Connect with us

NATO

România, în raportul Atlantic Council privind strategia SUA la Marea Neagră: O ancoră pro-occidentală și stabilă; Dezvoltarea Constanței ca bază principală NATO în regiune, recomandare-cheie

Published

on

© Forțele Navale Române

O regiune instabilă a Mării Negre amenință în mod direct pacea și prosperitatea comunității nord-atlantice, un fundament al politicii externe a SUA din 1945, fiind nevoie urgentă de o strategie regională cuprinzătoare pe termen lung care să fie integrată într-o arhitectură de securitate transatlantică mai largă și viabilă, ancorată în NATO, relevă un raport realizat de prestigiosul think tank american Atlantic Council, prin intermediul Inițiativei de securitate transatlantică a Centrului Scowcroft pentru strategie și de securitate, în parteneriat cu Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA).

Raportul a fost întocmit de doi reputați generali americani, James L. Jones și Curtis Scaparrotti. Generalul de marină James L. Jones a fost comandant suprem al forțelor NATO în Europa în perioada 2003-2006 și consilier pe probleme de securitate națională al președintelui Barack Obama (2009-2010), iar generalul de armată Scaparrotti a fost comandant suprem al forțelor NATO în Europa în perioada 2016-2019.

Având în vedere instabilitatea crescută din regiunea Mării Negre ca urmare a războiului neprovocat al Rusiei împotriva Ucrainei, Scowcroft Center, în parteneriat cu SNSPA, a convocat un grup de lucru format din experți ai Atlantic Council, care s-a concentrat pe discutarea și dezvoltarea de recomandări acționabile pentru consolidarea securității și stabilității regiunii vitale din punct de vedere geopolitic a Mării Negre.

Acest raport prezintă cadrul strategic, provocările și amenințările regionale, ipotezele-cheie de planificare, riscurile și atenuarea acestora și, în final, recomandările bazate pe acțiuni DIME (diplomatice, informaționale, militare și economice) pentru consolidarea securității și stabilității în regiunea Mării Negre.

De altfel, raportul este dat publicității în contextul în care Congresul SUA a adoptat joia trecută proiectul de lege privind strategia de securitate și dezvoltare a Mării Negre, legiuitorii americani hotărând ridicarea nivelului de elaborare a strategiei la nivelul președintelui SUA.

Snapshot: România

Ca țară riverană la Marea Neagră, cu a patra cea mai mare coastă (după Turcia, Rusia și Bulgaria), România este un stat de linia întâi care se învecinează cu forțele aeriene și maritime rusești, avioanele sale aflându-se în raza de acțiune a apărării aeriene rusești la decolare, iar Bucureștiul fiind capitala euro-atlantică care a ridicat continuu problema securității la Marea Neagră din 2014 în cercurile NATO.

Raportul analizează România din multiple perspective, subliniind că nevoile cele mai urgente ale țării, din perspectivă militară de apărare, sunt continuarea staționării trupelor NATO și îmbunătățirea apărării de coastă. Din perspectivă economică și energetică, raportul constată că România își asigură independența energetică, fiind, din acest punct de vedere, “izolată” de orice formă de dependență rusească, spre deosebire de ceilalți vecini riverani la Marea Neagră. Raportul evocă și legăturile istorice și de cultură comune ale Republicii Moldova cu România pentru a explica sprijinul pe care Bucureștiul îl furnizează țării vecine, devenind furnizor de energie pentru a sprijini reducerea dependenței de Rusia.

Documentul, care urmărește să servească drept expertiză pentru viitoarea strategie a SUA în regiunea Mării Negre, recomandă Statelor Unite să sprijine eforturile României de aderare la spațiul Schengen în contextul mai larg al integrării țării în Uniunea Europeană, un amplu proces de depășire a fragilității democratice.

O recomandare-cheie, din perspectivă militară, susține “dezvoltarea Constanței ca bază principală a NATO la Marea Neagră“, ca parte a unui concept mai larg de înființare a unei forțe operative navale post-conflict NATO în vestul Mării Negre, sprijinirea construcției navale românești și modernizarea altor facilități militare românești și Consolidarea puterii navale ucrainene, bulgare și române prin asistență de securitate și transfer de tehnologie.

Din ce în ce mai prosperă și ferm ancorată în NATO și UE, România este ferm pro-occidentală și reprezintă o ancoră stabilă în regiune“, subliniază autorii.

O sinteză a raportului, realizată de CaleaEuropeană.ro, poate fi consultată mai jos.

Potrivit documentului, obiectivul strategic pentru comunitatea transatlantică și pentru statele riverane Mării Negre este reprezentat de “o regiune stabilă, ancorată în comunitatea euro-atlantică, în care suveranitatea statelor din Marea Neagră este respectată, comerțul și schimburile comerciale internaționale pot prospera, iar rezistența politică este consolidată”. Astfel, pentru a ajunge la această situație este nevoie de leadership, cooperare, investiții și perseverență, experții atenționând că “vor fi necesare alegeri dificile și o anumită îndrăzneală”.

© Wikipedia

Cadrul strategic al regiunii

Raportul definește, în egală măsură, și cadrul strategic al regiunii reprezentat de particularitățile și interesele statelor riverane, de la Rusia la Ucraina, de la Turcia la România și Republica Moldova, și de la Bulgaria la Georgia. În același timp, cadrul strategic anchetează și interesele din regiune ale… Chinei, grație inițiativei sale a Noului Drum al Mătăsii.

“Încă din epoca clasică, regiunea Mării Negre a fost un centru al comerțului internațional, precum și un creuzet și un punct de transfer pentru schimburi culturale. Din punct de vedere geostrategic, a servit ca punct terminus pentru Drumul Mătăsii și ca răscruce de drumuri internaționale, în timp ce Bosforul și Dardanele au constituit timp de secole una dintre cele mai importante căi navigabile maritime din lume. Acești factori au făcut ca regiunea să prezinte un interes strategic pentru greci, sciți, perși, romani, huni, Bizanț, mongoli, precum și pentru imperiile otoman și rus. Rusia și Imperiul Otoman au purtat douăsprezece războaie de-a lungul a patru secole, în mare parte pentru controlul Crimeei și al Mării Negre, în timp ce Anglia și Franța au luptat cu Rusia pentru Crimeea între 1853 și 1856 pentru a împiedica continuarea expansiunii rusești în regiune în detrimentul unui Imperiu Otoman care se clătina. După prăbușirea Uniunii Sovietice, Federația Rusă sub conducerea lui Vladimir Putin a încercat să reincorporeze Ucraina în teritoriul său și să își extindă dominația asupra regiunii Mării Negre. În prezent, controlul său asupra Crimeei și a apelor nordice ale Mării Negre, deși contestat, îi conferă o influență asupra economiilor ucraineană, regională și internațională, precum și avantaje strategice pentru proiecția forței militare în întreaga regiune.Statele din jurul Mării Negre generează un produs intern brut (PIB) de aproape 3 trilioane de dolari, includ peste 300 de milioane de locuitori și și “găzduiesc o serie de interconectori care facilitează comerțul și fluxurile de energie între Europa, Eurasia și Orientul Mijlociu și, la nivel global, dincolo de acestea”, argumentează autorii.

