Connect with us

EDITORIALE

Rusia-n sus și Rusia-n jos: Doar în asta stă credibilitatea Europei în lume? Acordul UE-Canada și ce (mai) trebuie să facă România

Published

on

Robert Lupițu

De data aceasta miza strategică de circumstanță nu au fost Rusia sau Siria, acolo unde s-a agreat ceea ce conveniseră miniștrii de Externe. Nici chestiunea migrației sau rezultatul intersectării dintre cei 27 de lideri europeni și Theresa May și viitorul Brexit-ului. Consiliul European care tocmai s-a încheiat și pe marginea căruia am relatat a repus pe tapet aceeași veche problemă, devenită deja lozincă în jargonul celor care gândesc, scriu și se exprimă despre Europa, dar și a celor care o conduc: unitatea și credibilitatea ei. Firește că aceste două valori trebuie să emane și în temele expuse mai sus, dar acum este vorba despre altceva, despre a privi și mai mult peste Atlanticul de Nord, acolo unde nu sunt doar SUA.

robert lupituAcordul comercial dintre Uniunea Europeană și Canada, subiectul asupra căruia mă opresc în aceste rânduri și în contextul căruia România a avut o carte de jucat, a fost, fără dubii, subiectul care incită, din nou, dezbaterea: cum ne armonizăm interesele? cum depășim carența unei Europe cu două viteze? Răspunsul la prima întrebare ar trebui să stea în soluția pentru cea de-a doua.

Acordul economic și comercial cuprinzător (CETA) dintre UE și Canada are, în aceste momente, o valoare inestimabilă. Nu mă refer aici la conținutul economic, la liberul schimb pe care îl potențează sau la chestiunile sensibile pe care Valonia, regiune federală a Belgiei, le invocă pentru a-și justifica reticența: arbitrajul disputelor comerciale sau argumentul organismelor modificate genetic. Reamintesc, în primul rând, implicațiile politice și efectul de spill-over. În aceste chestiuni rezidă acum însemnătatea acestei înțelegeri cu destinație economică și comercială, dar cu greutate politică.

”Este în joc credibilitatea politicii comerciale a Europei”, spunea Jean-Claude Juncker atunci când a propus în numele Comisiei Europene semnarea acordului, în luna iulie, pentru ca zilele trecute Donald Tusk să avertizeze că CETA ar putea fi ”ultimul acord comercial” al Uniunii Europene. Ambele afirmații sunt croite pentru același semnal: cu un acord transatlantic cu SUA în impas, supus prigoanei protestatarilor și ecologiștilor și neasumat ferm și fără tăgadă, un eșec al CETA ar prejudicia poziția economică globală a Europei. Japonia, de pildă, ar privi cu rezerve spre continent, în vreme ce alți actori, precum China, ar continua să asedieze piața de consumatori. În schimb, un succes al CETA ar formula o dublă garanție: 1) că această generație de acorduri trans-oceanice încă reprezintă prezentul și viitorul comerțului internațional și 2) că Europa și America de Nord vor continua ”să scrie regulile comerțului internațional” (cum spunea Barack Obama cândva) și să concureze cu alte blocuri asociate economic.

Dubla garanție determinată de acordul CETA ar avea nevoie de consolidare, firește, prin intermediul celui mai puternic stimulent: Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții. Indiferent de cine va fi la cârma SUA din 20 ianuarie 2017 (cel mai probabil Clinton), acordul va trebui abordat. Teoretic, fie în termeni de revitalizare, fie în termeni de reașezare a gândirii politice. Practic, revitalizarea lui va sensibiliza și mai mult anul 2017 în Europa, întrucât va fi un puternic combustibil electoral pentru forțele centrifuge și eurosceptice și pentru războiul informațional al Rusiei. Reașezarea gândirii politice în jurul TTIP, mai ales în contextul tumultuos al alegerilor din Europa Occidentală (Olanda, Franța, Germania), ar avea în CETA un argument favorabil. Mai mult decât atât, semnalele de la Washington au strâns ceva ani în spate: Europa rămâne partenerul numărul unu al SUA în lume, dar nu mai este unica prioritate a politicii externe americane. În acest sens, este util ca CETA să fie privită și în forma sa clară și originală: Canada este un partener cel puțin la fel de valoros și cu care sunt împărțite aceleași interese comune.

