Connect with us

ROMÂNIA

Băsescu cere statelor UE să dea prioritate primirii lucrătorilor din România şi Bulgaria

Published

on

Preşedintele Traian Băsescu a făcut un apel, în discursul de la Congresul PPE, privind prioritizarea de către liderii statelor UE a folosirii lucrătorilor din România şi Bulgaria, înaintea imigranţilor din exteriorul UE, notează Mediafax.

Redăm discursul preşedintelui de la Congresul Partidului Popular European de la Bucureşti:

„Domnule Preşedinte al Consiliului European,
Domnule Preşedinte al Partidului Popular European,
Excelenţele Voastre, doamnelor şi domnilor Prim-miniştri şi Preşedinţi ai partidelor afiliate,
Domnule Preşedinte al Comisiei Europene,
Doamnelor şi domnilor membri ai Parlamentului European,
Doamnelor şi domnilor membri ai Comisiei Europene,
Doamnelor şi domnilor, stimaţi invitaţi,

În primul rând, doresc să vă adresez un călduros bun-venit la Bucureşti şi să-mi exprim bucuria de a avea posibilitatea să mă adresez Dumneavoastră în cadrul celui de-al 21-lea Congres al Partidului Popular European, plasat foarte inspirat sub sloganul «Răspunsul este: mai multă Europă!». Personal, aşa cum mulţi dintre Dumneavoastră cunosc, sunt un adept foarte hotărât al proiectului unei Europe tot mai integrate şi, prin aceasta, tot mai puternice.

Sunt încântat că Bucureştiul, capitala României, este gazda unui eveniment atât de important, de natură să reconfirme semnificaţia sa pe harta politică a Europei. Am convingerea că acest congres, care stabileşte coordonatele politice ale Partidului Popular European pentru următorii 10-20 de ani, va întări solidaritatea şi coeziunea membrilor săi şi va stimula dezbaterile propice identificării celor mai bune răspunsuri la provocările cu care Europa se confruntă în plan intern şi extern pe termen scurt, mediu şi lung.

Contextul european şi internaţional în care va fi adoptată viziunea politică a PPE asupra Uniunii Europene pentru următorii ani, respectiv noua Platformă a Partidului şi Manifestul care o prefaţează, este unul complex caracterizat de provocări şi incertitudini fără precedent: criza datoriilor suverane, funcţionarea deficitară a sistemelor financiare, capacitatea redusă de susţinere a creşterii economice, creşterea ratei şomajului – mai ales în rândul tinerilor, şi răspândirea populismului şi a radicalismuli politic. Prelungirea crizei economice şi financiare, cu consecinţe majore în plan social, generează un alt tip de criză – o criză politică şi de încredere – care se reflectă în mod vizibil în noul euro-scepticism în creştere şi, mai ales, în noi manifestări în statele membre care ameninţă bazele democratice ale sistemelor politice. Această criză de încredere în capacitatea sistemelor noastre politice bazate pe democraţie, de a produce soluţiile de relansare economică mult-aşteptate este mai gravă şi necesită, de aceea, o mobilizare de resurse imediată la scara întregii Uniuni.

Am constatat cu toţii că mecanismele de guvernanţă stabilite de Tratatele Uniunii Europene nu sunt suficiente pentru gestionarea crizei actuale şi asigurarea creşterii economice durabile în condiţiile unei rate ridicate de ocupare a forţei de muncă. Cu toate că Tratatul de la Lisabona a adus îmbunătăţiri procesului de formulare şi negociere a politicilor europene şi a permis paşi importanţi în consolidarea instituţiilor comunitare şi a rolului Uniunii pe scena internaţională, construcţia politică pe care o avem la îndemână acum nu pare pregătită să ne ajute în atingerea, de pildă, a obiectivului care poate părea prea ambiţios acum – de transformare a Uniunii în cea mai competitivă economie din lume. Eu cred sincer că nu trebuie să abandonăm acest obiectiv, însă pentru aceasta trebuie să fim de acord că ne sunt necesare şi alte instrumente de lucru, care să facă parte dintr-o nouă construcţie politică viitoare.