© Russian Ministry of Defence

Rusia – proiecția militară a Moscovei acoperă toată regiunea Mării Negre și servește drept rampă de lansare

  • Crimeea reprezintă un interes strategic vital pentru Rusia.
  • Kremlinul a investit peste 10 miliarde de dolari în Crimeea pentru a-i construi infrastructura civilă și militară, evidențiată de podul de autostradă și de cale ferată care leagă peninsula de partea continentală a Rusiei prin strâmtoarea Kerch.
  • Crimeea este puternic militarizată, cu unități puternice de sol, aeriene și navale bazate acolo.
  • Sistemele rusești de apărare aeriană și de rachete balistice sol-suprafață acoperă practic toată regiunea Mării Negre.
  • Cu o linie de coastă de 800 de km, Controlul Rusiei asupra căilor maritime din Marea Neagră îi permite să intercepteze transporturile de cereale din Ucraina, unul dintre cei mai mari furnizori din lume, afectând grav securitatea alimentară globală.
  • În sens mai larg, Kremlinul urmărește să limiteze sau să împiedice integrarea mai strânsă a statelor riverane în structurile economice și de securitate occidentale și aspiră să domine fostele teritorii.
  • Moscova este hotărâtă să nu cedeze zonele ocupate, deoarece posesia acestora asigură controlul maritim asupra coastei ucrainene a Mării Negre și servește drept rampă de lansare pentru viitoarele avansări în inima Ucrainei. 
  • PIB-ul Rusiei de 1.800 de miliarde de dolari și bugetul apărării de 66 de miliarde de dolari sunt eclipsate de cele ale Statelor Unite (23.300 de miliarde de dolari și 813 miliarde de dolari) și ale Europei (inclusiv ale țărilor din Europa care nu fac parte din Uniunea Europeană (UE), aproximativ 18.000 de miliarde de dolari și 350 de miliarde de dolari).

© President of Ukraine Official Website

Ucraina – dependentă de teritoriile sale din Marea Neagră; recuperarea teritoriilor, dificilă fără capacități avansate suplimentare din partea Occidentului

  • Ucraina este puternic dependentă de teritoriile sale din Marea Neagră și a suferit crunt din cauza agresiunii rusești în această zonă, cu o economie grav perturbată în urma invaziei din februarie 2022.
  • Cu o linie de coastă de aproximativ 1.300 km, Ucraina este unul dintre cei mai mari exportatori de cereale din lume și depinde de tranzitul comercial prin Marea Neagră.
  • În 2022, exporturile ucrainene de cereale au scăzut cu 30 %, cu o pierdere preconizată pentru 2023 de 24%.
  • PIB-ul țării a scăzut cu 29,1 %.
  • Inițiativa Națiunilor Unite privind cerealele din Marea Neagră, un acord negociat de Organizația Națiunilor Unite (ONU) și Turcia, a atenuat parțial aceste pierderi, dar Rusia a abrogat acordul în iulie 2023 și rămâne în mare parte în controlul exporturilor ucrainene peste Marea Neagră.
  • Ucraina s-a confruntat cu o pierdere severă de populație din cauza războiului, cu 5,8 milioane de refugiați și alte 3,7 milioane de persoane forțate să se mute în interiorul țării, în timp ce infrastructura sa a fost grav afectată.
  • Ajutorul occidental, performanțele solide ale forțelor ucrainene, o populație ucraineană hotărâtă și utilizarea excelentă a capacităților avansate și a celor de generație mai veche stau la baza succesului apărării Ucrainei, dar recuperarea teritoriilor ocupate este mai dificilă fără capacități avansate suplimentare, cum ar fi avioanele de luptă și artileria cu rachete cu rază lungă de acțiune.
  • Din punct de vedere economic și din punct de vedere al securității, continuarea ocupării Crimeei de către Rusia lasă Ucraina ca un stat divizat, mereu amenințat și lipsit de unul dintre cei mai importanți piloni economici ai săi.

© Presidency of the Republic of Türkiye/ Facebook

Turcia – un aliat fracturat care urmărește stabilitatea regională și nu contribuie la insecuritate în Marea Neagră

  • În calitate de partener regional major care controlează accesul la Marea Neagră prin Bosfor și Dardanele, Turcia joacă un rol semnificativ în securitatea regională.
  • A doua putere militară ca mărime din NATO, forțele armate ale Turciei, care numără 775.000 de oameni, includ 1.900 de tancuri, 3.100 de sisteme de artilerie, 850 de avioane și 92 de nave.
  • Cea mai puternică țară din regiune, în afara Rusiei, Turcia are o coastă extinsă la Marea Neagră, care se întinde pe 1.329 km.
  • PIB-ul său de 820 de miliarde de dolari, populația mare de 85 de milioane de locuitori și armata puternică îi conferă o statură și o influență impresionante în regiunea Mării Negre.
  • Turcia cheltuiește 16 miliarde de dolari, adică 2,06% din PIB, pentru apărare, mult peste media NATO.
  • Aflat la putere din 2003 (mai întâi ca prim-ministru și apoi ca președinte), Recep Tayyip Erdogan a profitat de poziția geostrategică a Turciei pentru a deveni un intermediar în conflictul din Ucraina, făcând echilibristică între NATO și Rusia.
  • Erdogan menține o credibilitate unică față de Putin în rândul liderilor NATO, datorită rezistenței comune față de ceea ce ei consideră a fi un amestec occidental în afacerile interne.
  • Deși Turcia a condamnat invazia și a furnizat drona Bayraktar TB2 Ucrainei, nu s-a alăturat sancțiunilor împotriva Rusiei – și, de fapt, și-a dublat importurile din Rusia în 2022, o relație economică susținută pe fondul turbulențelor financiare din ambele țări.26
  • De asemenea, Turcia importă aproape jumătate din gazele naturale din Rusia prin conductele Bluestream și Turkstream, care traversează Marea Neagră. Turcia este un actor energetic regional de sine stătător datorită propriilor sale rezerve de gaze din Marea Neagră, rolului său de punte pentru gazele azere și acordului de schimb cu Bulgaria.
  • Deși simpatizează cu situația dificilă a tătarilor din Crimeea, Erdogan este conștient de istoria dificilă a Imperiului Otoman cu Rusia și de dependența sa economică de energia și turismul rusesc.
  • Achiziționarea de către Turcia a sistemului rusesc de apărare aeriană S-400 a stârnit furia administrațiilor americane succesive, ceea ce a dus la eliminarea sa din programul F-35.
  • Turcia, ca multe alte țări, menține legături economice semnificative cu China, cu un comerț bilateral de 23 de miliarde de dolari anual.
  • Deși este un aliat fracturat, Turcia urmărește stabilitatea regională și nu este un contributor principal la insecuritatea din Marea Neagră.

