Connect with us

EDITORIALE

Op-ed | România 2030: Mic îndreptar pentru România europeană, transatlantică și rezilientă în deceniul următor

Published

on

© Cătălin Crudu Photography

La 102 ani de la clipa în care a devenit cu adevărat mare și la 31 de ani de la câștigarea libertății, ambele cu jertfe ale înaintașilor noștri, România este deopotrivă în cel mai favorabil și în cel mai greu capitol de istorie națională al ultimului veac. Deloc dilematică, așa cum ar cuteza mulți să ne insufle, România lui 1 decembrie 2020 este ancorată într-o familie occidentală care îi conferă un culoar strategic cu oportunități infinite comparativ cu cele din trecut, dar gripată într-o stare națională, politică, economică ori socială care adeseori este precară și șubredă și căreia i-a fost aplicată de mult prea multe ori metoda resuscitării. 

A venit, fără îndoială, timpul dezvoltării sănătoase, sustenabile, incluzive și, fără tăgadă, occidentale. Iar provocarea majoră, care necesită un efort național, este punerea în practică a acestei viziuni în paralel cu gestionarea efectelor pandemiei, întrucât timpul, chiar dacă poate curge în favoarea ta, nu iartă.

1 decembrie 2020 a fost corect calibrat în spațiul românesc, preponderent virtual astăzi, în context pandemic, dar vibrant din perspectiva îndeletnicirii românilor de a fi omniprezenți în mediul online. Într-un discurs pe care îl calific “unificator”, președintele României a oferit un mesaj busolă pe care ar trebui să-l împrospăteze mai des, cu o pendulare, dar și o linie continuă între trecutul istoric, prezentul dificil și optimismul privirii către viitor.

Într-o ceremonie mică pentru o Românie mare, momentul de astăzi de lângă Arcul de Triumf a fost despre istoria noastră ancorată profund în valorile occidentale (Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor Române, Războiul de Independență, Marea Unire de la 1918, Revoluția Română din Decembrie 1989, integrarea în NATO și aderarea la Uniunea Europeană), despre repere și recunoștință (Eroii din prima linie în lupta împotriva COVID-19, urmași demni ai eroilor Marii Uniri) și despre valorile care ne călăuzesc înspre viitor.

Parcurgând totodată și analiza profundă și riguroasă a profesorului Valentin Naumescu, care plasează România contemporană în intervalul celui de-al patrulea val al modernizării, am simțit încă o dată că articularea continuă a unei gândiri prospective privind România deceniului 2021-2030 nu este nicicând mai potrivită.

Fără a pretinde o cuprindere absolută, România deceniului în care vom păși la 1 ianuarie 2021 are de respectat o singură coordonată de navigare pentru a păstra nealterat cursul, cu un ritm mai lent, al dezvoltării: Occidentul (Europa și Atlanticul de Nord). Agilitatea acestui curs și viteza de deplasare sunt însă strict dependente de corpul nostru național – elită politică, academică, societate civilă, mediu economic și de toți cei implicați și care se vor implica în viața cetății. Scopul? O Românie a lui 2030 deopotrivă europeană și transatlantică cu un dividend clar: “România rezilientă”.

România europeană

Exercitarea, în 2019, cu succes din punct de vedere diplomatic și, parțial, politic a președinției Consiliului Uniunii Europene starts to pay off, cum s-ar spune în jargon anglo-saxon. Limbajul politico-diplomatic și ținuta politică din ultimele 12 luni în raport cu Bruxellesul, Berlinul și Parisul au arătat că putem fi un jucător însemnat pe arena decizională europeană. 

Recunoașterea statutului României poate fi măsurată deopotrivă prin distincțiile europene acordate președintelui României, prin faptul că cel mai important plan financiar din istoria Uniunii Europene este negociat în numele Parlamentului European de doi europarlamentari români sau prin faptul că tot mai mulți români dobândesc poziții influente și de conducere în cadrul unor importante organisme europene. Nu în ultimul rând, implicarea în primele luni ale pandemiei, în identificarea unor soluții optime europene la criza COVID-19 (găzduirea rescEU, suspendarea temporară a regulilor bugetare, flexibilitatea transferului între categorii de fonduri) demonstrează capacitatea creativă a României europene în cadrul instituțional al UE. 

