabilă care să crească de la 16% cât reprezintă astăzi în consum la 30% la orizontul lui 2030. Desigur, aceste pachete energetice sunt doar o parte din ajutorul oferit Republicii Moldova.

Direcțiile de utilizare a fondurilor europene: independență energetică, dezvoltare, energie curată

Președintele Maia Sandu a vorbit despre șantajul energetic al Rusiei și ajutorul oferit în acest sens de Uniunea Europeană: ”Am trecut prin multe încercări, dar nu am fost niciodată singuri. Când Gazprom a încercat să ne șantajeze, Uniunea Europeană ne-a ajutat cu gaze. Kremlinul folosește din nou energia ca armă de șantaj. Acum, din cauza acțiunilor Rusiei, pe malul stâng al Nistrului, oamenii stau în frig și întuneric, iar pe malul drept s-au majorat prețurile la electricitate”.

Pachetul de sprijin oferit de UE va fi folosit după cum urmează:

  • Pe malul drept, vor fi compensate parțial prețurile la energia electrică.
  • Pe malul stâng, sprijinul se va extinde până la sfârșitul sezonului de încălzire, dar va fi condiționat de respectarea drepturilor omului.
  • În următorii doi ani, vor fi făcute investiții în sectorul energetic.

Ca urmare a acestei injecții de fonduri, se conturează elemente concrete făcute pentru ca Republica Moldova să devină independentă energetic:

  • Nu mai suntem vulnerabili în fața șantajului cu gaze.
  • Linia electrică de înaltă tensiune Vulcănești-Chișinău va fi construită până la sfârșitul anului.
  • Vor fi construite alte două linii electrice de interconectare cu România, între care Suceava Bălți în Nord și o linie în zona de sud.
  • Peste 16% din energia consumată provine deja din surse regenerabile.

În următoarele săptămâni, Uniunea Europeană urmează să adopte planul de investiții pentru Republica Moldova, iar prima tranșă va ajunge în curând. Primii 100 milioane de euro vor ajunge până la jumătatea lunii aprilie.

Concret, ajutorul pe termen mediu pentru populație, în valoare de 250 de milioane de euro este destinat pentru:

  • compensații la energie electrică pentru toată populația Republicii Moldova până în decembrie 2025. Fiecare familie va achita primii 110 Kwh din factură la tariful care era înainte de creșterea prețurilor la energie. Acest ajutor va constitui în total 151 de milioane de euro. Consumul peste acest nivel va fi achitat de fiecare consumator la prețul curent majorat
  • Tot din acest ajutor, pe termen mediu, vor fi oferite compensații pentru afaceri de 15 milioane de euro suplimentar la ajutorul prevăzut de Guvern, ce va permite compensarea a 50% din costurile suplimentare la energie pentru sectorul agroalimentar.
  • Cu un buget de 20 de milioane de euro va fi acoperită în totalitate creșterea facturilor la energia electrică pentru instituțiile de importanță socială (școli, grădinițe, spitale, centre sociale etc) afectate de scumpire.
  • 50 de milioane de euro vor fi oferiți pentru finanțarea proiectele de eficiență energetică care se implementează prin programele Satul European, ODA și eco-voucher.

Partea de investiții în reziliența și independența energetică a Republicii Moldova vizează un plan de acțiuni pentru următorii 2 ani, care include eficientizarea energetică a clădirilor, creșterea ponderii energiei regenerabile, soluții de stocare a energiei, finalizarea liniilor de interconectare. Până în 2030, Guvernul își propune să avem minim 30% din producție de energie verde.

Premierul Republicii Moldova, Dorin Recean, a declarat că ”Kremlinul a creat o problemă umanitară, acum partenerii europeni vin să o rezolve. Pachetul oferit de UE ne va permite să continuăm acordarea compensațiilor, să evităm o criză umanitară și să investim în securitatea energetică a Republicii Moldova. Când falșii prieteni închid gazul, prietenii adevărați europeni deschid brațele și pornesc ajutoarele. Vom continua să lucrăm împreună cu partenerii noștri din Uniunea Europeană ca să asigurăm independența definitivă a întregii țări de șantajul gazului rusesc”.

