Connect with us

EDITORIALE

România, față în față cu o nouă provocare în flancul estic al NATO și al UE: Infrastructura țării noastre devine temă de interes strategic pentru securitatea euro-atlantică

Published

on

Corespondență de la NATO – Robert Lupițu

În ziua în care o mare parte a națiunii române a deplâns decesul regelui Mihai I și a adus un omagiu ultimului monarh al României, cel care prin eforturile sale post-comuniste a sprijinit realizarea idealului național al aderării la NATO și la Uniunea Europeană, cele două organizații amintite au făcut noi pași strategici îndrăzneți pentru viitorul securității și apărării Europei, deschizând fără dubii un capitol sensibil pentru rolul României în cele două structuri și pe care Bucureștiul trebuie să-l trateze cu celeritate: infrastructura ca o componentă de interes strategic pentru securitatea euro-atlantică.

Cea mai importantă și emblematică decizie asumată de NATO și UE la reuniunea ministerială de Externe a țărilor aliate – cea privind extinderea eforturilor pentru a permite mobilitatea și desfășurarea rapidă a forțelor militare pe teritoriul Europei – readuce în discuție o veche problemă pe care România și multe țări din teritoriul estic al UE și NATO o au prin decalajul lor istoric față de Occident: conectivitatea, calitatea infrastructurii specifice (rutieră, feroviară, aeriană și maritimă), cuplarea țărilor din regiune la marile coridoare de transport europene.

O decizie anunțată încă de la ministeriala Apărării din NATO de luna trecută și intrată rapid și pe radarul Uniunii Europene, îmbunătățirea cadrului privind mobilitatea trupelor reflectă întocmai complementaritatea pentru care multe țări, inclusiv România, pledează. Mobilitatea militară nu se referă numai la nevoia de a muta rapid trupe în interiorul Europei, un aspect ce ține de capabilitățile de care NATO dispune prin intermediul țărilor membre (în special SUA), ci și la aspectele de natură administrativo-legislativă precum trecerea frontierelor, deținerea infrastructurii optime pentru un astfel de tranzit, chestiuni care depind de decizia statelor și a Uniunii Europene ca organizație ce se ocupă de aceste prevederi.

Detaliile furnizate de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, la finalul reuniunii miniștrilor de Externe sunt extrem de elocvente în acest context. Înaltul oficial aliat a arătat că dincolo de chestiunile legale și birocratice, mobilitatea militară este dependentă de calitatea infrastructurii și a inserat o precizare fundamentală pentru viitoarele provocări pe care România și alte țări din regiune le vor avea de înfruntat.

”În timpul Războiului Rece, NATO a dezvoltat standarde pentru a răspunde acestor provocări, dar trebuie să ne amintim că o mare parte din țările Europei nu se aflau în NATO, ci erau membre ale Pactului de la Varșovia. Aceste standarde nu li se aplicau, iar țările NATO nu s-au concentrat pe aceste aspecte de la finalul Războiului Rece încoace. Trebuie să ne asigurăm că vom avea cel puțin coridoare de transport pentru a transporta echipament greu, inclusiv echipament din afara Europei, din Statele Unite sau Canada” (Jens Stoltenberg).

FOTO: Administrația Prezidențială

Problematica conectivității între Europa răsăriteană și cea occidentală și decalajul de infrastructură dintre cele două părți ale Europei reprezintă chestiuni pe care un întreg aparat european – instituții UE, țări membre, grupuri de experți etc. – le abordează, fie prin strategii, programe cu finanțare europeană, de aproape două decenii. De pildă, dintre cele nouă coridoare de transport între Est și Vest propuse cu ceva ani în urmă de către Comisia Europeană (2 coridoare nord–sud; 3 coridoare est–vest; 4 coridoare diagonale), România figura cu proiecte de conectivitate de transport pe coridorul Rin-Dunăre și pe coridorul Orient- Mediterana de Est.

Referirile implicite ale secretarului general al NATO la infrastructura din fostele țări comuniste sunt un semnal de alarmă cât se poate de clar și deloc surprinzător. 