© President of Ukraine Official Website

România – prezența NATO și îmbunătățirea apărării naționale, cele mai urgente nevoi de securitate; o țară ferm pro-occidentală și o ancoră stabilă în regiune

  • Cu o coastă de 245 km la Marea Neagră și un PIB de 285 de miliarde de dolari, Bucureștiul privește cu suspiciune agresiunea rusă în regiune și a ridicat continuu problema securității la Marea Neagră din 2014 în cercurile NATO.
  • La mai puțin de 400 km de Sevastopol, România este un stat de linia întâi care se învecinează cu forțele aeriene și maritime rusești; avioanele sale se află în raza de acțiune a apărării aeriene rusești la decolare.
  • Cu un buget de apărare actual de aproximativ 6 miliarde de dolari și cheltuieli de apărare de 2,5 la sută din PIB, România a crescut substanțial cheltuielile de apărare în fiecare an începând cu 2016, dar se bazează în continuare pe garanțiile de securitate ale NATO pentru a contracara agresiunea rusă în regiune.
  • Revendicând ape teritoriale până la 12 mile și o zonă economică exclusivă până la 200 de mile, România dispune de forțe aeriene și navale modeste, deși armata sa poate alinia 400 de tancuri și 1.200 de piese de artilerie.
  • Modernizarea forțelor este în curs de desfășurare; România dispune în prezent de o escadrilă de F-16 și de un număr mic de sisteme de apărare aeriană Patriot, lansatoare HIMARS, transportoare blindate Piranha și vehicule aeriene fără pilot (UAV) turcești și israeliene. Planurile actuale prevăd ca România să achiziționeze mai multe avioane F-16 și lansatoare Patriot, 54 de obuziere de artilerie autopropulsate de 155 de milimetri (mm), 298 de vehicule de luptă pentru infanterie și 54 de tancuri de luptă principale Abrams din SUA. 
  • O brigadă NATO de cinci mii de oameni (Brigada Multinațională Sud-Est) construită în jurul trupelor românești, cu unele suplimentări, este staționată la Craiova, în timp ce o brigadă de luptă americană a fost desfășurată în România în urma invaziei Rusiei în Ucraina. Marina militară modestă a României, care numără 6.500 de oameni, are baza la Constanța, cel mai mare port al UE la Marea Neagră, și la Mangalia, în apropiere de coasta bulgară. În 2015, sistemul american de apărare împotriva rachetelor balistice Aegis a fost amplasat la baza aeriană românească de la Deveselu. Forțele NATO asigură, de asemenea, patrule aeriene pentru a contribui la securizarea spațiului aerian românesc.
  • În cazul în care Rusia ar fi reușit să cucerească Ucraina în primăvara anului 2022, forțele rusești s-ar fi aflat la granița României.
  • Cu o populație de 19 milioane de locuitori și mari rezerve energetice neexploatate pe fundul mării, România este în mare măsură independentă din punct de vedere energetic, asigurându-și cea mai mare parte a nevoilor energetice proprii printr-o combinație de petrol intern, gaze naturale, cărbune, energie hidroelectrică și nucleară.
  • Continuarea staționării trupelor NATO și îmbunătățirea apărării de coastă – în primul rând, sisteme de rachete anti-navă și apărare aeriană – constituie cele mai urgente nevoi de securitate ale României.
  • Din ce în ce mai prosperă și ferm ancorată în NATO și UE, România este ferm pro-occidentală și reprezintă o ancoră stabilă în regiune.

@ NATO

Bulgaria – un stat UE și aliat NATO care navighează cu prudență între Europa, Rusia și Turcia

  • La fel ca Turcia, Bulgaria este în mare măsură dependentă de energia și comerțul rusesc.
  • Una dintre cele mai sărace țări din Europa, cu un PIB de 84 de miliarde de dolari și 7 milioane de cetățeni, Bulgaria se confruntă cu o populație în declin, o corupție endemică, o infrastructură precară și un grad ridicat de îndatorare din partea întreprinderilor de stat, în special în sectorul energetic.
  • Deși Bulgaria este membră a NATO și a UE, elementele pro-Moscova din coaliția sa de guvernare au încercat să împiedice Bulgaria să ofere un sprijin semnificativ Ucrainei.
  • Politica bulgară rămâne instabilă, o parte semnificativă a populației civile din Bulgaria menținând o atitudine prudent favorabilă față de Rusia, deși invazia Ucrainei a zdruncinat această tendință.
  • Aflată între Europa, Rusia și Turcia, Bulgaria trebuie să echilibreze aceste perspective și să navigheze cu prudență.
  • Corupția, influența indirectă a Rusiei și slăbiciunea militară în raport cu vecinii săi complică planificarea securității bulgare, care se bazează în primul rând pe garanțiile articolului 5 al NATO.
  • Deși țara are 378 km de coastă la Marea Neagră și cheltuieli de apărare de 1,7 la sută din PIB, armata bulgară include mai puțin de 100 de tancuri și 50 de avioane de luptă. 
  • În februarie 2022, NATO s-a angajat să trimită un grup de luptă multinațional de 1.500 de soldați în Bulgaria.
  • Ca și în România, apărarea de coastă și cea aeriană sunt priorități urgente.

© presedinte.md

Moldova – o țară cu o istorie și cultură comună cu România aflată în vizorul ambițiilor imperiale rusești

  • Având o istorie și o cultură comune, Republica Moldova are o relație specială cu România, dar ca și vecinii săi, Moldova se află în vizorul ambițiilor imperiale rusești, fiind o fostă parte a Imperiului Rus. Trupele rusești au ocupat garnizoana Transnistria, în esență valea râului Nistru din partea de nord-est a țării, încă de la intervenția în războiul transnistrean din 1992. Acestea sunt susținute de 5.500 de soldați activi și 20.000 de soldați de rezervă din Transnistria, toți slab instruiți și echipați. 
  • Republica Moldova are un PIB minuscul de 14 miliarde de dolari (din care 0,41% este cheltuit pentru apărare) și o populație de 3,3 milioane de locuitori, în timp ce armata sa înregistrează 6.500 de soldați echipați cu echipamente învechite din epoca sovietică.
  • Cea mai mare preocupare a sa în materie de securitate este amenințarea unui pod terestru rusesc prin Odesa și sudul Ucrainei care să facă legătura cu Transnistria.
  • Puternic dependentă de importurile de energie rusească înainte de război, Moldova s-a orientat către România vecină ca furnizor de energie.
  • Consiliul European a decis să deschidă negocierile de aderare a Moldovei la UE în decembrie 2023, chiar dacă în unele zone, cum ar fi Găgăuzia, există un sentiment pro-Moscova semnificativ.
  • Încercările Rusiei de a destabiliza guvernul moldovean pro-NATO și pro-UE rămân o amenințare reală, în ciuda eforturilor președintelui Maia Sandu de a le respinge.
  • Republica Moldova nu are coastă la Marea Neagră, cu excepția micului port fluvial internațional Giurgiulești, pe Dunăre.