Implicarea României, un actor cu dublă vocație asumată europeană și transatlantică, în marile mize strategice europene este cu atât mai importantă acum, când la Casa Albă se pregătește instalarea unei administrații Joe Biden pe care Europa o privește cu optimism după animozitatea UE-SUA girată de Donald Trump. 

Marea miză conceptuală a începutului viitorului deceniu este, fără îndoială, Conferința privind Viitorul Europei. Amânată din cauza pandemiei, în ceea ce ar fi trebuit să fie un debut sub președinție germană a Consiliului UE cu un punct terminus  sub președinția franceză a Consiliului UE, această conferință este vitală pentru credibilitatea Uniunii Europene, ca actor social, ca livrator de bunăstare în interiorul construcției comunitare și ca apărător al valorilor democrației occidentale, dar și pentru ambițiile globale ale Uniunii. 

Pentru primele, deciziile luate anul acesta sau cele care sunt în curs de finalizare vor ține de o urmărire constantă a obiectivelor asumate – Europe verde, digitală și rezilientă -, de o sinergie a planurilor naționale de redresare cu obiectivele europene specifice identificate în Semestrul European. Pentru România, discuția nu se rezumă doar la cifra de 80 miliarde de euro, o oportunitate financiară fără precedent, ci la proiecte strategice concrete. Un exemplu concret este grăitor aici: inaugurarea primei faze a gazoductului BRUA pe teritoriul României, finanțat cu peste 500 de milioane de euro fonduri europene, și care are  Într-o cheie valorică, dezbaterile vor căpăta noi culmi dacă vor fi scoase din sertar discuțiile privind liste transnaționale pentru Parlamentul European, o mai mare democratizare a procesului de alegere a președintelui Comisiei Europene sau o redefinire a procesului de vot în Consiliu pentru a nu amputa sau întârzia decizia europeană de veto-urile naționale. 

Pentru ambițiile globale ale UE, este necesară o clarificare a dezbaterilor privind suveranitatea, respectiv autonomia strategică europeană, iar poziția politică a României, echilibrată și în beneficiul interesului național propriu, al intereselor statelor din Est, precum și al intereselor comunității transatlantice este un atu care merită urmărit constant și fructificat.

România transatlantică

Aidoma deciziilor istorice care au stat sub semnul majorității negocierilor europene din acest an, de la bugetul UE și o mutualizare a datoriilor la condiționarea privind statul de drept și la o eventuală modificare de tratate, și NATO se pregătește să-și ajusteze postura și instrumentele cu care abordează decorul global al provocărilor de securitate. 

În aceeași zi în care România își marchează Ziua Națională, miniștrii de externe din țările NATO au discutat în premieră un raport întocmit de zece reputați experți euro-atlantic și care va servi drept punct de plecare pentru recomandările pe care secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, le va pune masa deciziilor nord-atlantice la summitul de anul viitor. 

Cu trei piloni – o Alianță mai puternică din punct de vedere politic, din punct de vedere militar și mai implicată global -, viitoarele recomandări au un obiectiv clar: revizuirea Conceptului Strategic al NATO, actualul datând din anul 2010. 

Fiecare pilon este important pentru România. O Alianță mai puternică din punct de vedere politic înseamnă pentru România că NATO trebuie să se consolideze ca principală comunitate politică occidentală în privința securității euro-atlantice. O Alianță mai puternică din punct de vedere militar înseamnă o reconfirmare a articolului V și a principiul de apărare colectivă, dar și o dovadă că procesul de modernizare și înzestrare a Armatei reprezintă deopotrivă o garanție suplimentară de securitate și o oportunitate de dezvoltare economică prin off-set și mentenanță. O Alianță mai implicată din punct de vedere globală presupune ca NATO să includă China în spectrul provocărilor reprezentate deja de Rusia și de fenomenul terorist, context în care vocea României, ca stat frontieră a libertății și comunității euro-atlantice, trebuie articulată cu meticulozitate strategică pentru ca Marea Neagră și flancul estic al Alianței să continue să reprezinte o prioritate majoră.