În realitate, criza nu pune în discuţie obiectivul integrării ca atare, ci îndeamnă la reflecţie pe următoarea întrebare: este acesta momentul unui salt înainte în realizarea proiectului european sau este preferabil în continuare avansul gradual, cu paşi mărunţi? În opinia noastră, devine tot mai clar că viitorul nostru, dacă îl dorim în prosperitate economică şi securitate socială, constă în mai multă Europă, dar şi o mai bună Europă, adică în consolidarea şi continuarea integrării Uniunii Europene in ritm accelerat. Singurele opţiuni viabile pentru depăşirea dificultăţilor rămân acţiunea strâns coordonată a statelor membre, dialogul constant între instituţii comune şi state, definirea în comun a priorităţilor de acţiune şi a direcţiilor de evoluţie.

Convergenţa în interiorul Uniunii Europene este încă mult prea redusă, pentru ca UE să poată da direcţia economiei globale. Singura soluţie pentru a garanta prosperitatea cetăţenilor noştri şi pentru a garanta calitatea de conducător de politici globale a Uniunii, un «driver» al politicilor globale, este o integrare profundă si accelerată, iar aceasta se poate realiza în opinia mea prin intermediul Statelor Unite ale Europei.

Globalizării nu i se mai poate opune nimeni şi orice reglementare am încerca, ea este sortită eşecului. Avem nevoie de integrare economică, de integrare fiscală, de integrare politică. Ca atare, trebuie să tragem concluziile corecte şi să avem curaj să explicăm naţiunilor noastre că drumul unei mai puternice integrări este soluţia.
De aceea, salut călduros ambiţia politică a Partidului Popular European de a iniţia o reformă fundamentală a construcţiei politice a Uniunii în următorii ani, astfel încât într-un orizont de timp nu foarte îndepărtat să beneficiem, spre exemplu, de un guvern european autentic sau de alegerea directă a Preşedintelui Comisiei Europene.

Consolidarea Uniunii Economice şi Monetare a Uniunii Europene, la care ne-am exprimat interesul de a ne asocia, constituie pasul absolut necesar pentru reînscrierea pe un curs de creştere sustenabilă a economiei zonei euro, de care România este foarte strâns legată. Este evident că dezbaterile actuale privind noul cadru financiar integrat, în care Uniunea Bancară va ocupa un loc semnificativ, vor schimba configuraţia Uniunii Europene, iar România are interese specifice legate de aceste evoluţii, dat fiind că va adera pe termen mediu la Zona Euro. Pentru noi, este foarte important ca procesul de consolidare a guvernanţei în Zona Euro să se realizeze cu luarea în considerare a intereselor statelor cu derogare temporară de la moneda unică. Nu ne dorim crearea unui club de categoria a doua în Uniune, format din statele care sunt în afara Zonei Euro, şi ca atare nu dorim constituirea unei Europe cu mai multe viteze.

Pentru noi, mai multă Europă este sinonimă în acest caz cu asigurarea implicării noastre în toate etapele de dezvoltare şi funcţionare a viitoarei Uniuni Bancare şi de aceea acordăm o atenţie specială mecanismului «opt-in». De altfel, în această logică participativă, trebuie înţeles şi faptul că am susţinut de la bun început aderarea la Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare, pe care l-am şi ratificat.

Piaţa Unică reprezintă unul dintre cele mai importante avantaje competitive de care Uniunea Europeană dispune sau cel puţin aşa sună – axiomatic – un slogan foarte răspândit în retorica europeană. Există cel puţin trei domenii în care Piaţa Unică este flagrant discontinuă şi aş dori să mă refer pe scurt la fiecare dintre acestea.

Este limpede că tratatele prevăd crearea unei pieţe europene a muncii care să permită, cel puţin, ca cetăţenii să poată lucra într-o altă ţară la fel de uşor ca în ţara lor. Cu toate acestea, mai multe state membre continuă să menţină bariere faţă de lucrătorii români si bulgari până la finele lui decembrie 2013. Acest protecţionism este greu de înţeles în condiţiile în care se promovează ca soluţie generică eliminarea barierelor de orice natură în cadrul pieţei interne. Aici aş mai face o remarcă: avem nevoie de un Cod al Munci la nivelul UE.