Cum ne armonizăm interesele și cum depășim situația în care autoritățile politice ce reprezintă 3 milioane de cetățeni europeni dintr-o regiune a unui stat UE – Valonia – blochează consensul celorlalte autorități politice care reprezintă 495 de milioane de cetățeni? În primul rând, ne asumăm această particularitate în termeni de decizie, această specificitate care face din Europa unicul proiect integraționist de acest tip în lume, dar și cu pârghii de blocaj a unor decizii dintre cele mai variate și stufoase. Apoi, dincolo de argumentele tehnice și de așa zisa securitate economică, este clar că problema credibilității Europei și armonizării intereselor sale pentru a duce CETA la un bun sfârșit ține de compromisul politic dintre guvernul belgian de centru-dreapta și autoritățile regionale valone de centru-stânga. Belgienii trebuie să facă un quid pro quo intern pentru a nu se afla în ipostaza țării fondatoare care blochează interesul general european. Și asta să se întâmple cât mai repede cu putință pentru că pe 27-28 octombrie, UE și Canada ar trebui să semneze aplicarea provizorie a acordului.

La ora la care scriu aceste rânduri (15.11) ultimele semnale oficiale indică o dezghețare a blocajului și îl înfățișează pe Martin Schulz ca un mediator între Valonia și Canada, după ce în cadrul unor întrevederi separate cu ministrul Comerțului de la Ottawa și prim-ministrul Valoniei, președintele Parlamentului European a anunțat că negocierile au fost reluate.

Închei cu România… Acordul negociat privind liberalizarea vizelor de către Canada pentru cetățenii români rămâne un succes diplomatic și politic indiferent de viitorul CETA. Când mă refer la acest demers ca la un succes îl măsor prin prisma deblocării acestor tratative. Legarea chestiunii vizelor de acordul UE-Canada a fost, este adevărat, un catalizator și o energie suplimentară pe care s-au construit discuțiile, dar ele au caracter și bază decizională bilaterale. Cu alte cuvinte, negocierea politică oricum trebuie finalizată cu detaliile tehnice care cuprind definirea procedurilor și aplicarea lor, dar pe acordul anunțat vineri se va construi forma finală a acestei chestiuni.

Poziția României în această privință îmi pare destul de limpede: fereastra de oportunitate pentru sigilarea acestui acord bilateral trebuie fructificată în totalitate, iar relația cu Canada – dincolo de cea pe care o implică aplicarea ulterioară a CETA – merită o atenție mai sporită și un grad de aprofundare mai consistent.

.

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și doctorand în domeniul reasigurării strategice a NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community, o inițiativă World Economic Forum, și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute. Din 2019, Robert este parte a programului #TT27 Leadership Academy organizat de European Political Strategy Center, think tank-ul Comisiei Europene.

EDITORIALE

Intrarea Dragonului

Published

on

de Dan Cărbunaru

De când am intrat în Uniunea Europeană, am avut de înfruntat alături de partenerii noștri o gamă variată de provocări majore. Criza economico-financiară,  anexarea ilegală a Crimeei, valurile de atacuri teroriste, valurile de migranți și refugiați, negocierile eșuate cu SUA pe tema noului Acord Comercial, Brexit, tensionatele raporturi cu Turcia, criza din Siria, compromiterea acordului cu Iranul, noul coronavirus.

Uniunea Europeană, colosul economic cu ambiții geopolitice a fost și este luată la țintă la fiecare criză majoră cu mesaje integrate în peisajul războiului hibrid. Un război în care victimele sunt chiar cetățenii europeni. 

Elementul comun, firul roșu care reunește mesajele anti-europene și anti-occidentale propagate în astfel de perioade grele pentru Uniune este legat de decredibilizarea capacității instituțiilor europene, singure sau împreună cu statele membre, să gestioneze aceste crize. 

Mai vechile îngrijorări europene privind dezinformarea de origine rusă și anxietatea cu care au fost întâmpinate mesajele critice de peste atlantic în materie comercială sau privind contribuțiile la apărare sunt, zilele acestea, dublate de un nou tip de propagare de mesaje. China face eforturi teribile de a recupera terenul pierdut, după ce Covid19 a pus-o într-o serioasă dificultate comercială și de percepție pe scena globală. Acuzate că au încercat să țină sub preș sâmburii pandemiei globale cu centrul în Wuhan, autoritățile chineze au creat un reality show care a început cu impresionanta construcție a  mega-spitalului. De câteva zile, în paralel cu miraculoasa scădere a numărului de îmbolnăviri, China plasează pachete consistente de ajutoare către state europene – Italia, Spania, Franța, Polonia. Fiecare ajutor este însoțit de strategii de comunicare care sugerează puterea chinezilor în raport cu ”neputințele” Uniunii Europene. O Uniune care s-a grăbit, de îndată ce chinezii au decis să-și recunoască oficial epidemia, să livreze zeci de tone de ajutoare celor afectați. O Uniunea care a anunțat pachete de sprijin pentru statele membre afectate, după ce virusul chinezesc a ajuns și la noi. O Uniune care caută, prin mecanisme democratice, care să respecte și principiile economiei de piață, să ajute atât cetățenii,  cât și companiile care au nevoie de acest sprijin.