România, ca țară de graniță a Uniunii Europene și a NATO, și-a construit un profil puternic în interiorul Europei în ultimii ani, mai ales ca furnizor de securitate în regiune. Alocarea a 2% din PIB pentru Apărare, găzduirea unor importante facilități strategice ale NATO (sistemul antirachetă de la Deveselu, NFIU, Comandamentul Multinațional de Divizie Sud-Est, Brigada multinațională de la Craiova), rolul bazei de la Mihail Kogălniceanu pentru exercițiile aliate la Marea Neagră, găzduirea celui mai important exercițiu militar al NATO din anul 2017 sau semnarea declarației de lansare a cooperării structurate permanente în materie de apărare europeană, reprezintă deopotrivă exemple de voință politică, dar care obligă la mai mult.

Să nu uităm, de asemenea, că România este una dintre țările NATO căreia i-a fost dezvoltat, ca urmare a deciziilor de la summiturile din Țara Galilor și de la Varșovia , un plan de contingență pentru a stabili cine și cum apără țara noastră în caz de atac. Și acesta este un argument în plus pentru care România trebuie să trateze infrastructura ca prioritate zero. Dacă nu pentru dezvoltare economică și bunăstare, cel puțin în semn de solidaritate și angajament pentru securitatea euro-atlantică.

 

.

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community, o inițiativă World Economic Forum, și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute. Din 2019, Robert este membru al programului #TT27 Leadership Academy organizat de European Political Strategy Center, think tank-ul Comisiei Europene.

EDITORIALE

Patru summituri care vor dicta cursul relațiilor internaționale către 2030: Alianța transatlantică și democrațiile lumii dau testul pre-eminenței globale în fața Chinei și Rusiei. Mize pentru România

Published

on

© Official G7, NATO, EU and White House Photos

Joe Biden vine în Europa pentru prima călătorie externă de la preluarea stindardului de lider al (încă) celei mai mari superputeri a lumii. Atunci când președintele Statelor Unite va păși pe sol european, Europa, America de Nord, alianța transatlantică și partenerii lor democratici din Asia-Pacific vor intra într-un maraton de trei summit-uri și reuniuni politice ce au ca unic scop pregătirea democrațiilor pentru competiția cu regimurile autocratice care pulsează, de la Beijing și Moscova, propriile modele ale ordinii internaționale. “Încărcat” de mult așteptata reînnoire a relațiilor transatlantice, Joe Biden nu va fi doar liderul SUA, ci și reprezentantul lumii democratice într-o întâlnire unu-la-unu cu cel mai longeviv exponent al regimurilor autocratice influente global, președintele rus Vladimir Putin.

Momentul în care vor fi trase cortinele peste summit-urile G7 (11-13 iunie), NATO (14 iunie), UE – SUA (15 iunie) și Statele Unite – Federația Rusă (16 iunie) va fi clarificator pentru întreg desfășurător al relațiilor internaționale în deceniul ce tocmai am intrat și care, conform previziunilor, anticipează să se închidă cu devansarea Americii de către China în ierarhia puterii mondiale.

Un desfășurător care va trebui să probeze, din perspectiva lumii transatlantice, implicit a României, reziliența democrațiilor, deci capacitatea acestora de a se adapta politic, economico-financiar, societal și cultural pentru un scop atent sintetizat de noul președinte al SUA: acela ca “democrațiile, și nu autocrațiile, să stabilească regulile” ordinii globale. Un desfășurător care, iată, va fi o prefață pentru competiția globală dintre democrațiile reprezentate de SUA, Europa, restul țărilor G7, partenerii like-minded din Asia-Pacific și autocrațiile întrupate de o Chină în ascensiune și o Rusie imprevizibilă.

Greutatea acestor momente reține și o recunoaștere istorică. În preambulul vizitei sale în Europa, Joe Biden a scris un editorial pentru Washington Post al cărui deznodământ ne oferă imaginea răpită de anii în care administrația Trump și aliații occidentali europeni s-au confruntat politic, șubrezind unitatea transatlantică: “Pot democrațiile să se unească pentru a obține rezultate reale pentru cetățenii noștri într-o lume în schimbare rapidă? Își vor dovedi alianțele și instituțiile democratice care au modelat atât de mult secolul trecut capacitatea de a face față amenințărilor și adversarilor din zilele noastre? Cred că răspunsul este da. Și în această săptămână, în Europa, avem șansa de a demonstra acest lucru”.