Infrastructura de transport, inclusiv fluvială, constituie un factor de creştere economică, teorie asupra căreia nu am niciun dubiu. Cu toate acestea, deşi din punct de vedere fizic, încă din 1992, a devenit posibilă legătura directă dintre Marea Neagră şi Marea Nordului prin calea Dunăre-Main-Rin, această legătură nu poate fi exploatată economic la potenţialul deplin ca urmare a menţinerii unor regimuri de navigaţie distincte, specifice fluviilor Dunărea, respectiv Rin. Cred ca o unificare a regulilor de navigatie şi a condiţiilor tehnice pentru nave, este necesară pentru a da drumul acestei artere care străbate întreaga Europă de la Marea Nordului la Marea Neagră.

În al treilea rând, dar nu în cele din urmă, nu cred că mai trebuie demonstrat că o Uniune Europeană prosperă presupune regiuni europene prospere. O Piaţă Unică demnă de acest nume nu constituie numai o sumă de reglementări comune, ci şi oportunităţi egale de dezvoltare şi de contribuţie la bunăstarea generală a Uniunii în ansamblu. O dezvoltare armonioasă a Uniunii, pe baza stimulării competitivităţii în fiecare regiune europeană, nu se poate realiza decât printr-o finanţare adecvată a Politicii de Coeziune în Cadrul Financiar Multianual 2014-2020, altfel spus prin asigurarea unei priorităţi relevante obiectivului privind coeziune economică, socială şi teritorială consacrat de Tratatul de la Lisabona. În schimb, constatăm că discuţiile privind viitorul Cadru Financiar Multianual se poartă deja între două tabere oarecum antagonice, respectiv Grupul «Better Spending» şi Grupul «Prietenii Coeziunii». Eu cred că ne trebuie coeziune cu cheltuieli bine făcute.

Piaţa Unică rămâne în continuare un deziderat, a cărui realizare deplină depinde numai de voinţa noastră comună. Cred că este în interesul nostru al tuturor să părăsim retorica dublă şi, cel puţin în ceea ce priveşte piaţa unică, să acţionăm în sensul declaraţiilor care sunt deja consensualizate. În acest sens, trebuie să desăvârşim eliminarea tuturor obstacolelor, fie ele politice sau economice, şi fac un apel la ceilalţi lideri în contextul acestui Congres pentru a acţiona împreună într-un autentic sens constructiv în această privinţă.

Pentru noi, mai multă Europă înseamnă o Piaţă Unică fără restricţii artificiale şi un spaţiu economic de solidaritate.

Suntem de acord că dinamica pieţei forţei de muncă din Europa şi ambiţiile de plasare a Uniunii Europene în rândurile fruntaşe pe plan mondial în materie de competitivitate şi creştere economică impun întărirea politicii comune de imigraţie în ceea ce priveşte modul în care ne raportăm la imigraţia legitimă.

Doresc să atrag atenţia asupra faptului că înainte de a ne uita la rezervorul de forţă de muncă din exteriorul Uniunii Europene, ar trebui să exploatăm în mod eficient toate resursele de care dispunem în interiorul acesteia. Rămân cel puţin două bazine de forţă de muncă insuficient valorificate la nivelul Uniunii.

În primul rând, lucrătorii din România şi Bulgaria, care sunt împiedicaţi să aibă acces liber la piaţa forţei de muncă din 9 state membre până la sfârşitul anului 2013. În al doilea rând, în contextul unei problematici cu mult mai complexe, forţa de muncă din cadrul comunităţilor de etnie romă care se află pe teritoriile mai multor state membre, între care şi România. 

România a fost activă în elaborarea Cadrului comun european pentru strategiile naţionale de incluziune a romilor. Adoptarea acestuia în 2011 dovedeşte că interesul asupra problemei depăşeşte graniţele naţionale. Este momentul să demonstrăm că există şi voinţa politică pentru a obţine rezultate tangibile. Considerăm, pe de altă parte, că multe din problemele romilor necesită soluţii locale, angajamentul activ al politicienilor locali şi al comunităţilor rome implicate în aceste probleme.
Pentru abordarea cu responsabilitate a acestei problematici, apreciem că este necesară continuarea dialogului egal între statele membre, în format bilateral şi comunitar, pentru constituirea unui angajament colectiv, fără responsabilizarea exclusivă a unei anumite categorii de state membre, de origine sau de destinaţie.

