de Janez Lenarčič, comisarul european pentru gestionarea crizelor
Lumea noastră este din ce în ce mai măcinată de războaie, iar cei mai vulnerabili plătesc prețul.
Anul trecut, am fost martorii celui mai mare număr de conflicte de după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Această tendință îngrijorătoare s-a accentuat în ultimii ani, conflictele devenind, astfel, motivul principal al nevoilor umanitare la nivel mondial. În plus, aceste conflicte devin din ce în ce mai lungi și mai complexe. Consecințele îngrozitoare ale acestui fenomen sunt vizibile în mod special în Gaza, unde au fost deja uciși mai mulți copii decât în toate celelalte zone de conflict începând din 2019. În același timp, peste 10 000 de civili ucraineni au fost uciși de la declanșarea, de către Rusia, a invaziei pe scară largă a Ucrainei. Acestea sunt doar două dintre numeroasele tragedii umane aflate acum în desfășurare, în cea mai mare parte, departe de ochii publicului.
Pe lângă aceste evoluții înfiorătoare, agravarea crizei climatice continuă să înrăutățească situația umanitară mondială, cauzându-le comunităților vulnerabile și mai multă instabilitate și suferință. În prezent, aproximativ 300 de milioane de persoane au nevoie de asistență umanitară. Dacă acest număr ar reprezenta populația unei țări, ar fi a patra ca mărime din lume. Pe măsură ce aceste cifre cresc, se uită, puțin câte puțin, de persoanele aflate deja în nevoie, precum refugiații Rohingya din Bangladesh sau fetele care nu beneficiază de drepturile omului din Afganistan, pentru care finanțarea este tot mai redusă sau chiar dispare complet, deoarece politicienii și mass-media își mută atenția către situații de urgență mai nou apărute. Din Venezuela până în Yemen, numărul persoanelor care suferă de foame a crescut cu peste 120 de milioane în doar trei ani – echivalentul a peste un sfert din populația Uniunii Europene. Milioane de copii sunt lipsiți de educație și de drepturi de bază precum accesul la hrană, și chiar sunt recrutați de grupări armate.
Cu toate acestea, chiar atunci când ajutorul umanitar este mai necesar ca nicicând, răspunsul global este departe de a fi suficient. În prezent, decalajul dintre nevoile umanitare și fondurile disponibile este mai mare ca niciodată, iar cererile de ajutoare continuă să se bazeze, în mare măsură, pe un grup de donatori internaționali îngrijorător de redus.
Anul trecut, peste 90 % din totalul contribuțiilor mondiale au provenit de la numai 20 de donatori, dintre care primii trei – inclusiv Comisia Europeană – au furnizat aproape 60 % din finanțarea umanitară disponibilă la nivel mondial. Pe lângă Comisia Europeană, alți patru dintre primii 10 donatori mondiali sunt state membre ale UE: Germania, Suedia, Țările de Jos și Franța. Împreună, Comisia și aceste patru țări contribuie cu aproape 90 % la finanțarea umanitară totală oferită de Europa.
În plus, în 2023, UE a făcut un pas important în direcția sporirii contribuției sale colective, prin stabilirea unui obiectiv voluntar conform căruia statele membre să aloce 0,07 % din VNB ajutorului umanitar. Spania chiar a transpus acest obiectiv în legislația sa națională.
Pentru acei puțini actori care duc tot greul, faptul că baza de donatori se încăpățânează să rămână mică nu este nici sustenabil, nici echitabil. În plus, este nerezonabil ca Rusia și China, doi dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU, organismul internațional căruia îi revine responsabilitatea principală pentru menținerea păcii și securității internaționale, să fie, în mare măsură, absente din această bază.
Într-o lume măcinată de conflicte în creștere, această realitate ar trebui să fie deosebit de îngrijorătoare pentru noi toți. Iar toate celelalte țări care aspiră la statutul de actori globali, în special cele din cadrul G20, trebuie să facă mai mult decât până acum și să contribuie la răspunsul umanitar global în funcție de ponderea lor economică, întrucât ajutorul umanitar este o responsabilitate globală care trebuie partajată în mod echitabil.
Însă finanțarea nu este singura provocare cu care ne confruntăm. Peste tot în lume, autorii actelor de violență încalcă dreptul internațional umanitar cu tot mai multă sfidare. Numărul de victime ale conflictelor armate din rândul civililor înregistrat anul trecut a fost mai mare decât în oricare alt an după 2010. Femeile și copiii sunt, deseori, cei mai afectați de această suferință cauzată, parțial, de creșterea recentă a violențelor sexuale și a violenței pe criterii de gen în zonele de conflict. În plus, se refuză, din ce în ce mai des, accesul în scop umanitar în aceste zone, iar lucrătorii umanitari sunt expuși unor pericole mai mari ca nicicând.
UE este unul dintre cei mai puternici susținători ai unei mai bune respectări a dreptului internațional umanitar în zonele de conflict. Toate aceste eforturi nu o vor împiedica să ia măsuri coordonate și coerente, în cadrul tuturor forurilor internaționale, pentru a schimba situația, deoarece chiar și războaiele au reguli, iar cei care le încalcă trebuie trași la răspundere.
Însă acest val crescând de suferință nu poate fi domolit numai prin ajutor umanitar. Pentru a înfrunta și a soluționa crizele în mod durabil, sprijinul nostru umanitar trebuie să fie corelat cu eforturi în direcția dezvoltării și a păcii, care sunt singura modalitate de a ajuta comunitățile vulnerabile să iasă din cercul vicios al fragilității și al dependenței de ajutor. Ar trebui, de asemenea, să crească investițiile în consolidarea rezilienței la nivel local, având în vedere criza climatică prelungită.
Pe scurt, lumea în care trăim nu se află, în prezent, într-o stare bună. În ultimii ani, activitatea noastră umanitară a devenit din ce în ce mai necesară și mai dificilă.
Dar există o cale de urmat – și așteptări ca noi, cei din Europa, să facem și mai mult. În pofida tuturor provocărilor cu care s-au confruntat europenii în ultimii ani, solidaritatea UE față de persoanele aflate în nevoie rămâne de neclintit. Un sondaj recent a arătat că peste 9 din 10 europeni consideră că este important ca UE să finanțeze activități de ajutor umanitar și că majoritatea europenilor consideră că ajutorul umanitar este mai eficient atunci când este coordonat și furnizat de UE.
Forumul umanitar european din acest an, pe care Comisia Europeană și președinția belgiană a Consiliului UE îl găzduiesc împreună, este prima ocazie de a răspunde acestei cereri. În perioada 18-19 martie, peste o mie de reprezentanți din întreaga comunitate umanitară, din statele membre ale UE și din afara acesteia, se vor reuni la Bruxelles pentru a participa la discuții strategice privind modalitățile de îmbunătățire a ajutorului acordat persoanelor aflate în dificultate și pentru a-și demonstra angajamentul față de eliminarea deficitului de finanțare.
Nu putem să închidem ochii, în timp ce situația umanitară mondială continuă să se deterioreze. Știm ce trebuie să facem, este momentul să acționăm.