Fraza de mai sus este recunoașterea că așa cum Europa Occidentală a avut nevoie de Statele Unite pentru a se elibera de dominația nazistă și pentru a croi Uniunea Europeană, așa cum Europa Centrală și de Est a avut nevoie de SUA, UE și NATO pentru a se îndepărta de întunecatul și înrădăcinatul trecut comunist și sovietic, în același fel, Statele Unite și Europa unită au nevoie una de altă, în cadrul NATO și în rândul celorlalte forme instituționale de cooperare, pentru a apăra democrațiile și pentru a preveni răsturnarea ordinii mondiale printr-o concurență geopolitică multi-stratificată – politic, economic, tehnologic, hibrid, militar – fără precedent.

România va juca direct la două dintre cele patru reuniuni – summitul NATO și summitul UE-SUA – și va fi parte indirectă prin suma efectelor celor la discutate la summiturile G7 și la întâlnirea Biden – Putin. Mizele pentru România derivă dintr-o serie de acțiuni pe care Bucureștiul le-a întreprins și le desfășoară de aproape un an: accentuarea dezbaterilor în direcția consolidării unei reziliențe comune europene și euro-atlantice, utilizarea platformei președinției României la Comunitatea Democrațiilor drept “carte de intrare” înspre Summitul Democrațiilor dorit de președintele american Joe Biden, creșterea prezenței NATO în regiunea Mării Negre. În acest sens, orice rezultat care culmină cu unitate și solidaritate transatlantică în fiecare din cele patru momente este un succes pentru România europeană și transatlantică.

Câteva aspecte care merită urmărite pentru a înțelege potențialele urmări ale reuniunilor la vârf la nivelul G7, NATO, UE – SUA și Statele Unite și Federația Rusă ar fi următoarele:

G7 + 3 – reduta democrațiilor își dă testul preeminenței globale

1. Desfășurarea, în Marea Britanie, a primului summit G7 din ultimii doi ani cu un nou președinte “transatlantic” este un semnal pentru binele relației transatlantice post-Brexit și post-Trump, cele două curente care au zguduit lumea democratică. Va proiecta imaginea unui careu al democrațiilor din Asia-Pacific și America de Nord până în Regatul Unit, continuând spre Europa Occidentală, garantând locul Marii Britanii ca putere importantă în reduta democrațiilor globale. Acest fapt va fi confirmat și de situația simbolică prin care premierul Boris Johnson va fi primul lider european cu care președintele american Joe Biden se întâlnește în persoană, iar Biden va fi primit de regina Elisabeta a II-a;

2. G7 va avea și un format extins cu trei invitați democratici de calibru – Australia, Coreea de Sud și India -, care însumează de fapt jumătate din statele membre ale G20, transmițând un semnal de redută din partea democrațiilor lumii;

3. Agrearea unui consens privind impozitarea cu minim 15% a companiilor are rolul de catalizator pentru alte decizii importante în combaterea schimbărilor climatice, a luptei împotriva dezinformării, în direcția unei redresări economice puternice și a siguranței sanitare și, de ce nu, a edificării unui nou model și lanț de producție și aprovizionare pentru a reduce dependența de China;

NATO 2030: o transformare istorică la orizont

4. Cea mai importantă decizie preconizată este cea prin care cei 30 de lideri euro-atlantici îi vor mandata pe secretarul general Jens Stoltenberg să elaboreze un nou Concept Strategic bazat pe trei dimensiuni – politic, militar și proiecție globală -, iar tematica este cât se poate de concisă: “reziliența” aliaților. Prima dimensiune (politică) va viza recalibrarea NATO ca unic forum politic transatlantic în materie de securitate și apărare colectivă, ceea ce ar putea limita tensiunile între aliați, așa cum am asistat între Washington și Berlin, respectiv între Paris și Ankara. Sub acest regim, vor fi importante și întrevederile bilaterale din marja summitului, inclusiv prima întâlnire între președintele SUA și cel al Turciei. Cea de-a doua dimensiune (militară) cuprinde spectrul cheltuielilor pentru apărare și al posturii de descurajare și apărare a NATO, esențiale pentru securitatea României, dar și idei mai inovatoare precum crearea unui accelerator tehnologic în materie de apărare și sporirea unei finanțări comune pentru operațiunile și acțiunile aliate, ceea ce ar îndrepta eforturile europene în materie de apărare către un “in house” approach în cadrul Alianței. Cea de-a patra dimensiune (proiecție globală) vizează pregătirea NATO, inclusiv prin extinderea parteneriatelor globale, pentru ascensiunea Chinei, care urmărește să devină principala putere militară a lumii până în 2050.