© European Union, 2019/ Source: EC – Audiovisual Service

Georgia – o țară cu o dilemă serioasă, obținerea de garanții de securitate din partea NATO sau obișnuirea cu Rusia

  • La fel ca și în cazul altor state din regiune, securitatea Georgiei este legată în mod inextricabil de amenințarea din partea Rusiei vecine.
  • Pentru a împiedica integrarea mai strânsă a Georgiei cu Occidentul în urma Revoluției Trandafirilor din 2003 și a declarației de la summitul de la București din 2008, conform căreia Georgia și Ucraina vor deveni în cele din urmă membre ale NATO, forțele rusești au invadat în toamna anului 2008 și continuă să ocupe 20 % din suprafața Georgiei în regiunile Abhazia și Osetia de Sud, privând Georgia de două treimi din coasta Mării Negre.
  • Dependentă în mare măsură de energia străină, Georgia își importă cea mai mare parte a necesarului de energie din rezervele ușor disponibile și mai ieftine ale Azerbaidjanului.
  • Cu toate acestea, implicarea Rusiei în economia georgiană a crescut vertiginos de la invazia Ucrainei, ridicând dependența Georgiei de Rusia la niveluri alarmante.
  • Actualul guvern este dominat de partidul Visul Georgian, despre care mulți critici din Georgia, Europa și Statele Unite consideră că este sensibil la alinierea Moscovei împotriva Occidentului.
  • Visul Georgian continuă să curteze Moscova, în ciuda sprijinului popular copleșitor din Georgia pentru relații mai strânse cu Occidentul, în special cu Uniunea Europeană.
  • Deși Georgia este partener NATO din 1994, aderarea sa la NATO a fost amânată pe termen nedefinit. Acest lucru a încurajat forțele politice pro-Moscova, deși populația civilă continuă să susțină atât aderarea la NATO, cât și la UE. În decembrie 2023, Consiliul European a acordat Georgiei statutul de țară candidată, în conformitate cu recomandarea Comisiei Europene.
  • Izolarea economică a Rusiei din cauza sancțiunilor a amplificat importanța altor conducte de petrol care tranzitează Georgia. Dacă va fi finalizat, portul de mare adâncime de la Anaklia, propus de mult timp, ar putea promova Georgia ca centru logistic regional și ar putea încuraja investițiile străine.
  • Cu un PIB de 19 miliarde de dolari, o populație de 4 milioane de locuitori și o armată mică, dar experimentată, cu mai puțin de patruzeci de mii de soldați, 134 de tancuri operaționale, 150 de piese de artilerie și 11 avioane de luptă, Georgia cheltuiește 1,7 % din PIB pentru apărare.
  • Ea se confruntă cu o dilemă serioasă: trebuie să obțină garanții de securitate din partea NATO și a vecinilor mai puternici sau să se obișnuiască cu Rusia.

China – Beijingul nu este un actor major în dinamica regională a Mării Negre, dar acest lucru s-ar putea schimba

  • Ca o extensie a Inițiativei “Belt and Road” (BRI), China și-a intensificat investițiile și prezența diplomatică în regiunea Mării Negre în ultimii ani, deschizând noi piețe și construind infrastructură pentru a se conecta cu Europa și Orientul Mijlociu.
  • De asemenea, a sprijinit economia rusă de la invazie; schimburile comerciale globale dintre Rusia și China au crescut cu 30% în 2022, vânzările de petrol cu 45%, achizițiile de cărbune cu 54% și vânzările de gaze naturale cu 155%.
  • După o creștere inițială care a început în 2000, investițiile străine directe chinezești au scăzut și mai multe inițiative de profil înalt, cum ar fi un proiect comun de construire de reactoare nucleare în România, au fost reduse.
  • Prezența sa militară în regiune este neglijabilă, în timp ce concurența intensă Est-Vest și presiunea americană asupra statelor riverane au împiedicat stabilirea unor legături economice strânse.
  • China nu a prioritizat regiunea și, în prezent, nu este un actor major în dinamica regională a Mării Negre.
  • Acest lucru s-ar putea schimba, dar pentru moment China are alte priorități mai importante.
Patru tipuri de amenințări și provocări: Influența negativă a Rusiei, dependența energetică, fragilitatea politică și democratică și sub-performanța economică

Cadrul strategic care determină activitatea în regiune influențează în mod direct amenințările și provocările. Statele de la Marea Neagră sunt provocate în principal de activitatea malignă a Rusiei, de dependența energetică, de fragilitatea politică și democratică și de subperformanța economică. Încercările anterioare de a soluționa disputele regionale și de a aborda amenințările la adresa securității prin diplomație – prin intermediul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), al Organizației pentru Cooperare la Marea Neagră (OCEMN), al Memorandumului de la Budapesta din 1994, al Declarației de la Summitul de la București din 2008, al Minsk I 2014 și Minsk II în 2015, al formatului Normandia și al diferitelor deschideri diplomatice bilaterale, printre altele – au eșuat toate din cauza intransigenței și a ambițiilor teritoriale ale Rusiei.

Există oportunități de stabilizare a regiunii Mării Negre și de îmbunătățire a economiilor și a stabilității politice a statelor de la Marea Neagră, dar majoritatea necesită ameliorarea amenințării rusești. Până atunci, Marea Neagră va rămâne o zonă de conflict, iar progresul va rămâne evaziv.

Activitatea malignă a Rusiei – o paletă largă de instrumente

  • Începând cu 2023, Rusia menține o prezență militară în Ucraina, Georgia și Moldova care promovează instabilitatea și oferă pârghii pentru subversiune și dezinformare.
  • Armata rusă este departe de a fi singura amenințare. Activitatea malignă a Rusiei – propagandă, dezinformare și subversiune – este îndreptată împotriva tuturor statelor de la Marea Neagră, cu diferite grade de succes.
  • O tactică obișnuită este sponsorizarea și finanțarea partidelor, politicienilor și mișcărilor pro-moscovite și anti-occidentale prin intermediul unor companii de fațadă, conturi offshore și prin direcționarea de bani către mass-media și persoane care influențează opinia publică. Mita directă și corupția ocupă un loc proeminent. Atacurile cibernetice, în special împotriva infrastructurii energetice, sunt frecvente și eficiente.
  • Prin urmare, contracararea abordărilor hibride rusești trebuie să fie un element central al oricărei strategii regionale.