România transatlantică este, în egală măsură, și România care își consolidează Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii, accelerându-i dezvoltarea pe componenta economică pentru a prinde din urmă excelentele relații politice și militare. Fără a le eclipsa pe cele din urmă, relațiile economice au trei dimensiuni de referință pentru a contribui la dezvoltarea României, coincidente cu domeniile emblemă ale Inițiativei celor Trei Mări: transporturi (autostrada și linia ferată Marea Neagră – Marea Baltică, energie (construcția reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, extracția de gaze naturale din perimetrul Neptun) și digital (rețele 5G). 

Pe plan militar, extinderea bazelor aeriene de la Câmpia Turzii și de la Mihail Kogălniceanu prin cooperarea bilaterală româno-americane sunt obiective primordiale statuate în documentele strategice ale statului român și viitoare dovezi emblematice ale Parteneriatului Strategic România-SUA, care împlinește anul viitor zece ani de la semnarea Declarației Comune la nivel prezidențial.

De altfel, deceniul care debutează cu anul 2021 are șansa de a fi un an al Parteneriatelor Strategice consistente pentru România. Pornind de la aniversarea Parteneriatului cu SUA, alte trei parteneriate vor fi sta sub semnul impulsionării. 

În primul rând, este vorba despre parteneriatul cu Marea Britanie, aliatul cu cel mai mare buget militar din Europa, în timp ce Bucureștiul și Londra încă lucrează la o reactualizare a acestui parteneriat după Brexit. În al doilea rând, România și Turcia vor celebra anul viitor zece ani de la semnarea Parteneriatului Strategic, iar această relație este importantă cel puțin din privința statutului de țări partenere riverane la Marea Neagră, o regiune importantă din punct de vedere strategic pentru NATO. Nu în ultimul rând, România se pregătește să lanseze, anul viitor, un parteneriat strategic cu Japonia. Deși extra-transatlantic din punct de vedere geopolitic, acest parteneriat va căpăta o accepțiune specială pentru noile tendințe europene, americane și nord-atlantice de a oferi vigoare unei alianțe cu țările democratice din Asia-Pacific pentru a contrabalansa ascensiunea și influența Chinei.

România rezilientă

Este o combinație a celor două înfățișări ale familiei politice occidentale, iar ea este rezultatul dezvoltării pe cel puțin trei axe: educație, sănătate și conectivitate (fizică și digitală). 

România rezilientă este, fără îndoială, încă o dovadă că apartenența la NATO și UE și Parteneriatul Strategic cu SUA sunt cruciale. Conceptul de reziliență, devenit pivotal în deciziile NATO post-2014 și în planurile UE de redresare post-criză, înseamnă capacitatea Occidentului de a-și construi și proteja infrastructura critică, securitatea energetică și cibernetică, de a se apăra de amenințările clasice și non-clasice/ hibride sau de a-și asigura un lanț vital de aprovizionare în situații de criză și nu numai.

În operaționalizarea acestui concept intervin toate cele menționate mai sus, de la rezervorul financiar de 80 de miliarde de euro, la asumarea unor investiții americane în România pe cele trei componente (energie, transporturi și digital), la obiectivele politice strategice europene precum Pactul Verde European, Europa digitală și la obiectivele de interes național.

România rezilientă înseamnă, dincolo de concept, o țară în care elitele sunt cultivate printr-un sistem educațional profund occidentalizat și racordat la curentele de gândire și cercetare vest-europene și nord-atlantice pentru ca acest corp de oameni pregătiți să pună umărul la gândirea strategică inovatoare care promovează interesele României pe plan european și transatlantic. România rezilientă înseamnă că infrastructura critică a domeniului sanitar trebuie modernizată în așa fel încât starea populației să fie un indicator al calității vieții și să fie tratată așa cum ea este definită în manualele de relații internaționale: un element al puterii naționale. România rezilientă mai înseamnă o țară conectată de o infrastructură fizică cu dublă utilizare (civilă și militară) pe cale rutieră, ferată, maritimă și aeriană și cu o infrastructură digitală care transformă aspirațiile de “unicorni” și “Silicon Valley” regional într-o realitate.