5. China va fi abordată și inclusă în deciziile NATO la un nivel fără precedent, în vreme abordarea față de Rusia va continua pe baza schemei “măsuri de descurajare și apărare puternice, combinate cu dialog politic”.

6. Un moment central și asigurator va fi acela al reafirmării angajamentului pentru articolul 5 privind apărarea colectivă, invocat o singură dată, în 2001, și a cărui autenticitate a fost dovedită vreme de două decenii până la retragerea din Afganistan, așteptată a fi reconsfințită la acest summit.

Reuniunea UE – SUA: revitalizarea alianței transatlantice

7. Venirea lui Biden la Bruxelles cu discursul nuanțat al “unei Europe unite, libere și pașnice” și cu o concesie strategică pentru Germania prin renunțarea la a sancționa principala companie implicată în conducta Nord Stream 2 vor fi o adevărată simfonie care vor permite deblocarea relației transatlantice în domenii cheie: – combaterea schimbărilor climatice, reguli echitabile pentru comerțul global (un potențial preambul și pentru un viitor acord de liber schimb UE-SUA), o alianță transatlantică digitală.

8. O componentă cheie va fi, indubitabil, dialogul strategic UE – SUA cu privire la China, principalul competitor geopolitic al Statelor Unite și un rival sistemic pentru Uniunii.

SUA – Rusia: Prea departe pentru a fi pe urmele lui Reagan și Gorbaciov

9. Chiar dacă se vor întâlni pentru prima oară în calitate de președinți, Joe Biden și Vladimir Putin vor fi departe de a pregăti o resetare a relațiilor dintre Washington și Moscova, așa cum liderii SUA și URSS o făceau în același loc, la Geneva, în 1985.

10. Deși sunt șanse slabe ca reuniunea dintre Biden și Putin să producă vreo schimbare palpabilă în relația bilaterală, obiectivele cheie pentru SUA, NATO, Europa și România vor fi atinse: abordarea stabilității strategice, importantă pentru postura de descurajare nucleară în Europa, transmiterea de către Joe Biden a unei poziții unitare transatlantice privind provocările generate de Rusia la adresa securității europene și reafirmarea capacității și determinării occidentale de a sancționa Rusia atunci când instrumentalizează atacuri hibride ori cibernetice împotriva Europei și Statelor Unite.

Consistența celor patru summit-uri va fi, în mod limpede, mult mai vastă. Accentul și nuanțele ce vor fi date de limbajul diplomatic-politic din comunicatele finale ale reuniunilor și declarațiile oficiale ale liderilor vor stârni dezbateri, analize prospective și necesitatea unor anticipări strategice în anii ce vor veni. În mod cert, însă, deciziile luate în acest interval de G7, NATO, UE și SUA și care vor fi comunicate lui Vladimir Putin de Joe Biden vor trebui să dea semnalul că democrațiile sunt pregătite și echipate pentru confruntarea inevitabilă cu autocrațiile.

Continue Reading

EDITORIALE

Ziua R

Published

on

de Dan Cărbunaru

Luni, după-amiază, România a dat o gaură în nori și a proiectat, pe cerul mohorât al Bucureștiului, doi vectori occidentali autentici. Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență (E-ARC) a fost inaugurat fără pompă, dar cu invitați de calibru – Președintele Românei, Premierul, secretarul general adjunct al NATO, vicepreședintele Comisiei Europene, miniștrii Apărării și de Externe.

Printre scrâșnetele de roți ale tramvaiului care trecea pe strada Vasile Lascăr, oficialii au trasat perspectiva și miza pe care Reziliența societății noastre le generează. Părinții fondatori ai NATO și UE știau că orice plan economic, politic sau militar are nevoie de o societate care să facă față provocărilor pe care istoria anterioară le generase, dar și celor care aveau să apară. Nicio construcție guvernamentală sau inter-guvernamentală nu poate, azi, să ignore sensibilul și influentul țesut social care asigură, de fapt, funcționarea democrațiilor bazate pe valori occidentale.