Ajutorul de urgență al Uniunii Europene pentru Transnistria: Tiraspolul la mutare

Dacă vorbim despre anunțul Comisiei Europene privind acceptarea unei Strategii Cuprinzătoare pe doi ani pentru Independența și Reziliența Energetică a Republicii Moldova, având drept obiective protejarea Republicii Moldova de insecuritățile cauzate de aprovizionarea cu energie din Rusia și integrarea pe deplin în piața energetică a UE, nu a fost uitată nici regiunea separatistă, cea mai afectată de situația curentă și de refuzul autorităților separatiste de a accepta sprijinul de la Chișinău, tot așteptând reluarea livrărilor de către Rusia și Gazprom.

Pe lângă acest sprijin general, și ca parte a aceleiași strategii, UE este disponibilă să ofere 60 de milioane de euro pentru populația din regiunea transnistreană, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții. Deja în partea ajutorului de urgență, Comisia a oferit deja un sprijin în valoare de 30 de milioane de euro, anunțat pe 27 ianuarie. 10 milioane de euro vor permite Republicii Moldova să achiziționeze energie electrică de pe piețele europene pentru malul drept al Nistrului, contribuind astfel la reducerea prețurilor pentru consumatori iar 20 de milioane de euro sunt utilizate pentru achiziția de urgență a gazului necesar pentru a satisface nevoile de bază ale populației din regiunea transnistreană, până la data de 10 februarie. Rezervele înmagazinate prin bunăvoința Chișinăului și la solicitarea autorităților legitime, pentru TiraspolTransgaz, în sistemul de conducte din Republica Moldova și din România au fost epuizate la sfârșitul lui ianuarie.

Astfel, la 31 ianuarie a fost semnat un acord final al Guvernului Republicii Moldova cu Uniunea Europeană prin care Republica Moldova a primit 64 milioane de euro. Din suma respectivă, 30 de milioane de euro vor fi folosiți pentru a cumpăra gaz și energie electrică pentru ambele maluri ale Nistrului, respectiv, 20 de milioane euro vor merge pentru achiziționarea gazelor naturale ca ajutor umanitar destinat regiunii transnistrene, iar 10 milioane euro pentru achiziționarea energiei electrice pentru necesitățile malului drept al Nistrului. Altele 34 de milioane de euro vor veni ca suport bugetar.

Premierul Dorin Recean a explicat ce condiționalități va trebui să îndeplinească regimul de la Tiraspol pentru a accesa pachetul de ajutor de 60 de milioane de euro oferit de Uniunea Europeană pentru populația din stânga Nistrului:

  • Acțiuni concrete prin care se respectă drepturile omului și libertățile fundamentale în regiune, și care trebuie convenit cu Guvernul Republicii Moldova până a fi valorificat ajutorul.
  • Un plan asumat prin care se actualizează treptat tarifele la energie la prețurile de piață pentru consumatorii din regiune.
  • Companiile mari care exportă produse vor trebui să achite prețurile de piață pentru energie.
  • Excluderea consumatorilor industriali cu consum mare de energie din pachetul de sprijin.

Potrivit lui, banii oferiți de UE ar acoperi necesitățile energetice ale regiunii până la mijlocul lui aprilie. Mai concret, cele 60 de milioane de euro ar acoperi 70% din consumul social pe care l-au avut locuitorii din stânga Nistrului aflați sub controlul autorităților separatiste de la Tiraspol până la criză. Deja în perioada 1-10 februarie, stânga Nistrului primește gaze cumpărate de Chișinău dintr-un ajutor în valoare de 20 de milioane de euro oferit de Uniunea Europeană.

Deci autoritățile Republicii Moldova au la dispoziție până luni, 10 februarie, pentru a achiesa la oferta umanitară venită din partea Uniunii Europene și a conveni temele și modalitățile de control privind finanțarea și aprovizionarea cu gaz și energie electrică pe termen mediu. Ele trebuie discutate, convenite și comunicate Chișinăului, autorităților legitime și guvernului Republicii Moldova. Tiraspolul este la mutare, iar vineri, 8 februarie nu ajunsese încă la un acord în contactele avute.


* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. A fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim-Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.