© Black Sea Oil and Gas

Dependența energetică – eliberarea regiunii de dependența de Rusia și transformarea Mării Negre în important centru energetic

  • În regiunea Mării Negre, ca și în Europa, Rusia a folosit dependența energetică atât ca instrument, cât și ca armă de presiune și influență asupra vecinilor săi, dar războiul a slăbit acea armă în mod substanțial.
  • Atacurile rusești asupra infrastructurii energetice a Ucrainei au deteriorat, dar nu au paralizat, capacitatea acesteia.
  • România este în mare măsură izolată de dependența de energia rusă printr-o combinație de producție internă de gaze naturale (România este al doilea producător ca mărime al Uniunii Europene), surse regenerabile, hidroenergie și energie nucleară.
  • România investește, de asemenea, în reactoare nucleare modulare mici și în efectuarea de studii de fezabilitate asupra unei interconexiuni submarine pentru transportul energiei verzi din Azerbaidjan în Ungaria.
  • Înainte de invazia Rusiei în Ucraina în 2022, România importa 30% din petrolul său din Rusia, dar astăzi importă din Kazahstan, Azerbaidjan și Arabia Saudită.
  • Turcia beneficiază de oportunitatea de a cumpăra petrol rusesc ieftin, de a-l rafina și de a-l vinde pe piața mondială la prețuri mai mari.
  • Forțată să importe mai mult de 90% din necesarul de energie, Turcia și-a crescut semnificativ dependența energetică de Rusia din februarie 2022.
  • Moldova, Bulgaria și Georgia sunt, de asemenea, puternic dependente de energia importată. Moldova caută alternative, în principal prin aprovizionarea cu energie din Azerbaidjan și România. numai rafinărie de petrol. Bulgaria s-a orientat și spre energia azeră care circulă prin conductele turcești și grecești.
  • În general, războiul din Ucraina a stimulat independența energetică față de Rusia în întreaga regiune, cu excepția Turciei. Dacă sunt exploatate, rezervele de energie ale Mării Negre au potențialul de a elibera regiunea de dependența totală de Rusia, făcând din Marea Neagră un important centru energetic.

© Administrația Prezidențială

Subperformanța economică – creșteri economice inegale care contribuie la instabilitate

  • Creșterea economică inegală și standardele de trai mai scăzute continuă să afecteze statele Mării Negre, contribuind la instabilitate.
  • Corupția endemică, o moștenire a erei sovietice și a Pactului de la Varșovia, este persistentă și greu de eradicat.
  • În timp ce România și Bulgaria sunt membre UE, toate statele Mării Negre, cu excepția Turciei, sunt excluse din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), iar numai Bulgaria și România sunt membre ale Inițiativei Trei Mări.
  • Prin urmare, Moldova, Georgia și Ucraina suferă de o lipsă de integrare economică cu Occidentul.
  • Economia Rusiei s-a micșorat cu 2,5% în 2022 din cauza sancțiunilor globale, a plecării capitalului și a unei scăderi a exporturilor. Cu toate acestea, Rusia este independentă din perspectiva energiei și agriculturii și, în cuvintele unui expert, economia ei “va avea nevoie de multe ucideri”.
  • Rusia nu va fi o putere economică timp de decenii, dar cu o autocrație puternic centralizată, cu o vastă resurse naturale, economia sa a dat dovadă de rezistență la stres.
  • Economia Ucrainei s-a contractat cu aproximativ o treime din cauza agresiunii ruse pe teritoriul său, deși ajutorul occidental a compensat parțial aceste pierderi.
  • Problemele economice ale Turciei sunt, de asemenea, grave, cu inflația estimată la 58% pentru 2023, exacerbată de creșterea prețurilor mărfurilor legate de conflictul din Ucraina.
  • Moldova ocupă locul al 44-lea în Europa în ceea ce privește libertatea economică, cu performanțe economice “sub potențial” și un stat de drept slab care împiedică dezvoltarea economică.
  • Economia Georgiei se confruntă cu probleme structurale similare; 53% dintre cetățenii săi trăiesc în sărăcie, în timp ce productivitatea slabă și capitalul uman limitat lucrează împotriva creșterii economice puternice, chiar dacă PIB-ul s-a apreciat cu 4% în ultimii ani.

Fragilitatea democratică – o călătorie provocatoare

  • Călătoria către o democrație stabilă și funcțională și către statul de drept a fost una provocatoare pentru cea mai mare parte a regiunii Mării Negre.
  • Corupția, ineficiența birocratică, conflictul intra-regional și lipsa culturii politice democratice au împiedicat toate ritmul și amploarea tranziției democratice, un proces căruia Moscova i s-a opus atât prin mijloace directe, cât și indirecte.
  • Statutul de membru al UE a ajutat România și Bulgaria prin stimularea progresului către instituții și procese democratice, deși ambele rămân în afara spațiului Schengen al UE.
  • Consiliul European a decis să deschidă negocierile de aderare cu Moldova și Ucraina și să acorde Georgiei statutul de candidat.
  • Turcia este un caz special; Aderarea la UE a fost blocată de ani de zile din cauza relațiilor instabile dintre Ankara și Bruxelles, diminuând aceste stimulente și limitând influența UE.
Ipoteze cheie în planificarea strategiei pentru Marea Neagră. Cel mai mai risc: escaladarea din partea Rusiei

În absența certitudinii, o strategie solidă depinde de ipoteze de planificare precise, argumentează autorii, precizând că pentru regiunea Mării Negre, următoarele ipoteze susțin această strategie:

  • O implicare puternică a SUA pentru a atinge stabilitatea și securitatea în regiunea Mării Negre, cu NATO și UE ca actori cheie.
  • O strategie pentru securitatea Mării Negre ar trebui să fie înglobată într-o arhitectură de securitate europeană mai largă, cu NATO ca fundație.
  • Obiectivele strategice ale Rusiei merg dincolo de Ucraina, cu Putin care încearcă să se confrunte cu NATO și să recupereze fostele teritorii rusești acolo unde este posibil și să slăbească Alianța din interior.
  • Interzicerea cerealelor ucrainene și a altor produse agricole în Marea Neagră va continua să perturbe economiile ucrainene, regionale și globale, contribuind în mod semnificativ la o criză alimentară internațională.
  • Pentru statele litorale, independența energetică față de Rusia este esențială pentru formarea unor aranjamente de securitate mai stabile.
  • Investițiile străine în regiunea Mării Negre vor necesita garanții de securitate (NATO sau bilaterale) și un mediu de afaceri previzibil și transparent pentru a asigura rentabilitatea investiției.
  • Progresul economic și creșterea nivelului de trai sunt necesare pentru a stabiliza politică statele litorale mai slabe.
  • Stabilitatea în regiunea Mării Negre va necesita măsuri active și coordonate pentru a învinge subversiunea și dezinformarea Rusiei.
  • Turcia va rămâne probabil un aliat dificil, deși critic, și va căuta să echilibreze Rusia și Occident în timp ce Erdogan rămâne la putere.

La capitolul riscuri și atenuare a riscurilor, autorii raportului evocă escaladarea din partea Rusiei ca răspuns la sancțiunile occidentale agresive și sprijin militar, fiind considerat cel mai grav risc cu privire la regiunea Mării Negre.

Escaladarea poate lua multe forme, inclusiv întreruperea completă a aprovizionării cu energie către Europa, atacuri cibernetice mai grave, restricții mai mari asupra exporturilor rusești și ucrainene de cereale și alte mărfuri precum îngrășăminte, atacuri asupra conductelor submarine și cablurilor de telecomunicații, atacuri mai severe cu rachete asupra Ucrainei. obiective urbane și de infrastructură, escaladare orizontală și — cel mai grav dintre toate — utilizarea armelor nucleare sau chimice Totuși, toate formele de escaladare implică riscuri pentru regimul lui Putin și niciuna nu oferă promisiunea unui rezultat decisiv și pozitiv.

