În cadrul unei sesiuni online organizate de OCDE, intitulată „AI’s Implications for Work: What do we know from the OECD AI Capability Indicators”, experți ai organizației au prezentat un nou instrument de analiză a impactului inteligenței artificiale asupra pieței muncii, precum și primele rezultate ale acestuia. În acest context, a fost prezentată și o bază de date privind implicațiile inteligenței artificiale asupra profesiilor, construită pe baza indicatorilor OCDE privind capabilitățile AI. Aceștia oferă un cadru care leagă evoluția tehnologiei de schimbările din piața muncii.
Un nou cadru pentru a evalua capabilitățile AI
Margarita Kalamova, economist OCDE, a explicat că indicatorii dezvoltați de Organizație oferă „un cadru structurat, bazat pe dovezi, pentru a evalua și explica ce pot și ce nu pot face sistemele de inteligență artificială, în comparație cu abilitățile umane”.
Cadrul include nouă tipuri de capabilități (cognitive, sociale și fizice) relevante pentru muncă, educație și viața de zi cu zi. Pentru fiecare dintre ele, OCDE folosește o scară în cinci niveluri, care arată cât de avansată este inteligența artificială, de la sarcini simple până la performanțe apropiate de cele umane.
Potrivit Margaritei Kalamova, indicatorii sunt concepuți ca un sistem care se actualizează în timp: „indicatorii sunt gândiți ca un cadru evolutiv care permite urmărirea schimbărilor în capabilitățile AI în timp”. Mai exact, modul de evaluare rămâne același, dar poziția AI pe această scară se schimbă pe măsură ce tehnologia evoluează.
„În loc să ne întrebăm dacă un loc de muncă este sau nu expus, ar trbui săp ne uităm cât de apropiată este inteligența artificială actuală de capabilitățile pe care le necesită acea ocupație”, a explicat Margarita Kalamova.
Cu alte cuvinte, accentul nu mai cade pe job în ansamblu, ci pe competențele pe care acesta le implică. Unele dintre ele pot fi deja replicate de AI, în timp ce altele rămân încă greu de automatizat. Această abordare pornește de la ideea că ocupațiile combină tipuri diferite de abilități (cognitive, sociale și fizice), iar inteligența artificială nu avansează în același ritm în toate aceste domenii. Din acest motiv, „efectele inteligenței artificiale asupra muncii nu vor fi uniforme”.
Pe baza acestui cadru, OCDE a dezvoltat un indicator denumit „catch-up index”, care măsoară diferența dintre capabilitățile actuale ale inteligenței artificiale și cerințele fiecărei ocupații.
„Cu cât diferența este mai mică, cu atât expunerea este mai mare”, a spus Margarita Kalamova. Ea a explicat că, atunci când AI este deja apropiată de nivelul de competențe cerut de un job, acel job este mai expus la impactul tehnologiei, în timp ce o diferență mai mare arată că AI este încă departe de a putea prelua acele activități.
Analiza arată că inteligența artificială a ajuns deja la nivelul cerut în unele tipuri de competențe, dar rămâne în urmă în altele. „Capabilitățile de limbaj și creativitate sunt deja la nivelul cerut sau chiar îl depășesc în multe grupuri ocupaționale, în timp ce AI rămâne mult mai des în urmă în ceea ce privește rezolvarea problemelor și capabilitățile fizice”.
Cu alte cuvinte, tehnologia este deja foarte performantă în sarcini legate de limbaj sau generarea de conținut, însă întâmpină încă dificultăți în activități care presupun raționament complex sau muncă fizică. În prezent, joburile de birou, în special cele administrative, se numără printre cele mai expuse, AI fiind „relativ aproape de profilul de competențe necesar acestor joburi”.
OCDE subliniază că piața muncii nu mai poate fi analizată printr-o simplă împărțire între joburi „calificate” și „necalificate”. Cu alte cuvinte, fiecare job presupune un mix diferit de competențe, iar acest lucru influențează modul în care este afectat de inteligența artificială.
Lipsa datelor privind utilizarea reală a AI
Stijn Broecke, senior economist OCDE a atras atenția că nu există încă date solide privind utilizarea efectivă a inteligenței artificiale la locul de muncă. „Nu avem, de exemplu, în anchetele standard privind forța de muncă, o întrebare dacă angajații folosesc sau nu inteligența artificială în activitatea lor”, a explicat acesta.
Chiar dacă există unele sondaje care oferă indicii despre utilizarea AI, acestea sunt limitate și nu permit o analiză detaliată la nivelul ocupațiilor. În lipsa unor astfel de date, devine dificil de evaluat în mod direct impactul real al tehnologiei asupra pieței muncii.
Totodată, Broecke a subliniat că un job mai expus la AI nu înseamnă automat că va fi înlocuit de tehnologie. În unele cazuri, AI poate fi utilizată pentru a sprijini activitatea angajaților, crescând productivitatea sau schimbând modul în care sunt realizate anumite sarcini, fără a elimina complet rolul uman.
Invitatul panelului, Robert Seamans, profesor la New York University, a apreciat caracterul „nou” și „dinamic” al indicatorului, subliniind că acesta introduce o abordare diferită, bazată pe ceea ce el a numit „diferența dintre capabilitățile AI și cele umane”.
Acesta a remarcat că unul dintre principalele avantaje ale instrumentului este faptul că poate fi actualizat în timp, pe măsură ce inteligența artificială evoluează. Totodată, a atras atenția asupra unor provocări, în special legate de dinamica pieței muncii: „natura ocupațiilor se va schimba” odată cu utilizarea tot mai largă a AI.
În acest context, a subliniat că astfel de indicatori trebuie adaptați nu doar la progresul tehnologic, ci și la transformările din interiorul joburilor, care pot evolua pe măsură ce noile tehnologii sunt integrate în activitatea de zi cu zi.
De asemenea, Seamans a punctat și un aspect important pentru interpretarea acestor rezultate: „expunerea la inteligența artificială nu înseamnă înlocuire, poate însemna și completare sau creșterea productivității”.
Experții OCDE au subliniat că o provocare majoră rămâne diferențierea între automatizare și situațiile în care AI este folosită pentru a sprijini activitatea angajaților, două abordări care sunt adesea confundate în dezbaterea despre impactul asupra muncii. Aceștia au arătat că, deși discuțiile publice se concentrează frecvent pe ideea de automatizare, adică înlocuirea unor sarcini sau joburi, în practică, inteligența artificială poate avea și un rol de sprijin pentru lucrători.
În acest context, Organizația lucrează la dezvoltarea unui indicator complementar care să analizeze mai clar în ce măsură AI înlocuiește anumite sarcini sau contribuie la creșterea productivității și la îmbunătățirea procesului de luare a deciziilor. Potrivit experților, o astfel de distincție este esențială pentru a înțelege impactul real al AI asupra pieței muncii și pentru a evita interpretarea automată a expunerii drept risc de înlocuire a locurilor de muncă.