Continue Reading

EDITORIALE

Iulian Chifu: Cum preia Trump Fâșia Gaza – Mecanismul ideilor de ruptură în procesele de pace blocate

Published

on

de Iulian Chifu*

Vizita premierului Netanyahu la Washington a dat posibilitatea să fie expusă o nouă mostră a turbulențelor introduse de epoca Trump în relațiile internaționale, în cele mai fantastice, inedite, surprinzătoare și de negândit modalități. Afirmându-și din nou reflexele de investitor imobiliar, Președintele SUA a reușit să reintroducă spiritul antreprenorial în perspectiva asupra Fâșiei Gaza pentru care a cerut, nici mai mult, nici mai puțin, decât eliminarea populației arabe palestiniene prin strămutare în Egipt și Iordania și preluarea regiunii distruse de război de către Statele Unite de la Israel, pentru ca aici să fie construită o Rivieră mediteraneană strălucitoare. Desigur, tema a surprins propria administrație, majoritatea republicană din Congres și toate statele lumii, stârnind un strigăt de protest general, care a dus însă la reajustarea planului, dar fără ca acesta să fie retras din capul locului drept absurd, inaplicabil și ilegal potrivit dreptului internațional.

Planul imobiliar Trump pentru Fâșia Gaza

Planul îndrăzneț și improbabil al lui Donald Trump ar presupune proprietatea Fâșiei Gaza și transformarea sa într-o Rivieră a Orientului Mijlociu la Marea Mediterană. Proiectul a fost lansat fără preaviz marți, 4 februarie, în conferința de presă desfășurată alături de premierul Netanyahu, jubilant și surprins plăcut, la rândul său, de anunțul președintelui american pe care-l vizitează. A fost clar un proiect plecat de la președinte, deși ideea intervenției imobiliare în regiune pare să dateze din primul mandat Trump și să-i aparțină ginerelui său, Jared Kushner.

Trump este obișnuit al gesturilor și mai ales afirmațiilor care fac titluri pe social media și fac să se vorbească despre el zile și săptămâni în șir. Întreaga administrație americană a fost luată pe nepregătite, lucru vizibil chiar și prin lipsa de reacție și, ulterior, prin nuanțările introduse. Astfel, Secretarul său de stat, Marco Rubio, se afla în deplasare în Guatemala și a aflat de idee chiar în timpul conferinței comune de presă a președintelui Trump, potrivit propriilor declarații, reacționând târziu cu afirmația că va fi refăcută Fâșia Gaza locuibilă și splendidă.

Aspectul relevă și îndepărtarea șefului diplomației americane de la treburile Orientului Mijlociu, preluate de către Steve Witkoff, trimisul special al președintelui în regiune și prieten cu Donald Trump, persoana care-i relatase despre situația distrugerilor în regiune și imposibilitate locuirii în Gaza a oricărei ființe umane, o regiune distrusă și rămasă fără infrastructură, apă, căldură, electricitate, gaz, baza funcționalității unei vieți civilizate.

Alături de consilierul pentru securitate națională, Mike Waltz, par a fi singurii membri ai administrației care știau despre preocupările lui Trump, după ce acesta a introdus și tema expulzării populației palestiniene în statele arabe vecine, Egipt și Iordania, idee asupra căreia a continuat să insiste în ciuda reacțiilor vehemente ale celor în cauză și ale statelor arabe. De altfel, Regele Abdullah al Iordaniei este așteptat la Washington săptămâna viitoare.

Ideea de a “prelua” și “deține” Fâșia Gaza pe care ar primi-o de la Israel e strict ideea președintelui, niciodată digerată, gândită și ajustată de către echipa sa de consilieri și de persoane cunoscătoare a regiunii. Desigur, dreptul internațional și precedentele istorice nu au nimic de a face cu termenii de a prelua sau a deține/poseda decât dacă e vorba despre cucerire militară, preluare prin forță, pentru că despre cedare și transfer nu poate fi vorba.

Angajamentul lui Trump din conferința de presă vizează găsirea și distrugerea bombelor neexplodate, eliminarea armelor pe care le-ar găsi în regiune, înlăturarea clădirilor distruse, readucerea facilităților și reconstrucția ca un proiect imobiliar de top și de succes. Desigur, operațiunea reclamă eliminarea palestinienilor din regiune. Întrebat de reporteri despre trimiterea de trupe americane, Trump a răspuns că SUA va face ceea ce e necesar pentru Gaza, evitând să nege explicit această posibilitate. 