Alegerea României de a înființa și găzdui un centru Euro-Atlantic pentru Reziliență, prin intermediul căruia își propune să devină un pol de excelență și un furnizor de expertiză pentru statele membre ale NATO și ale Uniunii Europene, confirmă că există înțelegere corectă a mizelor jocului geo-politic actual. Mai puțin vizibil, dar cu accente cu potențial dramatic, începe să devină tot mai persistent, prin efectele sale, efortul statal sau non-statal de a decredibiliza proiectul de pace și bunăstare generat de fondatorii NATO și UE. A asista impasibil la acest proces, înseamnă să uiți cea mai recentă și aspră lecție primită de UE prin producerea prin mijloace democratice a Brexit-ului. A doua economie a Uniunii și prima sa armată s-a desprins prin referendum influențat categoric de erorile de comunicare și înțelegere ale Bruxelles-ului.

În aceeași Zi R, după-amiază, România urca în sistemul informatic al Comisiei Planul Național de Redresare și Reziliență. Planul de aproape 30 de miliarde de euro care va pune țara noastră, prin implementare, în clasa țărilor occidentale cu reforme implementate, cu economie verde, digitală, bazată pe educație.

Reziliența unei țări targhetate de mesaje anti-occidentale, anti-europene, anti-modernizare, mai ales în această parte a Europei, nu poate depinde doar de numărul avioanelor de vânătoare sau al rachetelor, tancurilor sau trupelor.

România a crescut mult de când a intrat în NATO și UE, dar și așteptările oamenilor au crescut. Poate chiar mai repede. Vaccinarea oamenilor împotriva pandemiei de dezinformare are nevoie de viziune politică, de soluții concrete și de comunicare lor corectă.

Apărarea Uniunii și Alianței Nord-Atlantice începe acasă, iar datoria unei țări este de a-și proteja cetățenii, mai ales când variatele tipuri de provocări care ne vizează societățile au început să își facă simțite efectele chiar și în rândul unor națiuni cu tradiție democratică mult mai îndelungată decât a noastră.

Invazia minților poate fi mai periculoasă decât cea a tancurilor.

Continue Reading

EDITORIALE

SUA, NATO și UE recuplează motorul alianței transatlantice. Mize și oportunități pentru România după prima vizită a lui Antony Blinken pe sol european

Published

on

© U.S. Department of State/ Flickr

România a ieșit triumfătoare din prima vizită a șefului diplomației americane pe sol european. În cea mai mare parte, indirect. Abundența de poziții cu ramificații strategice ale secretarului de stat Antony Blinken, tete-a-tete-urile sau interacțiunile cu omologii europeni și documentele comune adoptate servesc intereselor României, ca stat membru al Uniunii Europene și al NATO. În același timp, scurta discuție dintre Antony Blinken și Bogdan Aurescu face loc unor oportunități pe care Bucureștiul trebuie să le exploreze cât mai rapid.

Aria de subiecte pe care Blinken le-a discutat cu șefii celorlalte diplomații euro-atlantice, cu președinta Comisiei Europene și cu Înaltul Reprezentant al UE au ranforsat relația transatlantică și au îndepărtat-o de deznodământul mult temut în Occidentul politic și mult dorit la Răsărit, au determinat expunerea unor mesaje clare privind subiecte spinoase precum conducta Nord Stream 2, reluarea dialogului strategic privind China pornind de la triada “cooperare – competiție – rivalitate sistemică”, reafirmarea caracterului amenințător pe care îl posedă acțiunile Rusiei pe flancul estic și au consfințit o asumare a implicării SUA în proiectele apărării europene. Cel din urmă are o valență specială pentru România, întrucât politica externă și de securitate a statului român este interdependentă cu parteneriatul strategic transatlantic, în timp ce parteneriatul strategic cu SUA constituie vedeta cu care acțiunea externă a României defilează pe plan regional și internațional.

Un subiect aparte este despre putere, democrație și autocrație. Secretarul de stat al SUA a venit la Bruxelles după o primă călătorie pe tărâmul aliaților democratici nipon și sud-coreean și în urma unei prime întâlniri cu cei mai importanți diplomați chinezi, organizată simbolic în Alaska. Simbolic pentru a etala concurența sistemică și rivalitatea în creștere. Simbolic, poate, și pentru a servi analiștilor și teoreticienilor instrumente de conceptualizare a unui nou Război Rece, de această dată între SUA și China.

Fie că am argumenta declanșarea unui nou Război Rece, fie că suntem contemporani cu drumul către o restructurare epocală a ordinii internaționale, evoluțiile din ultimele zile sunt de o dinamică uluitoare în acest sens. 