Înainte de a ne gândi cum putem să înmulţim populaţia europeană, cred că ar fi mai judicios să folosim resursele europene disponibile pentru realizarea integrării economico-sociale a acestei minorităţi, indiferent de locul în care membrii acesteia aleg să se stabilească, astfel încât energiile acestei părţi importante din cetăţenii europeni să fie canalizate în sensul creşterii bunăstării tuturor. Cu toţii suntem conştienţi, cred, de importanţa acestei comunităţi etnice din moment ce, cu cei 10-12 milioane de membri ai săi, populaţia romă reprezintă cea mai mare minoritate în ansamblul spaţiului european.

Pentru noi, mai multă Europă înseamnă un spaţiu de existenţă fără discriminări de orice natură.

Coordonarea în materie de politică externă a înregistrat avansuri semnificative ca urmare a adoptării Tratatului de la Lisabona, deşi structurile şi instrumentele introduse de tratat nu funcţionează încă în parametrii proiectaţi.

Aceste structuri şi instrumente sunt încă insuficient capabile să preia „inputurile” tuturor statelor membre în configurarea acţiunii externe. În acelaşi timp, statele membre au partea lor de responsabilitate: Politica Externă şi de Securitate Comună este încă prea mult un «tool box» din care fiecare stat membru preia instrumentul preferat pentru a-l utiliza pe direcţia care îl interesează, fără a fi preocupat de impactul pe alte direcţii.

Avem strategii locale sau tematice, dar nu avem o ordine de priorităţi a acestor strategii: în mod evident, lipseşte o abordare strategică a Uniunii Europene privind raportarea la exterior. Există un proces incipient de reflecţie privind generarea acestei abordări. Fie că o numim strategie globală sau strategie de securitate, ea rămâne necesară şi trebuie generată printr-un proces ce trebuie să ia în considerare: think-tank-urile şi mediile academice, instituţiile europene, inclusiv Parlamentul european, şi statele membre.

Complexitatea situaţiei de securitate globale – şi aceasta nu numai în termeni militari – impune o nouă abordare a conceptului de coordonare a politicilor externe naţionale. Agenda europeană este astăzi concentrată pe dezvoltarea conceptelor de guvernanţă europeană în planul politicilor economice, care sunt, de asemenea, în cea mai mare parte, politici naţionale. De ce să nu iniţiem dezbaterea asupra unui concept de Guvernanţă europeană în materie de Politică Externă sau în materie de Politică de Securitate şi Apărare? Cred că în acest fel ne putem apropia de ceea ce numim astăzi impropriu politici comune în domeniul extern şi de apărare. De aceea, salut viziunea Partidului Popular European, care stabileşte ca obiectiv în documentele programatice prezentate mai devreme că «avem nevoie de veritabilă politică externă europeană, în care statele membre să vorbească pe o singură voce».

Pentru noi, mai multă Europă înseamnă o abordare pro-activă, în beneficiu general, asupra spaţiului extern.

În evaluarea noastră, rolul SUA va rămâne determinant pentru gestionarea provocărilor aflate în faţa comunităţii internaţionale, pentru consolidarea securităţii şi relevanţei familiei transatlantice de valori în competiţia globală. În condiţiile provocărilor şi ameninţărilor globale majore, care îşi au originea în afara continentului european, parteneriatul strategic UE-SUA îşi păstrează, mai mult ca oricând, relevanţa.

Contribuţia României la construcţia unei politici energetice paneuropene se bazează pe o poziţie clară: aşa cum securitatea propriu-zisă a Europei este indivizibilă, tot aşa şi securitatea energetică europeană nu poate fi tratată în etape.