© Wikipedia

Recomandări: Patru câmpuri de acțiune pentru o strategie în regiunea Mării Negre – diplomatice, informaționale, militare și economice

Potrivit raportului, stabilizarea regiunii Mării Negre necesită mai mult decât o acțiune militară și depășește cu mult Ucraina. Recomandările întocmite de experți pentru a sta la baza unei strategii de succes și eficiente pentru Marea Neagră sunt următoarele:

Diplomatice

  • Accelerarea, în măsura posibilului, a aderării la NATO, OCDE, UE și la Inițiativa Trei Mări pentru Ucraina, Republica Moldova și Georgia, înțelegând că fiecare instituție are cerințe unice de aderare, care vor necesita eforturi concentrate pentru a ajuta țările să îndeplinească standardele de aderare.
  • Sprijinirea eforturilor de reformă ale României și Bulgariei pentru aderarea la Schengen.
  • Diminuarea influenței Rusiei în organizațiile internaționale precum G20, FMI și Banca Mondială, inclusiv eforturile de prevenire a aderării Rusiei la aceste instituții
  • Exercitarea unei influențe mai puternice asupra Chinei, Indiei, Braziliei, Africii de Sud și a altor state neutre sau nealiniate pentru a condamna agresiunea rusă și a ajuta Ucraina.
  • După conflict, obținerea retragerii forțelor ruse din teritoriile ocupate din Transnistria, Abhazia și Osetia de Sud în schimbul scutirii de sancțiuni și concesii comerciale.
  • Intensificarea eforturilor de excludere a influenței și investițiilor chineze în regiune.
  • Restabilirea OSCE ca armă de aplicare și monitorizare a stabilității Mării Negre.
  • Resetarea relațiilor cu Turcia acolo unde este posibil; sprijinirea ridicării sancțiunilor UE și sprijinirea aderării la UE în schimbul unui sprijin mai puternic al Ucrainei și al distanțării de Rusia; revigorarea relațiilor NATO-Turcia.
  • Încurajarea investițiilor în întreaga regiune de către aliații cheie și țările prietenoase din Asia-Pacific (Japonia, Coreea de Sud, Australia) și Orientul Mijlociu/Golf (Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Iordania).

Informaționale

  • Restructurarea și reorientarea eforturilor de informare ale SUA pentru a influența mai bine societatea civilă rusă și pentru a exploata fisurile dintre elitele ruse.
  • Îmbunătățirea mesajelor coordonate între aliați și parteneri.
  • Consolidarea apărării cibernetice și a protecției infrastructurii critice în statele Mării Negre.
  • Mobilizarea comunităților de emigranți ruși pentru a denunța comportamentul Rusiei.
  • Vizarea celor care blochează sprijinul pentru Ucraina pentru a crește asistența economică, politică și militară pentru Kiev, izolând mai puternic Rusia din punct de vedere economic și politic.
  • Întărirea sprijinului deschis și ascuns pentru mișcările și partidele anti-Moscova din țările aliate, partenere și neutre și din interiorul Rusiei.
  • Evidențierea corupției interne a Rusiei și decadența elitei în Rusia și în străinătate.
  • Concentrarea temelor și mesajelor asupra victimelor rusești, vizând în special populațiile locale.
  • Întrebuințarea dizidenților ruși (academicieni, politici, militari, de informații, divertisment) pentru a condamna agresiunea rusă.

Militare

  • Consolidarea descurajării nucleare cu toate instrumentele de putere din toate domeniile.
  • Includerea Poloniei în programul de avioane cu dublă-capacitate.
  • Furnizarea, prin eforturile aliaților NATO și ale Grupului de Contact pentru Apărare al Ucrainei, a unor capacități militare mai eficiente către Ucraina, inclusiv intensificarea eforturilor în curs de dezvoltare pentru furnizarea de F-16, ATACM și echipamente de încălcare a atacurilor pentru a permite recuperarea teritoriului său național.
  • Furnizarea, prin intermediul NATO, de asistență cuprinzătoare de securitate statelor din regiunea Mării Negre pentru descurajare și apărare.
  • Păstrarea grupurilor de luptă NATO pe flancul estic pentru a întări descurajarea.
  • Introducerea unei forțe operative navale post-conflict NATO în vestul Mării Negre pentru a proteja comerțul internațional și a descuraja agresiunea maritimă rusă.
  • Dezvoltarea Constanței ca bază principală a NATO la Marea Neagră; sprijinirea construcției navale românești și modernizarea altor facilități militare românești.
  • Consolidarea puterii navale ucrainene, bulgare și române prin asistență de securitate și transfer de tehnologie.
  • Adoptarea, împreună cu UE și prin NATO, unor măsuri concrete pentru a îmbunătăți mobilitatea militară în Europa.

Economice

  • Acordarea, prin intermediul UE, de sprijin financiar pe scară largă Ucrainei.
  • Întărirea sancțiunilor împotriva Rusiei (excluderea tuturor băncilor ruse din SWIFT, închiderea piețelor europene de bunuri și produse rusești); luați în considerare sancțiuni secundare împotriva națiunilor care continuă să conducă relații economice, comerciale și energetice critice cu Moscova.
  • Oglindirea eforturilor UE de a acorda Ucrainei, Moldovei, Georgiei și Bulgariei acces la împrumuturi și granturi fără dobândă și la alte asistențe economice, pentru a îmbunătăți standardele de viață și a consolida instituțiile democratice.
  • Adoptarea unei legislații care să autorizeze sechestrarea și utilizarea activelor rusești (300 de miliarde de dolari) deținute în instituțiile financiare din SUA și aliate/partenere pentru a plăti reconstrucția Ucrainei.
  • Măsuri de sprijin, inclusiv investiții străine directe, pentru exploatarea energiei offshore și reducerea dependenței regionale de energia rusă pentru statele Mării Negre.
  • Explorarea ideii înființării unei asociații economice/comerciale a statelor Mării Negre care exclude Rusia sau intensifică eforturi similare prin integrarea în UE
  • Oferirea de stimulente economice pozitive și negative pentru a limita sprijinul economic al Chinei pentru Rusia.

În concluziile lor, autorii raportului consideră Rusia drept cauza imediată a instabilității și conflictelor din regiunea Mării Negre, Moscova fiind condusă de dorința de a reintegra fostele teritorii imperiale și de a se restabili ca putere mondială.

“Comunitatea transatlantică a trecut peste multe crize grave și a devenit mai puternică și mai rezistentă. Cu o conducere încrezătoare și energică a SUA, în strâns parteneriat cu UE și alte state europene, aceste rezultate pot fi atinse. Îndepărtând amenințarea militară rusă și integrând mai strâns statele Mării Negre cu Occidentul, Statele Unite și comunitatea transatlantică pot crea condiții pentru o regiune mai stabilă, mai pașnică și mai prosperă pentru deceniile următoare”, conchid cei de la Atlantic Council.

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community, o inițiativă World Economic Forum, și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute. Din 2019, Robert este membru al programului #TT27 Leadership Academy organizat de European Political Strategy Center, think tank-ul Comisiei Europene.

