România în tabăra câștigătorilor la summitul NATO în care și cele mai sigure ape strategice s-au dovedit dificil de navigat

Corespondență de la NATO – Robert Lupițu

Summitul NATO de la Bruxelles a demonstrat că până și cele mai sigure ape strategice se pot dovedi dificil de navigat. Cu o Declarație Finală cu mult fond, dublată și de o declarație politică privind securitatea și solidaritatea transatlantică, summitul a lăsat impresia unei soluționări rapide în cadru aliat a discordiilor și animozităților politice între președintele american și mai mulți lideri europeni. În schimb, dârele lăsate în urmă de mai multe tendințe de reașezare a relației occidentale într-o nouă siluetă strategică nu au ocolit nici NATO.

FOTO: CaleaEuropeana.ro

Semnalele unei ruperi de ritm în discursul exclusiv politic s-au întețit atunci când președintele american, Donald Trump, și-a anulat toate reuniunile bilaterale programate pentru a doua zi a summit-ului, inclusiv cea cu președintele Klaus Iohannis. Atmosfera a devenit una tensionată pe măsură ce informațiile curgeau fluid: partenerii din Georgia și Ucraina au fost invitați să se retragă din sala unde se discuta situația de securitate la Marea Neagră, deoarece tema celor minim 2% din PIB pentru Apărare devenise muniție pentru o reuniune de criză în care protaganiștii erau președintele american Donald Trump și o parte din aliații europeni în frunte cu un cancelar german vexat de acuzațiile anterioare, dar tenace, ale liderului american privind relația energetică Berlin-Moscova.

La capătul celor două zile, am rămas cu un contrast: între documentul strategic definitoriu al unui summit NATO și declarațiile care au împins Consiliul Nord-Atlantic într-o reuniune cu scântei și cu descărcări de argumente politice. Toate acestea, au dat un tuș unic unui summit care, ieșind din învălmășeala politică, a livrat pe fond și în substanță. Și întrebarea la care încercăm să răspundem este What’s in for us?

FOTO: CaleaEuropeana.ro

Pentru România, în schimb, cea mai delicată temă a summitului NATO – burden sharing-ul – a fost cartea strategică a delegației țării noastre, condusă de președintele Klaus Iohannis și secondat de ministrul de Externe, Teodor Meleșcanu, ministrul Apărării, Mihai Fifor, șeful Statului Major General, Nicolae Ciucă, consilierii prezidențiali Bogdan Aurescu și Ion Oprișor și echipa delegației permanente a României la NATO în frunte cu ambasadorul Stelian Stoian.

În avanpremiera summit-ului, datele prezentate de către secretarul general al NATO au arătat că țara noastră este încadrată în clubul celor 8 națiuni NATO care alocă minim 2% din PIB pentru Apărare în 2018 și că România se menține în top-ul țărilor aliate care alocă cea mai mare pondere din bugetul lor militar pentru înzestrare cu tehnici și capacități. Acestor realități le putem atașa și inspirata decizie națională la nivel CSAT de a anunța creșterea numărului de efective românești prezente la misiuni și în teatre de operații internaționale, cu o suplimentare însemnată pentru misiunea NATO în Afganistan.

Culoarul era, astfel, larg deschis pentru ca mizele României să fie reflectate în Declarația Finală a summitului aliat. De remarcat că rezultatele culese de România trebuie parcurse prin următoarea axiomă: cea a realizărilor naționale puse în contextul măsurilor ample luate de NATO, decizii colective care fac Alianța mai puternică în fața amenințărilor.

Sub genericul obiectivelor înșiruite anterior – unitate transatlantică, apărare și descurajare pe flancul estic și stabilitate la Marea Neagră – România a semnat o Declarație Finală în care este menționată oferta țării noastre pentru a găzdui o capacitate terestră de comandă și control la nivel corp de armată, în care sunt recunoscute ambițiile de dezvoltare a capacității brigăzii multinaționale din România de a contribui la întărirea posturii de apărare și descurajare a Alianței și în care regiunea Mării Negre rămâne o prioritate pe agenda de securitate euro-atlantică. O conexiună rapidă între sfera realizărilor naționale și cea a măsurilor ample adoptate de NATO evidențiază decizia transformării structurii de comandă aliate și o postură avansată coerentă și unitară, inclusiv pe flancul estic.