Pe fond, România rezilientă este o singură Românie, de la est la vest și de la nord la sud.

La mulți ani România, oriunde te-ai afla, în Europa și în lume!

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community, o inițiativă World Economic Forum, și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute. Din 2019, Robert este membru al programului #TT27 Leadership Academy organizat de European Political Strategy Center, think tank-ul Comisiei Europene.

EDITORIALE

Starea Uniunii Europene: Cinci lucruri de reținut în România după discursul Ursulei von der Leyen

Published

on

© European Union 2021 - Source : EP

Discursul președintelui Comisiei Europene privind Starea Uniunii Europene, susținut anual în Parlamentul European, are toate șansele să treacă neobservat la București. Acest lucru este probabil nu pentru că spre deosebire de anii anteriori cel sau cea care ocupă fotoliul de lider al executivului european nu a menționat România, ci pentru că agenda națională este puternic cuplată la tranșarea disputelor politice care afectează bunul mers al agorei.

În fapt, am fost martorii unui discurs pregătit și livrat într-un mod remarcabil din punct de vedere politic, pe alocuri strategic, cu doze ideologice și cu mult fond emoțional.

Toate aceste aspecte nu trebuie trecute cu vederea în România, căci ele fac parte din marea dezbatere europeană și din schema procesului decizional la care și Bucureștiul este parte prin reprezentarea ministerială în Consiliu și prezidențială în Consiliul European, iar cetățenii prin intermediul europarlamentarilor români.

Parcurgând etapizat un discurs dens și cu un puternic sens metaforic, câteva idei-fulger se desprind și au sens politic și strategic pentru România:

Uniunea Europeană, lider mondial al procesului de vaccinare – este un fapt concret alimentat de cifre și aspecte factuale. În același timp, reprezintă o dovadă că modelul european și occidental de dezvoltare încă deține ingredientele pentru a depăși cu succes suita de crize cu care ne confruntăm, cel mai adesea în parteneriat cu aliații strategici cu care împărțim cele două maluri ale Atlanticului de Nord. Însă, acest statut al Europei face notă discordantă cu situația României, statul membru cu al doilea cel mai scăzut număr al persoanelor imunizate anti-COVID-19. O frază cheie rostită de Ursula von der Leyen – “Am ținut seama de știință” – nu se aplică României. O altă frază însă – “O pandemie este un maraton, nu un sprint” – ar mai putea să ne acorde o a doua șansă în a revitaliza campania de vaccinare.

Redresarea prin PNRR înseamnă reforme, nu bani – Aprobarea planului de redresare trimis de România la Bruxelles urmează să aibă loc curând. Timpul pierdut până la închiderea acestui circuit de avizare este inutil a mai fi calculat, însă ce urmează este crucial: obținerea pre-finanțării și implementarea proiectelor. Ursula von der Leyen a rostit clar, în discursul său, că reformele trebuie bazate pe recomandările din Semestru European și că adițional va fi relansată o dezbatere privind revizuirea guvernanței europene.  În egală măsură, dimensiunea luptei împotriva schimbărilor climatice a depășit stadiul conceptual, mai ales că aceasta prevede dezvoltarea surselor alternative și nepoluante de energie în contextul pachetului “Pregătiți pentru 55%”. Este un semnal că tema trebuie să devină dominantă și în România, fie că vorbim de energii de tranziție sau reconversie industrială.

Un summit european privind apărarea – Ursula von der Leyen a anunțat în discursul său platforma cu care președinția lui Emmanuel Macron peste Europa, prin prisma deținerii președinției Consiliului UE, va străluci în prima jumătate a anului viitor. Va fi, probabil, un cadru politic de aprobare a Busolei Strategice a Uniunii Europene care va rivaliza cu summitul NATO de la Madrid din vara lui 2022 privind adoptarea următorului Concept Strategic. Faptul că acest summit va fi precedat de adoptarea unei noi Declarații Comune UE-NATO este de bun augur pentru interesele strategice și de securitate ale României. Crearea unei Uniuni Europene a Apărării oferă deopotrivă oportunități și provocări, iar miza principală a României este să nu fie intensificat ecartul politic dintre promotorii-lideri ai apărării europene și partenerul strategic american.