Planul nematurizat sau joaca de-a ucenicul vrăjitor 

O asemenea declarație făcută de către președintele Statelor Unite a stârnit nedumerire, reacții de consternare și revoltă la nivel internațional. Purtătoarea de cuvânt de la Casa Albă, Karoline Leavitt, a nuanțat cât a putut de mult, ulterior, elementele cele mai dure și criticate din plan, cu precădere cele care au stârnit reacții interne. Astfel, ea a insistat că ar fi vorba doar despre o relocare “temporară” a palestinienilor din Gaza, deși Trump spusese că nimeni nu ar trebui să se mai întoarcă vreodată în Fâșie, și și-a asumat rolul de a convinge Egiptul și Iordania să ia palestinienii pe teritoriul lor.

Apoi secretarul de presă de la Casa Albă a insistat că nu este vorba în nici un moment ca SUA să trimită trupe în Orientul Mijlociu, deși Trump nu respinsese ideea. Apoi a insistat că reconstrucția nu se va face din bani americani, ci obligațiile financiare și de securitate urmau să aparțină statelor arabe, asta deși președintele Trump vorbise despre o posesie pe termen lung a teritoriului de către Statele Unite. Cât despre epurarea etnică, încălcarea dreptului internațional și strămutarea în forță a palestinienilor, sprijinul pentru Trump a venit aici de la premierul Netanyahu care a salutat planul și a vorbit, în schimb, despre relocarea voluntară a palestinienilor.

Astfel, Ministrul apărării israelian a fost instruit de către premier să pregătească un plan de relocare a populației palestiniene pe baza “migrației voluntare” a locuitorilor Fâșiei Gaza. Ideea reașezată ar presupune ca cei din Gaza care ar dori să părăsească regiunea să o poată face, deși ambele frontiere, cu Egipt și Iordania, sunt blocate pentru circulația palestinienilor. Joi, 6 februarie, Ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a insistat că planul Trump va dura ani buni pentru ca palestinienii “să fie integrați în statele gazdă” și să fie facilitate eforturile de reconstrucție pe termen lung “într-o Fâșie Gaza demilitarizată și fără amenințări, într-o eră post-Hamas”.

Propunerea stârnește din start temeri privind epurarea etnică forțată din Gaza și aceasta ar încălca dreptul internațional, și ar fi contrară poziției bipartizane de lungă durată a SUA privind soluția celor două state în Orientul Mijlociu, dar ar obliga și trupele americane să se implice direct în cel mai fierbinte loc al conflictului din regiune, o spun criticii lui Trump. Membrii cabinetului și ai Congresului au fost luați și ei prin surprindere de propunere, în condițiile în care fostul Director pentru National Intelligence în administrațiile Trump și Biden, deopotrivă, Beth Sanner, a susținut că nu există precedent, mecanism sau bază legală pentru așa ceva.

Desigur, planul Trump, schițat și nematurizat, fără a fi substanțiat și ajustat măcar în raport cu regulile dreptului internațional sau cu angajamentele internaționale în vigoare ale SUA, sau fezabilității drept criteriu de pornire, a fost respins de către palestinieni și statele arabe. Asta deși președintele a insistat că planul său ar avea un sprijin al națiunilor arabe, care au calificat proiectul drept non-starter, imposibil de utilizat ca bază pentru a dezvolta vreun proiect viabil de pace și reconstrucție în Gaza plecând de la elementele prezentate. Purtătorul de cuvânt al ministerului de Externe al Qatarului, Majed al Ansari, stat cu un rol crucial în planul actual de pace în trei faze, a declarat miercuri că statele arabe plănuiesc să reconstruiască Gaza fără ca palestinienii să fie vreodată mutați.