Proiectele energetice europene nu se pot opri la graniţa de Est a României. De aceea, trebuie să capitalizăm avantajele conectării zonei Mării Negre şi a statelor din Comunitatea Energetică, în primul rând a Republicii Moldova la politicile energetice ale Uniunii. O politică energetică comună presupune dezvoltarea infrastructurii, mai multă inter-conectivitate în cadrul UE şi diversificarea surselor şi rutelor.

Un efect pervers al încercărilor noastre mai mult sau mai puţin reuşite de soluţionare a crizei actuale prin combinaţii de măsuri europene şi naţionale este acela al amplificării curentelor populiste în anumite state membre, cu potenţial de contagiune la scară europeană.

Aş dori să subliniez că aceste manifestări, dezvoltate pe fondul unei aparente incapacităţi de a oferi soluţii cetăţenilor noştri prin mijloacele politice existente, constituie o ameninţare nu atât la adresa proiectului de integrare europeană, ci chiar a fundamentelor democratice ale societăţilor noastre. Ceea ce hrăneşte aceste curente nu este propriu-zis incapacitatea de a folosi în mod adecvat instrumentele de reglementare sau de coordonare care ne stau la dispoziţie, ci voinţa politică pentru a le utiliza la maximum.

Consider că tocmai adâncirea proiectului european, prin depăşirea limitelor care acum par intangibile, este de natură să permită depăşirea durabilă a crizei şi plasarea societăţilor noastre pe un curs de creştere durabilă.

Pentru noi, mai multă Europă înseamnă o înţelegere comună asupra momentelor în care trebuie să ne unim voinţele pentru a genera energia politică adecvată provocărilor cu care ne confruntăm.

Statele Unite ale Europei reprezintă, în opinia mea, soluţia corectă pentru europeni şi pentru Europa.
Vă mulţumesc!”

 Surse: Mediafax.ro, presidency.ro

ROMÂNIA

Raport OCDE: România se confruntă cu cel mai mare exod de medici din lume. O treime au emigrat, căutând perspective mai bune de carieră și remunerație

Published

on

© European Union, 2020

În căutarea unor perspective mai bune de carieră și remunerație în străinătate, o treime dintre medicii români au emigrat.

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică publică un raport privind ”Contribuția medicilor și asistenților emigranți la combaterea crizei COVID-19 din țările OCDE”, care arată că o treime din medicii români au emigrat și își desfășoară activitatea în străinătate, fiind cel mai mare număr dintre cele 36 de țări partenere ale OCDE.

Ratele de emigrare, definite ca numărul de medici sau asistenți născuți sau instruiți într-o țară dată, dar care lucrează în străinătate la numărul total de medici sau asistenți originari din țara respectivă, ilustrează amploarea fenomenului de migrare. În general, rata de emigrare a țărilor OCDE rămâne moderată, dar în unele ”țări mai mici,  care au sisteme de sănătate relativ slabe, emigrarea poate fi substanțială”, este scris în raport.

© OECD

Potrivit statisticilor OCDE, există și alte state europene care se confruntă cu o rată ridicată a doctorilor care emigrează. Slovacia, Estonia, Islanda și Irlanda se numără printele ele, însă România rămâne pe primul loc în acest clasament.

Raportul publicat de OCDE studiază contribuția doctorilor și asistentelor străini la combaterea pandemiei de coronavirus și sublniază  necesitatea unui răspuns global la deficitul de lucrători în sistemul medical.

Reamintim faptul că în raportul Comisiei Europene publicat în urmă cu trei lui privind profilul sistemelor de sănătate din 30 de țări, România se confruntă cu deficit de forță de muncă: numărul medicilor și al asistenților medicali fiind unul dintre cele mai scăzute din Europa.

Emigrarea personalului medical în căutarea unor perspective mai bune de carieră și remunerație în străinătate a contribuit la crearea unui deficit intern de profesioniști în domeniul sănătății, cu consecințe negative asupra accesului la serviciile de îngrijire.

”Deficitele de forță de muncă din domeniul sănătății se mențin ridicate, numărul medicilor și al asistenților medicali fiind unul dintre cele mai scăzute din Europa”, potrivit raportului Comisiei Europe.