Pentru a fi înțelese, cele trei aspecte trebuie analizate în retrospectivă cu precedentele două summit-uri (Țara Galilor și Varșovia), dar și în perspectivă cuplată cu alte decizii adoptate anul acesta la Bruxelles.

Un centru de comandă pe teritoriul României pentru cel mai mare plan de reîntărire militară adoptat de NATO

Formularea din Declarația Finală cu privire la comandamentul terestru este una soft, în care aliații iau notă de oferta României în această regiune, precum și de ofertele Danemarcei, Estoniei și Letoniei în nord. În realitate, această formulare dă startul pregătirilor pentru înființarea acestui comandament de aproximativ 400 de ofițeri de Stat Major, agreement-ul politic fiind acum urmat de cele mai importante etape, și anume planificare militară la nivel NATO, noi decizii la nivel ministerial și negocieri bilaterale cu state membre pentru componența sa. 

FOTO: NATO

Amplasarea unui astfel de centru de comandă în România necesită un zoom-out în linie cu deciziile NATO de la Bruxelles și situația deja existentă la nivel aliat. Mai întâi, NATO a decis la Bruxelles asupra celui mai mare plan de reîntărire a apărării colective după Războiul Rece. Prin acesta, Alianța și-a transformat structura de comandă prin decizia înființării a două noi comandamente, unul în SUA pentru securizarea liniilor de comunicare transatlantică și un altul în Germania, pentru logistică și mobilitate militară. Subsecvent acestei modernizării a lanțului de comandă NATO va aduce în scenă, până în 2020, ”Cei patru 30”, așa numita Readiness Initiative prin care 30 de batalioane mecanizate, 30 de escadrile aeriene și 30 de nave de luptă vor putea fi desfășurate, în caz de necesitate, în cel mult 30 de zile și vor constitui noua prezență avansată. În al doilea rând, pe linie militară, România găzduiește o Unitate NATO de Integrare a Forțelor (NFIU), Brigada Multinațională de la Craiova și Comandamentul Multinațional de Divizie Sud-Est de la București. Atât NFIU din România, cât și cel din Bulgaria,  înființate prin măsurile de reasigurare din Țara Galilor, împreună cu brigada de la Craiova, înființată prin deciziile de descurajare și apărare de la Varșovia, se află sub structura de comandă a Comandamentului Multinațional de la București. Constituirea acestui comandament la nivel de corp de armată – o structură similară există deja în Polonia – ar asigura un lanț de comandă între unitățile aliate pe care România deja le găzduiește și Comandamentul Forțelor Întrunite de la Napoli.

Continuitatea post-Varșovia: Brigada multinațională de la Craiova devine pol de securitate, iar delimitările nord-sud pe flancul estic dispar

Dezvoltarea brigăzii multinaționale de la Craiova, înființată în baza deciziilor de la summitul de la Varșovia, și transformarea ei într-un pol de securitate este o decizie care se înscrie în logica noii posturi de apărare și descurajare, o postură concretizată printr-o prezență avansată NATO, fără delimitări între nordul și sudul flancului estic. În contrast însă, paragraful 25 al Declarației de la Bruxelles arată o menținere a prezenței la nivel de batalioane în Polonia și țările baltice, în timp ce ce paragraful 26 indică un nivel avansat în dezvoltarea capacității brigăzii din România, concepută inițial ca o unitate de instruire a trupelor terestre.

Marea Neagră nu mai este Fata Morgana summit-urilor NATO, ci prioritate strategică

Faptul că tema securității la Marea Neagră nu a fost colorată strident prin declarații politice și așteptări grandioase anterioare summit-ului a fost un lucru de bun augur. La Summitul din 2016, când așteptările privind Marea Neagră au fost desenate până la perpetuarea publică a ipotezei unei flote aliate în regiune, rezultatele au culminat cu măsuri aeriene și maritime destinate să sporească prezența NATO în Marea Neagră și cu o condamnare fără echivoc a activității militare a Rusiei în zonă.