Politica europeană de securitate cibernetică – o șansă pentru România – Dimensiunea apărării a depășit de ceva timp spațiul clasic și convențional, iar tendințele continuă a fi dominate în lumea transatlantică de modul în care NATO se raportează la noile amenințări precum cyber sau spațiu. Legătura operată de Ursula von der Leyen în discursul său între apărare și securitate cibernetică a oferit prilejul anunțării intențiilor de a edifica o politică europeană de apărare cibernetică, inclusiv de o legislație privind standardele comune, în cadrul unui nou Act european privind reziliența cibernetică. În acest sens, demersurile României – care a înființat un Centru euro-atlantic pentru reziliență și care va găzdui Centrul UE de securitate cibernetică – au un culoar potrivit de a se materializa mai departe.

Valori, stat de drept și disputa ideologică care împarte Europa – Nu mai este un secret pentru nimeni că antiteza dintre progresismul liberalilor occidentali și naționalismul tradiționalist al conservatorilor răsăriteni a devenit teatrul ciocnirilor ideologice în UE. În România, această dispută ideologică nu este la fel de bine conturată la nivel politic. În schimb, o rezoluție precum cea adoptată de Parlamentul European în ajunul discursului SOTEU privind comunitatea LGBTIQ și caracterul obligatoriu al hotărârilor CJUE merită măcar un spațiu articulat de dezbatere în România. Memoria recentă a asaltului asupra justiției și riscul activării articolului 7 din Tratatul UE, menținerea MCV și apariția unui instrument anual privind monitorizarea statului de drept și condiționarea fondurilor de eventuale derapaje sunt elemente suficiente care denotă că subiectul nu poate și nu trebuie să fie ocolit în România.

Un element aparte ține de fondul emoțional.

Cred că este pentru prima dată când, după modelul discursului SOTU susținut de președintele SUA, un președinte al Comisiei Europene are un oaspete de onoare la discursul său anual din plenul Parlamentului European. Această practică este utilizată în SUA pentru a arăta atenția pe care un lider de la Casa Albă o acordă diferitelor probleme de natură internă sau internațională.

În cazul UE, Ursula von der Leyen a invitat-o pe Beatrice Vio, o sportivă din Italia care a câștigat medalia de aur la Jocurile Paralimpice de la Tokyo la numai 119 zile după ce a trecut printr-o invervenție chirurgicală, pentru a oferi un chip “unei Uniuni Europene care are suflet și viitor”.

Un gest remarcabil pentru un discurs politic concentrat pe realizări, dar și pe ocolirea unor carențe precum apărarea valorilor comune.

Însă, același fond emoțional l-am întâlnit și în România în timpul protestelor din 2017 pentru apărarea valorilor europene sau la baia de mulțime a liderilor europeni de la Summitul de la Sibiu din 9 mai 2019.

Este, deci, vital ca România să nu își altereze acest suflet european. Dincolo de metafore, acest lucru înseamnă implementarea reformelor asumate, investiții strategice prin PNRR și celelalte programe prin fonduri europene și atingerea bornelor precum aderarea la Schengen, ridicarea MCV și pregătirea terenului pentru aderarea la zona euro.

Continue Reading

COMISIA EUROPEANA

#SOTEU2021 Ursula von der Leyen: Uniunea Europeană a Sănătății, o promisiune îndeplinită

Published

on

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a susținut cel de-al doilea discurs anual în fața plenului Parlamentului European cu privire la starea Uniunii, moment în care a subliniat primele trei priorități ale Comisiei Europene în următoarea perioadă, iar Uniunea Europeană a Sănătății, care a căpătat deja contur în ultimul an de pandemie, rămâne o prioritate cheie pentru Executivul European.