În 2018, guvernul a abordat acest aspect în cadrul unei ordonanțe de urgență, acordând majorări salariale substanțiale și rapide, care au determinat creșterea cu peste 100 % a remunerațiilor medicilor rezidenți din spitalele publice. Această măsură a fost o reacție la proteste și se speră că îmbunătățirea salariilor va contribui la păstrarea personalului medical și la reducerea emigrației acestuia.

De asemenea, România este țara care cheltuiește mai puțin pentru sănătate decât orice altă țară din UE. Cheltuielile pentru sănătate au atins un minim istoric și sunt mai mici decât în orice altă țară din UE atât pe cap de locuitor, cât și ca procent din PIB (5,2 % din PIB în 2017, comparativ cu media UE de 9,8 %). Subfinanțarea sistemului afectează capacitatea României de a răspunde nevoilor actuale ale populației, situație care va deveni din ce în ce mai dificilă pe măsură ce populația îmbătrânește și baza de resurse se restrânge.

Cu tot acest deficit de medici și asistente, România a fost statul Uniunii Europene care a trimis echipaj medical în Italia, Republica Moldova și SUA pentru a lupta din prima linie împotriva pandemiei de COVID-19.

Citiți și: Speranța de viață în România, printre cele mai scăzute din UE. Raportul Comisiei Europene prezintă principalele probleme din sistemul de sănătate românesc

 


OCDE este un for interguvernamental care are ca obiect de activitate identificarea, diseminarea şi evaluarea aplicării politicilor publice optime pentru asigurarea creşterii economice, prosperității şi dezvoltării sustenabile în rândul statelor membre, precum şi la nivel global.

Cei 36 de membri ai OCDE (din care majoritatea europeni – 24) sunt state dezvoltate, deţinând peste 70% din producţia şi comerţul globale şi 90% din nivelul mondial al investiţiilor străine direct.

România şi-a depus oficial candidatura pentru aderarea la OCDE cu ocazia exercițiilor anterioare de extindere, respectiv în aprilie 2004 şi noiembrie 2012 şi a reînnoit-o în 2016 şi 2017, informează MAE.

Continue Reading

JUSTIȚIE

Ambasadorul Marii Britanii: România este una dintre cele mai curajoase ţări din estul Europei în lupta împotriva corupției

Published

on

© British Embassy Bucharest/ Facebook

Ambasadorul britanic, Andrew Noble, a arătat, în discursul susţinut cu ocazia aniversării a 15 ani de activitate a Direcţiei Generale Anticorupţie, că România este una dintre cele mai curajoase ţări din estul continentului, prin crearea de instituţii cu mandate clare de combatere a corupţiei la toate nivelurile.

“Lupta anticorupţie este în continuare, alături de consolidarea statului de drept, una dintre ariile prioritare pentru România, atât pe plan naţional, cât şi din perspectivă europeană. România este una dintre cele mai curajoase ţări din estul continentului, prin crearea de instituţii cu mandate clare de combatere a corupţiei la toate nivelurile, inclusiv la nivel înalt, instituţii ce şi-au demonstrat în timp rezilienţa şi devotamentul faţă de o misiune deloc uşoară. Chiar şi în perioade dificile, când aceste instituţii nu au avut parte de sprijin politic, ele au continuat totuşi să-şi respecte mandatul şi să-i aducă în faţa legii pe cei care se aflau vinovaţi de acte de corupţie”, a precizat el, potrivit unui comunicat transmis de Ambasada Marii Britanii în România.

Ambasadorul a subliniat că recenta hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care i-a dat câştig de cauză fostei şefe DNA, Laura Codruţa Kovesi, “stă drept mărturie a eficienţei eforturilor instituţiilor implicate în combaterea anticorupţiei” în România.

“Acest caz va rămâne unul de referinţă pentru toţi cei angrenaţi în lupta anticorupţie, nu doar în România, dar şi în alte ţări care se confruntă cu această problemă. Suntem astfel încurajaţi să credem că toate eforturile de a combate şi stopa fenomenele de corupţie vor fi întărite şi vor beneficia în continuare de susţinere la nivel internaţional”, a menţionat diplomatul.