FOTO: NATO

Declarația de la Bruxelles andosează Marea Neagră prin cea mai înaltă formulare a deciziilor NATO: ”Am agreat să consolidăm postura de apărare și descurajare a Alianței în toate domeniile. Întărim postura noastră maritimă și am luat măsuri concrete de îmbunătățire a cunoașterii situaționale maritime de ansamblu. Am pregătit evaluări strategice pentru Marea Baltică și Marea Neagră, pentru Atlanticul de Nord și pentru Marea Mediterană” (paragraful 19). În decupajul strategic al dimensiunii de sud a flancului estic, referirile la România și la Marea Neagră sunt și mai consistente, aliații din NATO hotărând că „sunt necesare în continuare eforturi suplimentare” având baza celor concretizate la Varșovia în urmă cu doi ani.

Angajamentul strategic a fost îmbrăcat și printr-o înaltă expresie politică a interesului NATO pentru regiunea Mării Negre. La inițiativa României, Alianța a găzduit reuniunea comună cu partenerii din Georgia și Ucraina având ca temă, în premieră, situația de securitate în zona Mării Negre. Deși întreruptă în vârtejul crizei privind cheltuielile militare ale apărării, reuniunea rămâne un semnal clar că Marea Neagră este între primele linii ale agendei aliate, iar această statură intră tot în contul realizărilor României.

Realizările României la summit nu se opresc la graniță

Rezultatele acestui summit pentru România transcend capitolul realizărilor naționale. Spre deosebire de Comunicatul Final de la Varșovia, Declarația Finală de la Bruxelles începe cu un paragraf dedicat reafirmării angajamentului pentru articolul V pentru apărare colectivă prin care un atac împotriva unui aliat este un atac împotriva tuturor. În esență, piatra de temelie care ține aliații NATO împreună de șapte decenii.

În pofida faptului că Rusia nu a fost la fel de prezentă ca la Varșovia și Țara Galilor pe buzele decidenților, în Declarația Finală a Summitului de la Bruxelles țările membre califică Rusia în cei mai duri termeni: de la anexarea ilegală a Crimeei și destabilizarea estului Ucrainei la îngrijorările față de nerespectarea angajamentelor internaționale de către Moscova, inclusiv în dimensiune nucleară, și la sancționarea politică a Rusiei pentru interferență în procese electorale euro-atlantice și întreținerea războiului hibrid. Repetarea, pentru al treilea summit consecutiv, a faptului că aliații din NATO ”nu recunosc și nu vor recunoaște niciodată anexarea ilegală a Crimeei” conferă trăsături puternice abordării Alianței față de Moscova.

Elementul major de noutate la acest capitol este dat de nominalizarea Rusiei într-un paragraf premieră în care NATO cere Moscovei să retragă trupele militare staționate ilegal în Georgia, Republica Moldova și Ucraina. O poziționare aliată care apare la doi ani distanță după ce România, prin negocierile purtate, a obținut un paragraf distinct pentru sprijinirea reformelor democratice în Republica Moldova la summit-ul de la Varșovia.

În urmă cu doi ani, încheiam evaluarea rezultatelor României la summitul de la Varșovia precizând că ele ”vor fi un succes la concretizare. Startul negocierilor pentru aplicarea deciziilor s-a dat, dar cel mai important: avem cadrul strategic definit în termeni oficiali”.

Bruxelles, iulie 2018? România și-a pavat încă o dată calea transatlantică, iar argumentele de mai sus rămân valabile.

.

One Response to România în tabăra câștigătorilor la summitul NATO în care și cele mai sigure ape strategice s-au dovedit dificil de navigat

  1. GABI 16/07/2018 at 00:05

    Avem Presedinte Adevarat IOHANIS

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.