În urmă cu un an, când cetățenii europeni nu aveau încă un vaccin cu care se puteau imunizau împotriva COVID-19 și când Uniunea Europeană era anesteziată în răspunsurile sale împotriva crizei fără precedent provocată de noul coronavirus, Uniunea Europeană a Sănătății era doar un plan pe hârtie. În schimb, astăzi, Uniunea Europeană a ieșit de sub anestezie. Executivul European a reușit să ajute statele membre să învingă, împreună, pandemia. Cetățenii europeni s-au putut imuniza împreună, în același timp. Nimeni nu a fost lăsat în urmă. De asemenea, certificatul digital UE COVID-19 a devenit o realitate în doar trei luni de zile.

„Pentru mine, este foarte clar – trebuie să construim o Uniune Europeană a Sănătății mai puternică. Iar pentru a începe să transformăm acest lucru în realitate, trebuie să tragem acum primele învățăminte din criza din domeniul sănătății”, spunea Ursula von der Leyen în primul său discurs anual, susținut în anul 2020.

Discursul din acest an a început mult mai hotorât. Ursula von der Leyen a recunoscut faptul că Uniunea Europeană a fost prea divergentă și prea înceată în primele luni ale pandemiei. În discursul de astăzi, acțiuniile Comisiei Europene au fost exprimate la timpul prezent: „Anul trecut, am spus că este timpul să construim o Uniune Europeană a Sănătății. Astăzi ne îndeplinim promisiunea. Punem în funcțiune HERA – autoritatea noastră de pregătire și răspuns în caz de urgență în domeniul sănătății. Aceasta va fi un atu imens pentru a face față mai devreme și mai bine amenințărilor viitoare la adresa sănătății.”

„Avem capacitatea de inovare și capacitatea științifică, cunoștințele din sectorul privat, avem autorități naționale competente. Și acum trebuie să reunim toate acestea, inclusiv o finanțare masivă. Prin urmare, propun o nouă misiune de pregătire și reziliență în domeniul sănătății pentru întreaga UE. Iar aceasta ar trebui să fie susținută de o investiție Team Europe de 50 de miliarde de euro până în 2027. Pentru a ne asigura că niciun virus nu va transforma vreodată o epidemie locală într-o pandemie globală. Nu există un randament mai bun al investiției decât acesta”, a mai subliniat astăzi președinta Comisiei Europene în discursul său. 

Citiți și: Uniunea Europeană a Sănătății, posibilă prin modificarea Tratatului UE. Care este părerea Comisiei Europene și ce răspuns așteaptă de la cetățeni

Incubatorul HERA va servi drept model pentru pregătirea pe termen lung a UE pentru situații de urgență în domeniul sănătății. 

Prin noul Plan european de pregătire în domeniul bioapărării împotriva variantelor virusului care cauzează COVID-19, denumit ”Incubatorul HERA”, UE își propune să aducă împreună cercetători, companii din domeniul biotehnologiei, producători și autorități publice din Uniunea Europeană și de la nivel global pentru a depista noi variante, pentru a oferi stimulente vizând crearea de vaccinuri noi și adaptate, pentru a accelera procesul de aprobare a acestor vaccinuri și pentru a asigura sporirea capacităților de producție.

HERA se va baza pe acțiunile lansate astăzi și va oferi o structură permanentă pentru modelarea riscurilor, supravegherea globală, transferurile de tehnologie, capacitatea de producție, cartografierea riscurilor în cadrul lanțului de aprovizionare, capacitatea de producție flexibilă și cercetarea și dezvoltarea în domeniul vaccinurilor și al medicamentelor.

Acțiunile vor fi însoțite de cooperare la nivel mondial prin intermediul Organizației Mondiale a Sănătății și al inițiativelor globale vizând vaccinurile. Ele vor pregăti terenul pentru Autoritatea europeană pentru pregătire și răspuns în situații de urgență sanitară (HERA).

Continue Reading

EDITORIALE

Moștenirea lui “11 septembrie 2001”: Momentul când România a început să se comporte de facto ca un aliat NATO

Published

on

Image Source: Wikipedia

11 septembrie 2001. O zi cumplită pentru cea mai puternică națiune a lumii, aflată până la acel moment într-o poziție mult râvnită de adversarii sistemici și unică în istoria lumii. SUA erau în dimineața fatidicei zi de 9/11 singura superputere a lumii, capabilă să combine toate elementele de putere politică, militară și economică.