Chiar dacă lideri precum cei ai Germaniei și Franței resping teza formării unor blocuri sau antagonizarea Rusiei pentru a nu genera efectul unei apropieri strategice Moscova – Beijing, în fapt suntem pe culoarul unei competiții între democrație și autocrație. Între o ordine postbelică liberală care și-a dovedit succesul și limitele, fiind asediată pentru a-i fi exploatate vulnerabilitățile, și sisteme aproape ermetice în ce privește consolidarea puterii autoritare.

La Bruxelles, SUA, NATO și Uniunea Europeană au reînnoit jurămintele alianței transatlantice, după ce, în preambul, Uniunea Europeană a adoptat primele sale sancțiuni la adresa Chinei din 1989 încoace din cauza încălcării flagrante a drepturilor omului. Revitalizarea alianței transatlantice a mai semnat un nou capitol, dar de această dată concomitent cu vizita în China a șefului diplomației ruse. Un dialog prin care miniștrii de externe rus și chinez au menționat parteneriatul sino-rus și dorința unei contraponderi la sancțiunile occidentale, chemând și alte țări în această direcție. În același timp, Serghei Lavrov a definit relațiile Rusiei cu UE ca fiind “distruse”, iar China a răspuns la sancțiunile europene cu măsuri restrictive disproporționate, oferind mostra unui paletar mult mai sofisticat în competiția cu Occidentul.

În acest subiect aparte despre putere, democrație și autocrație își poate face loc și România. 

Una dintre temele discutate de Aurescu și Blinken în scurtul lor dialog a fost disponibilitatea României de a sprijini, în calitate de președinție-în-exercițiu a Comunității Democrațiilor, summitul democrațiilor pe care președintele Joe Biden intenționează să-l organizeze în acest an. Este un excelent liant în relația strategică dintre Washington și București care așteaptă primele contacte mai aprofundate la nivel înalt, între președinții Biden și Iohannis, între miniștrii de externe sau între cei ai apărării, mai ales că anul acesta România și SUA marchează un deceniu de la Declarația Comună a Parteneriatului Strategic și de la Acordul privind scutul antirachetă.

Istoria, ceasul aniversar și contextul aliat și internațional ne obligă la îndrăzneală strategică. O astfel de încumetare ar fi inițierea unui dialog politic pentru implicarea României în acest summit al democrațiilor alături de SUA și președintele Joe Biden.

Interesele și apartenența democratică a României la Occidentul politic nu pot fi demontate nici geopolitic sau geoeconomic, dar nici în rândul percepției sociale. Mai multe sondaje recente arată susțineri covârșitoare pentru direcția occidentală politică, economică și militară a României, în timp ce un sondaj realizat pentru NATO, deci asumat de Alianța Nord-Atlantică în raportul său anual, plasează România în topul țărilor care cred în alianța transatlantică.

O altă încumetare strategică ar fi utilizarea aniversării Declarației Comune din 2011 nu doar pentru prilejul unor vizite la cel mai înalt nivel sau apropiat de acest nivel. Ci pentru idei inovatoare precum crearea unui format de dialog “2+2” la nivelul miniștrilor de externe și ai apărării. Ar fi un concept îndrăzneț având în vedere că SUA are astfel de formate cu aliați mai puternici economic și militar, însă argumente pot exista: poziția geografică a României ca punte de proiecție către alte regiuni, găzduirea a trei baze militare de interes strategic pentru SUA (Deveselu, Mihail Kogălniceanu sau Câmpia Turzii) sau faptul că Bucureștiul se profilează ca insulă a democrației liberale într-o mare iliberală. 

Spre deosebire de aliații din regiune, România resimte din plin absența unor formate precum grupul de la Vișegrad sau grupul baltic, care au întrebuințat această apartenență pentru a avea reuniuni multilaterale cu secretarul Blinken la Bruxelles.

Dar, Bucureștiul are atuurile sale politice, democratice și militare și a preluat, de exemplu, inițiativa în această conversație privind reziliența, deopotrivă europeană și transatlantică, o temă care dă tonul adaptării NATO, discuțiilor privind viitorul UE și întăririi democrațiilor transatlantice în competiția cu autoritarismul de la Răsărit.