Idei disruptive, ruptura în gândire și forcingul de voință pentru a avea o soluție

Trump a fost criticat că gândește ca un om de afaceri interesat de imobiliarele și de poziția la malul Mediteranei a Fâșiei, ca motor al reconstrucției, și a fost salutat de către extrema dreaptă israeliană. Planul ar elimina perspectiva statalității palestiniene pe deplin și ar crea o întreagă populație ostilă, care s-ar alătura celor din statele arabe, în perspectiva relocării palestinienilor din Gaza, idee vehiculată de Trump cu două săptămâni înaintea anunțării planului său. Există 5,9 milioane de refugiați palestinieni în regiune și în lume iar din 2022, palestinienii din Gaza au fost relocați intern aproape în totalitate, 90% fiind mutați de măcar o dată de către armata israeliană IDF, iar unii chiar de 10 ori, potrivit ONU. 

Soluția nu este fezabilă nici politic, nici social, și aici preocupările de securitate subliniază vulnerabilitatea planurilor de rezolvare în forță, într-o variantă simplistă, a problemei palestiniene în Gaza. Iar trecerea la faza întâi a planului actual de încetare a focului din Gaza a văzut emergența din nou în stradă a Hamas, după ce organizația fusese practic, distrusă de război. Fostul Secretar de Stat, Antony Blinken, a susținut recent că recrutările au fost mai rapide, pregătirea mai susținută decât viteza de eliminare a membrilor Hamas cunoscuți în Fâșie, iar reemergența Hamas nu are nici o opreliște acum sau în viitor. Mai ales că, în faza a doua, trupele IDF ar trebui să se retragă complet din Fâșie, pentru a putea recupera restul ostaticilor. 

De unde și de ce apar aceste idei disruptive ale lui Donald Trump și cum poate să funcționeze lumea cu ele? Ei bine, desigur, sunt idei proprii ale lui Trump, inedite, surprinzătoare și care fac zgomot și sunt determinate de lipsa vreunui tip de soluție venind din altă parte, tendința de a repeta aceleași idei și dorința de a mișca lucrurile. De aceea nu vorbim despre un plan bine întocmit și reglat de către aparatul Casei Albe, al Consiliului Național de Securitate sau al Casei Albe, cu consultarea experților în regiunea vizată, ci este ideea brută gândită de Trump, eventual pe loc, cu gradul de surpriză și agresivitate asociat, care trebuie să trădeze putere, și a cărui scop este să anime, să revitalizeze și să dea noi resorturi situațiilor blocate și înghețate din lipsă de idei proaspete.

Astfel, lipsa de alternative legitimează proiectul Trump, care e doar un crochiu, dar suficient de apăsat desenat și impus ca să oblige aparatul său și statele terțe, aflate sub presiunea impresiei de putere dominantă pe care o emană Trump la început de mandat pentru ca să lucreze pe temă și să scoată un proiect cât de cât fezabil. Acordurile Abrahams au pornit pe același calapod în prima administrației Trump și au conturat ideea inedită a păcii și recunoașterii bilaterale între Israel și diferite state arabe contra unor avantaje pe care SUA le-ar oferi chiar înainte ca schimburile și cooperarea bilaterală să le probeze viabilitatea.

Trump nu mai vrea reluarea acelorași idei care au dus la impas și blocaje, ci lucrul în jurul unor idei proaspete, inedite și surprinzătoare, rostite răspicat și impuse prin dovezi de forță și voință. Chiar dacă inițial sunt necizelate și inacceptabile, aparatul său, partenerii externi, cei vizați trebuie să vină cu idei și propuneri pentru a le face să funcționeze. Obiectivul fiind, firește, încheierea războaielor fără sfârșit. O formulă de guvernare în forță, prin voință, creând crize dure și obligând pe toată lumea să stea la planșeta de planificare pentru a retușa ce a gândit Trump și a o face să funcționeze cumva. Totul e să fie diferit de tot ceea ce s-a mai încercat anterior.


* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. A fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim-Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.

