Depunerea solicitărilor de azil în UE creste pentru prima dată din anul 2015 încoace, când a fost înregistrat cel mai mare val migratoriu, conform unui raport al Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO), citat de EU Observer.
“Din martie 2020, s-au înregistrat un total de 836.000 de cazuri in așteptare de la persoane ce solicită azil”, consemnează raportul.
Pe baza raportului EASO, EU Observer indică o scădere a solicitanților sirieni, in timp ce prezintă creșterea numărului de solicitanți afgani si venezueleni.
Un aspect important al raportului îl constituție țările cheie in care atât cetățenii din Venezuela, cât și din Afganistan doresc să imigreze: „Datorită conexiunilor culturale si de limbă, solicitanții de azil din America Latină își depun aplicațiile preponderent în Spania. Similar, aplicațiile cetățenilor din Afganistan au fost preponderent depuse in Grecia, conform numărului in creștere a migratorilor sosiți pe ruta Estică a Mediteranei“.
Atât aspectele culturale si de limbă, cat si cele geografice devin puncte cheie în conturarea unei imagini de ansamblu asupra înțelegerii opțiunilor imigranților ce vin din țările în curs de dezvoltare.
Bazat pe datele extrase din raportul EASO, solicitările de azil în UE in urma pandemiei de COVID-19, sunt îngreunate: „ Numărul cazurilor in așteptare care încă așteaptă o decizie la sfârșitul anului 2019, a rămas mult mai mare comparativ cu nivelul de dinainte de 2015, ilustrând presiunea sub care operează sistemele de azil si recepție”.
Pandemia de COVID-19 pune pe lista de așteptare un număr considerabil de imigranți, ale căror necesitați trebuie să fie abordate. Așadar, raportul EASO se adresează statelor membre, solicitând pregătirea acestora pentru o creștere a numărului de solicitanți pentru azil pe termen mediu.
Necesitățile gestionării imigrației împinge Comisia Europeană spre a contura un program special denumit Sistemul European Comun de Azil. Pentru ca programul să fie implementat, statele membre trebuie să se pună de acord asupra practicității acestuia in conformitate cu bugetul UE.
Așa cum precizează EU Observer: „Țările est-europene, mai exact Ungaria si Polonia se opun oricărui sistem mandatar de redistribuire a solicitanților de azil in rândul blocului comunitar – in timp ce statele ‚de frontiera’, precum Italia, Spania si Grecia insistă asupra acestui aspect”.
Așadar, necesitatea ajungerii la un consens asupra problemei imigranților este legată de bugetul UE care va indica pachetul de resurse pentru sectorul migrației si care împarte UE in două tabere cu obiective diametral opuse.
Clauza din Sistemul European Comun de Azil ce nemulțumește state precum Ungaria si Polonia este: „Statele membre ale UE au o responsabilitate comună in a primi solicitanții de azil”. Bazat pe acest aspect ce conturează o responsabilitate comună, atât Polonia cat si Ungaria invocă o distanțare fată de orice ar impune o redistribuire a imigranților din țările de graniță, in mod comun in restul celor 27 de state ale UE.
Concluziile raportului întocmit de Biroul European de Sprijin pentru Azil prezintă atât aspectele pozitive ce au condus la dezvoltarea unui sistem European de control al imigranților, cat si conturarea problemelor ce trebuie abordate. Printre aspectele pozitive consemantă de EASO se numără: „Țările UE au continuat să pună accentul pe înregistrarea rapidă si colectarea detaliată a informațiilor de la solicitanți in primele etape ale procedurii de azil pentru a distinge mai eficient intre persoanele ce au nevoie de protecție si cei care vor trebui să fie întorși in țările natale”.
Totodată, raportul EASO prezintă provocările sistemului de imigrație european, cu privire la granițele sale externe: „în ceea ce privesc operațiunile de căutare si salvare in Marea Mediterană, cat si debarcarea si relocarea imigranților salvați”.
Concluziile raportului schițează provocările pandemiei de COVID-19. Raportul EASO conturează efectele pandemiei: „In timp ce țările bogate din Europa si America de Nord par să fie afectate disproporțional de COVID-19, țările cu salarii scăzute si medii pot ajunge la un risc ridicat al infectărilor. Acestea din urmă sunt state de origine sau de tranzit pentru solicitanții de protecție internațională”.
Material realizat de Radu Stinghe, stagiar