Începând cu acea zi, arena internațională a intrat în proces de schimbare început prin prăbușirea ordinii bipolare sovieto-americane cu un deceniu în urmă. Decada de unipolaritate și excepționalism ale Americii au facilitat o resetare a relațiilor cu noua Rusie, au favorizat culoarul reunificării germane și integrării europene. Insulele de instabilitate din teatrul balcanic al Europei sau conflictul israelo-palestinian au arătat, deși prin experiențe sângeroase, cât de importantă e prezența și ponderea Statelor Unite în marile decizii globale. Diplomația acordurilor de la Oslo sau Dayton era o dovadă că SUA sunt tutorele ordinii internaționale.

Diplomația a părăsit însă geometria Biroului Oval și a Situation Room după prăbușirea World Trade Center, simbol al modelului economic propulsat de SUA. Factorul militar a intrat în scenă și a dominat și influențat imaginea Americii în lume vreme de două decenii.

Sângele nevinovat vărsat de aproape 3.000 de cetățeni americani a fost răzbunat cu sudoarea și sângele soldaților americani și aliați, inclusiv români. 32.000 de militari români, dintre care 27 ne-au părăsit, au contribuit fără rezerve, tăgadă sau ezitare din partea României la efortul de solidaritate cu Statele Unite, clipă în care junele parteneriat strategic dintre Washington și București avea doar patru ani de existență. Peste două zile, la 13 septembrie, acest parteneriat strategic va fi, din nou, la ceas aniversar.

20 de ani de la atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 coincid cu 20 de ani de la activarea, în premieră, a articolului V din Tratatul NATO privind apărarea colectivă. Deloc întâmplător, sediul NATO inaugurat în 2017 găzduiește și un monument dedicat articolului V invocat la 11 septembrie.

Deceniul de unipolaritate americană și sprijinul acordat în ultima jumătate de veac pentru reconstrucția Europei avea să fie răsplătit de acest gest fără precedent de solidaritate. Mai mult cu sens politic, decât militar, dar cu reverberații pentru prezentul în care ne aflăm. Este același tip de solidaritate și unitate transatlantice pentru care americanii pledează în prezent pentru ca reduta Occidentului în competiția strategică globală cu autocrațiile să fie impenetrabilă.

Mai cu seamă, în spațiul nostru național abundat de atitudini politice iresponsabile, marcăm două decenii de când România s-a comportat ca membru de facto al NATO.

Statutul României din prezent, de aliat statornic al NATO și de partener de neclintit al SUA, a fost dobândit prin deciziile asumate la acel moment de răscruce, când Armata României a intrat alături de forțele americane și euro-atlantice în Afganistan. La un an distanță, în noiembrie 2002, la Praga, România era invitată să adere la NATO.

La două decenii de la șocul acestor atacuri, alianța transatlantică este într-un alt punct de inflexiune, iar retragerea americană și occidentală din Afganistan vine să ateste că provocările sunt altele, și mai asimetrice, dar și mai capabile să altereze ordinea liberală occidentală.

România este parte a acestui moment de inflexiune, aliat și occidental, cu procese de reflecții și decizii strategice care bat la orizont. În același timp, România a reușit să se ridice, în diferiți timpi, la înălțimea datoriei și a prezenței sale de durată în Afganistan, încheindu-și procesul de retragere din această țară înainte ca talibanii să preia controlul și reușind, într-un final, să evacueze cetățenii români și colaboratorii afganii care au sprijinit forțele armate române.

Plecarea din Afganistan și marcarea a 20 de ani de la odioasele atacuri de la 9/11 nu sunt startul unei retrenchment policy din partea SUA, ci o reprioritizare strategică necesară.

Este, deci, important să nu uităm ca 11 septembrie reprezintă o reamintire constantă a faptului că parteneriatul euro-atlantic este, poate, cea mai de succes formă de cooperare internațională.