El a remarcat că, “de multe ori de-a lungul timpului, eforturile în combaterea corupţiei nu au fost uşoare”, iar Uniunea Europeană a fost “critică la adresa lipsei de progres a României” în acest domeniu.

“Sunt convins însă că prin nivelul adecvat de expertiză şi devotamentul necesar de a continua eforturile în acest sens, România poate să-şi îndeplinească obiectivele de a fi o ţară în care statul de drept şi legea domnesc pe deplin, iar corupţia nu afectează instituţiile statului şi, implicit, pe cetăţeni”, a adăugat Andrew Noble.

Totodată, acesta a evidenţiat că experţii Home Office din Marea Britanie, dar şi cei spanioli au contribuit la eforturile de consolidare a instituţiei şi a expertizei acesteia în domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei.

“Îmi face o deosebită plăcere să mă aflu aici la ceas aniversar, sărbătorind alături de dumneavoastră un parcurs de succes, la baza căruia se află şi eforturile experţilor Home Office din Marea Britanie. Mulţumită acestora, precum şi experţilor spanioli, Direcţia Generală Anticorupţie este prima structură care a creat şi a implementat de la zero un set complet de iniţiative preventive anticorupţie”, a spus el.

Totodată, în baza colaborării dintre Marea Britanie şi România, ofiţeri specializaţi din cadrul DGA participă la cursuri de pregătire şi expoziţii internaţionale în domeniul utilizării de tehnici speciale cu aplicaţie în activităţile specifice ale Direcţiei.

“Sunt convins că această colaborare excelentă va continua şi va fi chiar şi mai complexă pe viitor, în contextul Parteneriatului Strategic dintre cele două ţari. Am încredere că eforturile şi bunele intenţii ale Direcţiei Generale Anticorupţie şi ale Ambasadei Marii Britanii la Bucureşti vor duce pe viitor la realizarea şi consolidarea unor rezultate de succes pentru ambele părţi”, a arătat ambasadorul.

Direcţia Generală Anticorupţie din Ministerul Afacerilor Interne sărbătoreşte, pe 30 mai, 15 ani de la înfiinţarea ca structură de poliţie judiciară specializată în prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului ministerului. La sediul din Bucureşti al DGA, cu respectarea măsurilor pentru limitarea şi prevenirea posibilelor îmbolnăviri cu SARS-CoV-2, a avut loc un eveniment de marcare a acestui moment.

Continue Reading

NATO

MApN: Două bombardiere strategice americane B-1B Lancer au desfășurat, în premieră, antrenamente în spațiul aerian al României

Published

on

© MApN

Două bombardiere strategice americane de tip B-1B Lancer au desfăşurat, vineri, pentru prima dată, activităţi de antrenament în spaţiul aerian al României împreună cu aeronave aparţinând Forţelor Aeriene Române, sub coordonarea Componentei Operaţionale Aeriene din Statul Major al Forţelor Aeriene şi al Forţelor Aeriene Americane dislocate în Europa (USAFE), informează MApN într-un comunicat remis CaleaEuropeană.ro.

Antrenamentul a inclus misiuni de interceptare şi escortă executate cu aeronave de tip MiG-21 Lancer şi F-16 Fighting Falcon aparţinând Bazei 71 Aeriană de la Câmpia Turzii şi Bazei 86 Aeriană de la Borcea, având ca scop demonstrarea capacităţii de dislocare rapidă a forţelor aliate şi partenere în sud-estul Europei.

“Participarea aeronavelor româneşti la acest tip de activităţi permite antrenarea personalului român în executarea unor astfel de misiuni şi contribuie la dezvoltarea cooperării bilaterale în domeniul aerian prin aplicarea unor proceduri comune. Activităţile de instruire în comun cu partenerul american reprezintă un element-cheie în asigurarea interoperabilităţii şi a succesului în acţiunile militare comune, iar misiunile de acest fel contribuie la consolidarea măsurilor de reasigurare şi sporire a încrederii privind implicarea Statelor Unite ale Americii în asigurarea securităţii în regiunea Mării Negre”, se menţionează în comunicat.

Continue Reading

Facebook

Advertisement
Advertisement

Trending