Fie și ca un arc peste timp, România este în măsură să răspundă afirmativ la îndemnul din 1997 al lui Bill Clinton de a păstra cursul euro-atlantic, în timp ce alți parteneri din regiune cochetează cu multiple fațete în abordarea politică. Dar avantajele își păstrează relevanța atât timp cât sunt puse în slujba politicii externe și de securitate a României, mai ales acum când SUA, NATO și UE au recuplat motorul alianței transatlantice.

Continue Reading

Facebook

Team2Share

NATO45 mins ago

Joe Biden, mesaj pentru țările aliate în ajunul summitului NATO: Apărarea unui aliat atacat prevăzută la articolul V este “o obligație sacră”

INTERNAȚIONAL2 hours ago

Declarația finală a summitului G7: Liderii marilor democrații și-au aliniat valorile și interese, convenind o abordare dură față de China și cerând Rusiei să renunțe la comportamentul destabilizator

U.E.5 hours ago

Angela Merkel, la finalul ultimului său summit G7: Venirea lui Joe Biden la Casa Albă a adus “un nou elan”

INTERNAȚIONAL7 hours ago

Joe Biden, către Emmanuel Macron: Uniunea Europeană este incredibil de puternică și are foarte mult de-a face cu capacitatea Europei Occidentale de a fi coloana vertebrală pentru NATO

NATO8 hours ago

Șeful Statului Major al Apărării: Armata României este în măsură să execute operaţii de apărare în situaţia activării Articolului 5 al NATO

INTERNAȚIONAL11 hours ago

Angela Merkel, primul lider european invitat de Joe Biden la Casa Albă, afirmă că SUA și Germania sunt ”pe drumul cel bun” privind gazoductul Nord Stream 2

POLITICĂ12 hours ago

Președintele Klaus Iohannis împlinește astăzi 62 de ani

Corina Crețu12 hours ago

Corina Crețu pledează pentru accelerarea proiectelor dunărene ale României: Fără Dunăre, România nu va putea atinge ținta de 37% privind tranziția verde

INTERNAȚIONAL1 day ago

Democrațiile lumii se unesc pentru competiția cu China: Țările G7 au decis să lanseze un parteneriat global de infrastructură care va rivaliza cu “Noul Drum al Mătăsii”

COMISIA EUROPEANA1 day ago

Summitul G7: Ursula von der Leyen anunță că Europa poate conta pe o alianță transatlantică puternică pentru a face față Rusiei, care subminează ordinea de securitate europeană

Marian-Jean Marinescu2 days ago

Eurodeputatul Marian-Jean Marinescu: Certificatul UE COVID-19, un prim pas către o înțelegere în comun a politicii de sănătate

MAREA BRITANIE3 days ago

Pacta sunt servanda. Ursula von der Leyen și Charles Michel îi cer lui Boris Johnson să respecte protocolul privind Irlanda de Nord: Vom folosi toate instrumentele pentru a proteja integritatea pieței unice

MAREA BRITANIE1 week ago

Ambasadorul României la Londra le amintește cetățenilor români din Regatul Unit că se apropie termenul limită de 30 iunie până la care pot solicita statut de rezident

ROMÂNIA1 week ago

Președintele Klaus Iohannis, mesaj de Ziua Mondială a Bicicletei: Trebuie să dăm oraşele înapoi oamenilor

COMISIA EUROPEANA2 weeks ago

Premierul Florin Cîțu: Strategia noastră fiscal-bugetară, cu revenirea deficitului bugetar sub 3% în 2024, a fost acceptată ca strategie principală de Comisia Europeană

U.E.2 weeks ago

Laura Codruța Kövesi, procurorul-șef al UE, evocă un moment istoric prin lansarea EPPO: Avem o responsabilitate enormă. Primul caz înregistrat este din Germania

NATO2 weeks ago

Jens Stoltenberg: Din 2014, NATO și-a intensificat prezența militară pe flancul estic. Am făcut multe, dar continuăm să ne adaptăm

NATO2 weeks ago

NATO restrânge accesul în sediul său diplomaților din Belarus, sancționând astfel Minskul pentru deturnarea unui avion de linie

COMISIA EUROPEANA2 weeks ago

Comisia Europeană remarcă “spiritul de pionierat al României” și anunță că va colabora cu Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență de la București

NATO2 weeks ago

Mircea Geoană, la inaugurarea Centrului Euro-Atlantic pentru Reziliență din România: Acest centru este oferit parteneriatului strategic indispensabil între NATO și UE

Advertisement
Advertisement

Trending