Continue Reading

Facebook

Concrete & Design Solutions

Concrete-Design-Solutions

INCAS - Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială „Elie Carafoli”

Advertisement
EUROPARLAMENTARI ROMÂNI2 hours ago

Virgil Popescu este convins că relația România-SUA va continua să fie una puternică: Voi susține activ și din PE dezvoltarea parteneriatului pe energie pentru a ne atinge obiectivele de securitate energetică

INTERNAȚIONAL3 hours ago

SUA impun sancțiuni împotriva unei rețele rusești de criminalitate informatică

MAREA BRITANIE3 hours ago

Marea Britanie, următoarea țintă în războiul tarifelor demarat de Trump? Președintele american a criticat deficitul ”uriaș” pe care SUA îl au în relația cu Regatul Unit: Nu vor exista ”excepții”

PARLAMENTUL EUROPEAN4 hours ago

Îngrijorat de rata istorică a inflației, Parlamentul European solicită BCE să facă mai mult pentru a stopa acest fenomen

INTERNAȚIONAL4 hours ago

Summitul AI de la Paris: Marea Britanie și Statele Unite au refuzat să semneze declarația internațională privind inteligența artificială

COMISIA EUROPEANA4 hours ago

Uniunea Competențelor va asigura acces egal fetelor și femeilor la competențe-cheie pentru competitivitatea și reziliența UE, subliniază vicepreședintele executiv Roxana Mînzatu: Talentul nu are gen

POLITICĂ5 hours ago

Ilie Bolojan, desemnat președinte interimar al României începând cu 12 februarie după demisia lui Klaus Iohannis din funcția de președinte

ROMÂNIA5 hours ago

Marcel Ciolacu, discuții cu directorul SG RECOVER al Comisiei Europene despre implementarea PNRR într-un „ritm dinamizat” la nivelul ministerelor: 2025 este anul investițiilor pentru România

GENERAL5 hours ago

Studiu: Populiștii de extremă dreapta folosesc cel mai des dezinformarea și știrile false pentru a obține avantaje politice față de partidele cu altă orientare politică

ROMÂNIA5 hours ago

Ministrul Digitalizării, prezent la Summitul AI de la Paris: Scopul meu e ca România să fie la masa deciziilor în materie de AI

EUROPARLAMENTARI ROMÂNI8 hours ago

Înainte de împlinirea a 48 de ani de la cutremurul din 1977, Gabriela Firea solicită fonduri europene suplimentare și prevenție reală pentru a proteja românii de consecințele unui viitor cutremur major

EUROPARLAMENTARI ROMÂNI5 days ago

Vicepreședintele PE, Victor Negrescu, pledează pentru ”dialog și soluții pragmatice” care să contribuie la reconstruirea colaborării între UE și Regatul Unit: Putem asigura un viitor comun mai bun

EUROPARLAMENTARI ROMÂNI6 days ago

Eurodeputatul Virgil Popescu subliniază importanța de a finaliza interconectarea rețelelor de energie electrică pentru o consolidare uniformă a competitivității în UE

POLITICĂ1 week ago

Candidatura lui Crin Antonescu la alegerile prezidențiale, validată de PSD: Avem nevoie să ne apărăm și să ne respectăm condiția de țară a UE, a NATO, a parteneriatului strategic cu Statele Unite

ROMÂNIA1 week ago

Guvernul a adoptat Bugetul pentru 2025. Ministrul Tánczos Barna: Prin acest buget, punem bazele unei noi viziuni prin care rezolvăm probleme structurale și consolidăm creșterea economică cu ajutorul fondurilor UE

ROMÂNIA1 week ago

Premierul Belgiei, discurs la Universitatea Harvard din SUA: Rusia a intervenit în alegerile din România, denunțăm asta!

U.E.2 weeks ago

Giganții europeni mută în cursa tehnologică globală: Vodafone a efectuat primul apel video în spațiu din lume dintr-o zonă fără acoperire, folosind un smartphone și sateliți comerciali

COMISIA EUROPEANA2 weeks ago

“Este timpul să repornim motorul inovării din Europa”: Comisia von der Leyen a lansat Busola competitivității, axată pe inovare, decarbonizare, securitate, simplificare, piața unică, finanțare și competențe

PARLAMENTUL EUROPEAN2 weeks ago

PE marchează Ziua Internațională a Comemorării Holocaustului printr-o ședință solemnă dedicată celor șase milioane de victime. Povestea violoncelistului Pál Hermann, ucis de naziști, a răsunat în hemiciclu

COMISIA EUROPEANA2 weeks ago

În fața Curții de Justiție a UE, Ursula von der Leyen se angajează să exploreze noi căi pentru a proteja tratatele și valorile atemporale ale Uniunii într-o lume aflată în schimbare

Trending