NATO

La doi ani de la invazia Rusiei în Ucraina, Olaf Scholz îndeamnă la intensificarea eforturilor de apărare în Europa

Published

on

© Federal Government/Bergmann

Cancelarul german Olaf Scholz a cerut Germaniei și Europei să facă un efort mai mare în ceea ce privește apărarea și pregătirea pentru un atac din exterior, într-o declarație pentru a marca doi ani de la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, relatează Reuters, preluat de Agerpres.

„Descurajare, pregătire pentru apărare – ştiu că acestea sunt cuvinte neobişnuite venite din partea unui cancelar german. Cuvinte pe care noi, în Germania, nu le-am mai folosit de atât de mult timp, încât aproape că au fost uitate”, a afirmat Olaf Scholz într-un podcast. Dar aceste cuvinte reprezintă o sarcină foarte importantă: împreună cu aliaţii noştri, trebuie să fim atât de puternici încât nimeni să nu îndrăznească să ne atace”, a adăugat el, amintind că „Rusia nu atacă doar Ucraina, ci distruge și pacea în Europa”. 

„Iar noi, Germania și Europa, facem mai mult – și trebuie să facem și mai mult – pentru a ne putea apăra în mod eficient”, a îndemnat acesta, subliniind că Ucraina va fi sprijinită în autoapărarea sa „atât timp cât va fi necesar”.

De asemenea, NATO este cea mai bună garanție de apărare „de ambele părți ale Atlanticului”, a susținut cancelarul german.

Scholz a indicat creșterea investițiilor în armata germană ca fiind un semn că aceasta își îndeplinește angajamentele față de NATO.

În acest an, Germania investește 2% din producția sa economică totală în armată, pentru prima dată în ultimele decenii, a declarat Scholz, făcând aluzie la un obiectiv de lungă durată al NATO.

„Și acest lucru va rămâne valabil și în următorii ani și decenii”, a promis liderul de la Berlin.

Citiți și În premieră după 1992, Germania alocă 2% din PIB pentru apărare în cadrul NATO. Olaf Scholz: Vom avea cel mai mare buget militar din Europa

Producția „constantă” de muniție – care în prezent este un subiect de mare dezbatere în Europa – este un element-cheie al apărării, a spus cancelarul german, iar țările europene ar trebui să își centralizeze comenzile.

La rândul său,într-o scrisoare transmisă miercuri miniștrilor de externe din statele membre ale UE, șeful politicii externe a blocului, Josep Borrell, i-a îndemnat să facă mai mult pentru a trimite muniție în Ucraina, în timp ce forțele Kievului, care sunt depășite numeric, se străduiesc să țină piept Rusiei. El a mai transmis că este pregătit să convoace o reuniune pe această temă.

Sprijinul viitor din partea celuilalt mare susținător al Kievului, în afară de UE, Statele Unite, este sub semnul întrebării, deoarece un pachet de 60 miliarde de dolari este blocat în Congres.

Apelul lui Borrell a fost făcut în paralel cu eforturile UE de a ajunge la un acord pentru a suplimenta cu 5 miliarde de euro Instrumentul European pentru Pace, un fond separat de bugetul european, folosit pentru a rambursa statele membre pentru armele trimise în Ucraina.

Creșterea finanțării a fost blocată de Germania, care dorea ca sprijinul său bilateral acordat Kievului să fie compensat cu noile contribuții la fondul UE.

Totuși, începând de anul trecut, UE a pus în aplicare un mecanism în cadrul căruia au fost elaborate 60 de contracte-cadru pentru a plasa comenzi pentru muniții de artilerie către industrie, iar aceste contracte sunt, de asemenea, finanțate în cadrul Instrumentului European pentru Pace.

De asemenea, acest sistem-cadru de achiziție ar permite statelor membre să comande muniție de artilerie din afara Uniunii dacă găsesc o oferta mai bună și cu livrare mai rapidă. 

La începutul săptămânii, în marja Consilului Afaceri Externe, șeful diplomației europene a subliniat că industria așteaptă comenzi.

„Nu-mi spuneți că industria europeană nu are capacitatea necesară. Ba da, o are. Cel puțin așa ni se spune. Ceea ce așteaptă sunt comenzi concrete, unele au fost aprobate, altele nu au fost încă aprobate. Unele țări fac un efort mai mare decât altele, dar nu depinde de mine acum să spun cine și cum o fac”.

 

 

Continue Reading

NATO

La doi ani de la invazia Rusiei în Ucraina, Jens Stoltenberg afirmă clar că țara asediată „va adera la NATO”: „Nu este o chestiune de dacă, ci de când”

Published

on

© NATO

Secretarul general al NATO subliniază solidaritatea cu Ucraina și reafirmă sprijinul neclintit al NATO pentru securitatea și stabilitatea acesteia, în contextul în care sâmbătă, 24 februarie, se împlinesc doi ani de la invazia rusă în țara vecină.

Într-o declarație făcută publică astăzi, secretarul general al NATO a adus un omagiu curajului cetățenilor ucraineni care și-au sacrificat viața sau au fost răniți în apărarea patriei lor. În pofida gravității situației, secretarul general a evidențiat reziliența Ucrainei, remarcând câștigurile teritoriale semnificative și capacitatea de a respinge forțele rusești din poziții strategice.

„Nu trebuie să ne pierdem curajul. Ucraina a demonstrat din nou și din nou abilități remarcabile și o determinare feroce. Ucraina nu s-a prăbușit în câteva săptămâni, așa cum mulți se temeau că va face. Ați recucerit jumătate din teritoriul confiscat de Rusia. Ați respins Rusia din zone întinse ale Mării Negre. Și ați provocat pierderi grele forțelor rusești”, a precizat el.

Cu toate acestea, secretarul general a subliniat că amenințarea reprezentată de ambițiile agresive ale președintelui Putin persistă, fără indicii ale unor pregătiri pentru pace. În ciuda acestui fapt, rămân speranța și determinarea: „Ucraina își păstrează libertatea și independența”, susținută de curajul și hotărârea poporului său, precum și de asistența militară și economică substanțială din partea aliaților NATO.

În ultimele zile și săptămâni, aliații NATO au anunțat pachete de ajutor substanțiale în valoare de miliarde de dolari, care acoperă capabilități militare vitale, cum ar fi muniție de artilerie, sisteme de apărare aeriană, bărci de luptă, echipamente F-16, drone și echipamente de deminare. Acest sprijin solid subliniază angajamentul NATO de a consolida capacitățile de apărare ale Ucrainei împotriva agresiunii externe.

În plus, secretarul general a subliniat eforturile NATO de a consolida interoperabilitatea Ucrainei cu forțele Alianței și de a aprofunda legăturile politice prin intermediul unor instituții precum Consiliul NATO-Ucraina. În acest sens, el a arătat că deschiderea iminentă a unui nou Centru Comun de Analiză, Instruire și Educație în Polonia semnifică angajamentul NATO de a consolida capabilitățile militare ale Ucrainei și parteneriatul strategic.