Continue Reading

Facebook

Advertisement
CONSILIUL EUROPEAN36 mins ago

Charles Michel critică de la tribuna ONU ”actele de război împotriva mediului înconjurător”: Omenirea trebuie să semneze ”un tratat de pace cu planeta noastră”

INTERNAȚIONAL1 hour ago

Criza submarinelor: Boris Johnson încearcă să redreseze relațiile franco-britanice și îi propune lui Emmanuel Macron o ”restabilire a cooperării”. Președintele Franței, răspuns glacial: Aștept propunerile

Dacian Cioloș2 hours ago

Conferința privind viitorul Europei: Liderul Renew Europe, Dacian Cioloș, consideră că UE are nevoie de un președinte ales de cetățenii europeni: Va avea mai multă legitimitate în reprezentarea UE

POLITICĂ4 hours ago

Criza submarinelor: Președintele PMP, Cristian Diaconescu: O criză comercială, cum este cea provocată de Franța, nu poate declanșa așteptări geopolitice

S&D5 hours ago

Miniștrii muncii din PES: Uniunea Europeană trebuie să combată dezechilibrele sociale. Bunăstarea este un indicator vital pentru politici de succes

GENERAL6 hours ago

România a găzduit prima ediție a Săptămânii Mondiale a Francofoniei Științifice. Ministrul Sorin Cîmpeanu, ales președinte al celei mai mari organizații academice internaționale, Agenția Universitară a Francofoniei

U.E.15 hours ago

Papa Francisc îndeamnă la reconstrucția Europei: “Să ajutăm Europa, bolnavă de oboseală, să se întoarcă la viziunea clarvăzătoare a părinților fondatori”

NATO16 hours ago

Raport: SUA au investit 363 de milioane de dolari în bazele militare din România în ultimii 20 de ani. România, al doilea cel mai mare beneficiar regional după Polonia

NATO19 hours ago

NATO: Avioane militare canadiane au interceptat două avioane de luptă ale Rusiei în apropierea spaţiului aerian al României

PARLAMENTUL EUROPEAN23 hours ago

Forumurile cetățenilor din cadrul Conferinței pentru Viitorul Europei continuă. Democrația europeană, următorul subiect de dezbatere

ONU3 days ago

În primul discurs la ONU, Maia Sandu cere retragerea trupelor Rusiei din Transnistria și anunță că a început curățarea Republicii Moldova de regimurile corupte

Dragoș Pîslaru3 days ago

Eurodeputatul Dragoș Pîslaru: Cel mai optimist scenariu pentru aderarea României la zona euro ar fi în 2028

ONU3 days ago

Klaus Iohannis, la ONU: România susține rolul de lider al Uniunii Europene în materie de schimbări climatice

INTERVIURI3 days ago

INTERVIU Președinta Fondului de Investiții al celor Trei Mări: Înființarea fondului, posibilă prin cooperarea cu România. Este esențial să prezentăm investitorilor întreaga regiune prin fiecare țară în parte

ONU3 days ago

Klaus Iohannis, de la tribuna ONU: Valorile democratice și ordinea bazată pe reguli, fundamente ale unui viitor mai bun. Conflictele prelungite din vecinătatea României continuă să amenințe securitatea Europei

INTERNAȚIONAL4 days ago

Joe Biden invocă, în primul său discurs la ONU, “alianța sacră NATO” și “parteneriatul fundamental cu UE”: Suntem în zorii unui deceniu decisiv. Începem o nouă eră de diplomaţie neobosită

INTERVIURI5 days ago

INTERVIU Ministrul adjunct de externe al Poloniei: România și Polonia sunt liderii principali ai Inițiativei celor Trei Mări. Trebuie să fim o parte mai puternică a UE

INTERVIURI1 week ago

Comisarul European Adina Vălean, despre rolul tinerilor în Conferința pentru Viitorul Europei: Ideile lor reprezintă o valoare adăugată

INTERVIURI1 week ago

INTERVIU Comisarul european pentru transporturi Adina Vălean: Proiectele europene necesită o guvernanță stabilă

COMISIA EUROPEANA1 week ago

INTERVIU Comisarul european Adina Vălean: Românii vor prefera din nou mersul cu trenul, odată cu creșterea vitezei de deplasare

Team2Share

Trending