Comisia Europeană a dat publicității raportul anual privind monitorizarea punerii în aplicare a dreptului UE prezintă modul în care Comisia a monitorizat și a asigurat aplicarea dreptului UE în 2019 și performanțele statelor membre în diverse domenii de politică, informează Reprezentața Comisiei Europene în România într-un comunicat.
Deși numărul de cazuri deschise de constatare a neîndeplinirii obligațiilor a rămas stabil în ultimul an, numărul de noi cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor a crescut cu peste 20 % față de anul precedent. Luxemburg, Estonia și Lituania au înregistrat cele mai puține cazuri noi de transpunere incorectă sau de aplicare incorectă a legislației UE în 2019, în timp ce Spania, Italia și Grecia au înregistrat cele mai multe cazuri.
În 2019, Comisia Europeană a deschis 38 de noi proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. Principalele domenii de politică au fost următoarele: 6 proceduri referitoare la transpunerea incorectă sau aplicare incorectă a legislației UE privind impozitarea și uniunea vamală, 5 referitoare la piața internă, industrie, antreprenoriat și IMM-uri, 5 privind mediul, 4 privind mobilitatea și transportul, 4 referitoare la stabilitate financiară, servicii financiare și uniunea piețelor de capital, câte 3 pentru domeniul justiției și consumatorilor, migrației și afacerilor interne, energiei, în vreme ce 6 se regăsesc la categoria ”altele”.

©Monitorizarea aplicării Dreptului UE/ Raportul anual pe 2019
Punerea în aplicare a dreptului UE se bazează pe cooperare. Din acest motiv, Comisia Europeană sprijină în mod activ statele membre în punerea în aplicare a dreptului UE prin intermediul îndrumărilor și al dialogului. În 2019, Comisia a acordat o atenție deosebită sprijinirii autorităților naționale și regionale în punerea în aplicare a normelor privind gestionarea deșeurilor, calitatea aerului, eficiența energetică, piețele agricole și egalitatea de gen.
Combaterea transpunerii tardive a directivelor UE
Pentru ca cetățenii și întreprinderile să poată profita de beneficiile oferite de dreptul UE, este esențial ca statele membre să transpună directivele europene în propria ordine juridică națională în termenele prevăzute.
În 2019, mai mult de jumătate din procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor au fost legate de transpunerea tardivă a directivelor, deși numărul acestora a scăzut ușor (de la 419 de cazuri în 2018 la 406 în 2019). În comparație, cel mai mare număr de noi cazuri de transpunere tardivă din ultimii cinci ani a fost înregistrat în 2016 (847 cazuri). Pentru a facilita transpunerea corectă și la timp, Comisia a continuat să asiste statele membre prin pregătirea unor planuri de punere în aplicare, a unor site-uri web specifice și a unor documente de orientare și prin schimbul de bune practici în cadrul reuniunilor grupurilor de experți.
În ceea ce privește cazurile de transpunere tardivă, Bulgaria, Belgia, Grecia și Cipru au înregistrat cel mai mare număr de cazuri noi deschise împotriva acestora, în timp ce împotriva Danemarcei, Italiei și Lituaniei au fost deschise cele mai puține cazuri.
Comisia a continuat să sesizeze Curtea de Justiție cu privire la cazurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive, solicitând impunerea unor penalități zilnice în temeiul articolului 260 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Anul trecut, Comisia a trimis Spania în fața Curții de Justiție a UE, solicitând aplicarea de sancțiuni financiare (cauza C-658-19).
În hotărârea sa din 8 iulie 2019, în cauza Comisia/Belgia, Curtea de Justiție a aplicat pentru prima dată regimul de sancțiuni prevăzut la articolul 260 alineatul (3) din TFUE. Aceasta a impus o penalitate zilnică Belgiei (cauza C-543/17) pentru neadoptarea și necomunicarea tuturor măsurilor necesare pentru transpunerea directivei privind măsurile de reducere a costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză.
În urma unei solicitări formulate de Parlamentul European în 1984, Comisia Europeană prezintă un raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE în cursul anului precedent. Parlamentul European adoptă apoi o rezoluție privind raportul Comisiei.