Abordând motivațiile președintelui Putin din spatele invaziei, Stoltenberg a afirmat că acțiunile Rusiei nu au făcut decât să întărească determinarea Ucrainei și să o aducă mai aproape de NATO. Cu claritate și convingere, secretarul general a afirmat că aderarea Ucrainei la NATO „nu este o chestiune de dacă, ci de când”.

Pe măsură ce pregătirile pentru aderarea Ucrainei la NATO continuă, secretarul general a dat asigurări că NATO va rămâne alături de Ucraina, asigurându-i securitatea și contribuind la stabilitatea regională. „Pentru securitatea voastră și pentru a noastră”.

Continue Reading

NATO

Bulgaria și Turcia vor colabora pentru a asigura securitatea spațiului lor aerian deasupra Mării Negre

Published

on

© NATO

Bulgaria și Turcia au semnat joi, la Ankara, un acord de cooperare pentru supravegherea spațiului lor aerian în contextul intensificării zborurilor avioanelor militare ruse deasupra Mării Negre, anunță EFE, citat de Agerpres.

Conform prevederilor înțelegerii, avioanele celor două țări vor putea trece frontiera aeriană în timpul interceptării unui avion care încalcă spațiul aerian al Bulgariei sau Turciei, clarificând în egală măsură care sunt procedurile necesare a fi respectate în astfel de situații.

Flota aeriană a Bulgariei constă în 16 avioane vechi de vânătoare MiG-29, de producție rusească, dar doar șase dintre acestea sunt operaționale. În plus, durata lor de viață este diminuată în contextul în care mentenanța oferită de Moscova a încetat pe fondul sancțiunilor europene impuse ca urmare a războiului ilegal și neprovocat rus împotriva Ucrainei.

În acest context de război la granița UE și NATO, Bulgaria a ridicat din ce în ce mai des avioanele de la sol pentru a intercepta aeronavele rusești care veneau în proximitatea spațiului aerian bulgăresc, fapt ce a accentuat gradul de uzură al aparatelor MiG-29.

Acordul cu Turcia va permite cooptarea forţelor aeriene turce în misiunile de interceptare, protejând astfel capacităţile limitate ale aviaţiei militare bulgare.

Bulgaria a făcut deja pași în a-și moderniza și schimba flota de avioane, achiziționând opt avioane de luptă F-16 de la americani, dar se preconizează că acestea vor ajunge abia la jumătatea anului viitor și, oricum, durează instruirea piloților.

Continue Reading

Facebook

Concrete & Design Solutions

Concrete-Design-Solutions

Rareș Bogdan2 hours ago

Doi ani de la invazia Rusiei în Ucraina | Rareș Bogdan: Europa trebuie să fie mai unită ca oricând. Orice ezitare este interpetată de agresor drept dezbinare

NATO4 hours ago

La doi ani de la invazia Rusiei în Ucraina, Olaf Scholz îndeamnă la intensificarea eforturilor de apărare în Europa

INTERNAȚIONAL5 hours ago

Demonstrație de unitate și solidaritate occidentală la Kiev: Șefa Comisiei Europene și premierii Belgiei, Canadei și Italiei comemorează doi ani de la invazia rusă a Ucrainei alături de Volodimir Zelenski

COMISIA EUROPEANA6 hours ago

Von der Leyen predă 50 de autoturisme finanțate de UE forțelor de securitate ucrainene pentru a spori stabilitatea și a consolida investigațiile privind crimele de război în teritoriile eliberate de ocupație

ROMÂNIA6 hours ago

Doi ani de război în Ucraina| Nicolae Ciucă: România și întreaga lume liberă sprijină o națiune care luptă pentru viață, pentru libertate și pentru valorile democratice

ROMÂNIA7 hours ago

Palatul Victoria, iluminat la 24 februarie în culorile drapelului ucrainean: „Guvernul României va lucra mai departe aplicat pentru a intensifica sprijinul concret și multidimensional pentru Ucraina”

NATO7 hours ago

La doi ani de la invazia Rusiei în Ucraina, Jens Stoltenberg afirmă clar că țara asediată „va adera la NATO”: „Nu este o chestiune de dacă, ci de când”

Dan Motreanu7 hours ago

Eurodeputatul Dan Motreanu obține sprijinirea unor propuneri importante pentru România în cadrul raportului privind crearea platformei Tehnologii Strategice pentru Europa

INTERNAȚIONAL18 hours ago

Olanda încheie un acord de securitate pe zece ani cu Ucraina pentru a-i consolida apărarea și integrarea în UE și NATO

SUA18 hours ago

UE și SUA își vor alinia strategia de reducere a riscurilor în relație cu China prin investiții în reziliența lor și reducerea dependențelor și vulnerabilităților critice

NATO7 hours ago

La doi ani de la invazia Rusiei în Ucraina, Jens Stoltenberg afirmă clar că țara asediată „va adera la NATO”: „Nu este o chestiune de dacă, ci de când”

U.E.1 day ago

Bruxelles-ul va debloca fonduri europene de 137 miliarde de euro pentru Polonia în contextul reformelor privind statul de drept

ROMÂNIA3 days ago

Coaliția de guvernare a decis comasarea alegerilor locale cu cele europene pentru 9 iunie. Românii vor mai vota pentru prezidențiale în septembrie și pentru parlamentare în decembrie

EUROPARLAMENTARI ROMÂNI4 days ago

”Living Better with Europe”. Chestorul PE Victor Negrescu: În cei 17 ani de apartenență la UE, România a înregistrat un sold pozitiv de 62 de miliarde de euro comparativ cu obligațiile financiare de țară membră

ROMÂNIA4 days ago

Marcel Ciolacu subliniază importanța alegerilor europene din 9 iunie: Vreau să trăiesc într-o Românie și într-o Europă liberă. Aceste alegeri vor fi despre principii, pentru apărarea valorilor, a statului de drept

ROMÂNIA5 days ago

Interviu | Ambasadorul Italiei la București: Modelul nostru de cooperare economică de succes ar trebui să evolueze spre a treia fază, axată pe sectoarele inovatoare care servesc tranziția ecologică și digitală

ROMÂNIA1 week ago

Marcel Ciolacu: Componenta economică româno-italiană, extrem de solidă. Peste 20 miliarde de euro vor fi investite până în 2030 în infrastructura de transport

ROMÂNIA1 week ago

România și Italia trec într-o nouă etapă de dezvoltare a Parteneriatului Strategic Consolidat. Marcel Ciolacu și Giorgia Meloni au pus bazele unui plan de acțiune pentru întărirea relațiilor dintre cele două țări

ROMÂNIA1 week ago

Premierul Marcel Ciolacu îi îndeamnă pe românii din Italia să se întoarcă acasă pentru a contribui la dezvoltarea României, punând în aplicare experiența dobândită în străinătate

ROMÂNIA2 weeks ago

Premierul Ciolacu vizitează Șantierul naval Constanța: Este nevoie de implicare și de mai multe fonduri direcționate pentru a susține în continuare industria românească

Trending