de Victor Negrescu 

Parlamentul European a adoptat în ultima sa sesiune plenară un document esențial, care trasează evoluția Europei din punct de vedere social. Prin rezoluția sa din 17 decembrie, legislativul european adoptă raportul privind o Europă socială puternică pentru o tranziție justă și prezintă direcțiile strategice privind consolidarea modelului social european și întărirea mecanismelor de protecție socială disponibile la nivelul UE.

Mai exact, documentul subliniază importanța justiției sociale, a unei salarizări decente, a egalității de șanse, a unei mobilități juste și a unor sisteme sociale puternice în vederea consolidării Europei în contextul post-pandemic. Raportul și rezoluția reprezintă preambulul unei dezbateri esențiale care va avea loc în perioada următoare privind Planul de Acțiune în domeniul social pe care Comisia Europeană trebuie să îl pregătească și să îl lanseze în perioada următoare.

Dar dezbaterea în jurul acestor documente strategice esențiale nu reprezintă o noutate în peisajul european. Încă din 1961 statele membre au adoptat o Cartă Socială Europeană, în 1989 o Cartă Comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, iar Europa este cunoscută pentru cele mai avansate prevederi sociale prevăzute în documente strategice aprobate la nivel european și confirmate în mai multe articole ale Tratatului Uniunii Europene.

În ciuda faptului că trăim pe un continent dezvoltat, în 2018, în UE-27 existau aproape 109 milioane de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială, echivalentul a 21,7% din populația totală. Și mai grav este că printre aceste persoane numărăm și 23 de milioane de copii. Situația agravantă privește și persoanele fără adăpost care au crescut cu 70% în majoritatea statelor membre în ultimul deceniu conducând la aproape 1 milion de persoane care nu au un adăpost în fiecare noapte în Europa.

Aceste cifre au crescut însă în contextul crizei generate de pandemie. Aproape o cincime din populația UE este în pericol să se îndatoreze excesiv iar numeroase persoane nu mai primesc prestațiile sociale la care aveau dreptul. De aceea se preconizează că rata sărăciei va crește, iar persoanele din grupurile vulnerabile riscă să devină și mai puternic afectate. Precaritatea se manifestă în diferite forme, unul din cinci lucrători din UE suferind spre exemplu de un loc de muncă de calitate precară iar 60% dintre lucrători sunt captivi, în mod involuntar, în locuri de muncă pe perioadă determinată. Evident toate aceste tendințe de precarizare sunt accentuate de creșterea ratei șomajului care se preconizează a depăși cifra actuală de 7%, cu un impact foarte mare spre exemplu în rândul tinerilor în privința cărora rata șomajului este de 17%.

Raportul recent adoptat prezintă direcții clare privind implementarea Agendei de la Porto, a Agendei 2030, a Pilonului european al drepturilor sociale și a normelor sociale aprobate la nivel european, solicitând crearea unui nou cadru strategic raportat la noile provocări de natură socială. Mai exact, Parlamentul European este convins că un cadru de guvernanță pentru o Europă socială și sustenabilă ar trebui să fie ancorat în următoarele reforme: integrarea în tratate a Pilonului european al drepturilor sociale și a unui protocol privind progresul social, protejându-se drepturile sociale la același nivel ca și libertățile economice pe piața unică, și adoptarea unui pact pentru dezvoltare sustenabilă și progres social, care să impună obligativitatea obiectivelor sociale și de sustenabilitate, pentru a realiza ODD-urile ONU. Tot în aceeași logică, legislativul european consideră, de asemenea, că procesul semestrului european ar trebui să respecte metoda comunitară și să fie stabilit de comun acord de către Consiliu și Parlamentul European, iar mai multe domenii de politică socială ar trebui să se supună procesului decizional cu majoritate calificată, în special nediscriminarea, protecția socială a lucrătorilor (în afara situațiilor transfrontaliere), protecția lucrătorilor cărora li s-a reziliat contractul de muncă, reprezentarea și apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor și angajatorilor și condițiile de ocupare a forței de muncă pentru resortisanții țărilor terțe care locuiesc în mod legal în UE.

Evident, în vederea implementării acestor obiective, se solicită o alocare financiară adecvată pentru sistemele și mecanismele de protecție socială atât la nivelul bugetelor naționale, cât și din resursele europene. Programe de tipul schemei europene de sprijinire a șomajului tehnic (SURE) sau crearea unui sistem UE de reasigurare pentru indemnizațiile de șomaj pot reprezenta soluții pentru europenizarea acțiunii în domeniul social. Interesant este că în România, în ciuda direcțiilor și recomandărilor europene, Guvernul a uitat de componenta și factorul social în Planul Național de Redresare și Reziliență. Tot în această logică implementarea Fondul European de Ajustare la Globalizare, a Fondului Social European sau a Planului pentru o Tranziție Justă reprezintă cheia unei tranziții de succes. Pentru asta trebuie ca solicitările repetate ale stângii europene, privind Garanția Europeană pentru Tineret și Garanția Europeană pentru Copii, să fie sprijinite adecvat prin alocarea unor bugete dedicate și eficientizarea programelor implementate în acest sens.

Raportul accentuează, de asemenea, importanța mecanismelor de auto-reglementare, de negociere colectivă, a economiei sociale și a dialogului social și civic în reușita menținerii standardelor sociale europene și întărirea Europei sociale. În acest sens, Parlamentul European propune mecanisme comune la nivel european, un set de standarde europene dar și o monitorizare activă a Comisiei Europene în această privință. Pentru realizarea acestor lucruri legislativul european consideră oportună revizuirea directivei europene privind achizițiile publice, pentru a privilegia întreprinderile care respectă standardele sociale, solicită întărirea sistemului public, reclamă creșterea investițiilor în infrastructura socială, educațională și de sănătate, și accentuează importanța creșterii rolului angajaților în guvernanța companiilor. Nu în ultimul rând, raportul tratează în mod detaliat aspecte punctuale și foarte importante referitoare la protecția lucrătorilor sezonieri și transfrontalieri, creșterea salariului minim, situația lucrătorilor din domeniul social și asistenței sociale sau protecția împotriva bolilor profesionale.

Practic, Uniunea Europeană și statele membre se pregătesc de o resetare a modului în care se structurează societatea după perioada pandemiei. În vederea creșterii rezilienței societăților noastre devine esențial să investim mai mult în zona socială, în protejarea vieții și creșterea calității muncii și a standardelor în comunitățile noastre. România pare din nou prinsă pe picior greșit, spațiul public fiind dominat de o retorică neo-liberală care nu se potrivește cu modelul social european. În Europa se dorește creșterea standardelor sociale, la noi se destructurează treptat orice formă de protecție socială și se aruncă lucrătorii în precaritate. Cu ajutorul Uniunii Europene sperăm ca această tendință să fie blocată pentru că, așa cum spune și raportul, Europa poate fi mai puternică doar dacă este mai socială.

Victor Negrescu este președintele PES activists România și vicepreședintele Comisiei pentru Cultură și Educație (CULT) din Parlamentul European. De asemenea, eurodeputatul român este membru al Comisiei pentru bugete (BUDG) și membru supleant al Comisiei pentru afaceri economice și monetare (ECON) și al Comisiei pentru afaceri constituționale (AFCO) din Parlamentul European.