Dintre toate crizele de până acum, criza noului coronavirus, care prefigurează nu doar o mare problemă de sănătate, ci și deschide porțile noii crize economico-financiare, marchează intrarea Dragonului Chinezesc pe terenul propagandei care targetează europenii.

Pentru România, în mod special, o țară în care războiul hibrid a inclus mai degrabă mesaje de care ar fi beneficiat o țară a cărei asertivitate preocupă de o bună bucată de vreme NATO și UE, aparent benigna propagandă chinezească poate fi un nou instrument care să urmărească slăbirea încrederii și suportului public față de partenerii occidentali. 

Va fi, poate, un nou prilej să ne amintim împreună de ce ne-am dorit să ne integrăm în familia occidentală, de ce am fost primiți și care au fost și sunt beneficiile noastre ca țară și ca cetățeni.

Continue Reading

EDITORIALE

Criza coronavirusului va modela deceniul trei din acest secol. Unde este Occidentul?

Published

on

© White House/ Flickr

Westlessness este un concept proaspăt pe piața ideilor globale. În câmpul teoretic și empiric al relațiilor internaționale el acționează asemenea unui bisturiu care, până de curând, nu a fost aplicat cu o precizie înaltă pe pacient. Pe scurt, el se referă la dezoccidentalizare și a fost patentat astfel la Conferința de Securitate de la Munchen din acest an. Pe fond, semnifică un sentiment răspândit de neliniște și agitație în fața unei incertitudini tot mai mari cu privire la viitorul și destinul Occidentului.

Certitudinea tot mai mare a tranziției către o nouă eră a competiției între marile puteri este suprapusă cu cea mai mare criză geopolitică, potențial geoeconomică, sanitară și potențial umanitară de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial încoace. Criza coronavirusului va modela, pe de-a întregul, deceniul trei din acest secol.

Spre deosebire de criza economică din 2008, pandemia de coronavirus ne regăsește într-o situație în care încrederea în stat, în Uniunea Europeană, dar și în parteneriatul transatlantic, sunt mult mai importante pentru că ne referim la cel de mai de preț drept într-o democrație: dreptul la viață.

Dacă prăbușirea financiară din 2008 este încă recentă, rețetele de gestiune a crizei posibil să se fi îmbunătățit și ele încă sunt actuale. Un exemplu în acest sens este atitudinea politică promptă dinspre Washington, Berlin sau Paris de a injecta și a arunca în joc sute de miliarde de euro pentru atenuarea impactului asupra companiilor și, implicit, pentru salvarea puterii economice occidentale. Împreună, SUA și Uniunea Europeană reprezintă peste 30% din economia lumii, însă separat ambele sunt devansate de China.

În debutul acestei crize, ministrul francez al economiei și finanțelor, Bruno Le Maire, argumenta că Occidentul trebuie să își regândească strategia industrială și de business, profund dependentă de China și de producția din această țară. 

La scară europeană, este și o oportunitate în această situație grea. Negocierile pentru bugetul UE 2021-2027 nu sunt încă finalizate, iar anvelopa financiară a acestuia încă poate fi echipată în așa fel încât șocul unui recesiuni să nu fie la fel de puternic pentru statele mai vulnerabile economic, inclusiv România.

În egală măsură, această criză pandemică a scos, din nou, la interval desincronizarea transatlantică. Președintele SUA Donald Trump a anunțat închiderea granițelor fără a-și notifica în prealabil partenerii europeni, gest criticat de liderii instituțiilor Uniunii Europene. Tot liderul de la Casa Albă, potrivit unei anchete jurnalistice, a încercat să își asigure exclusivitate națională pentru un potențial vaccin ce ar putea fi produs de compania germană CureVac. Dovada unui sâmbure de adevăr stă în faptul că Ministerul german al Sănătății și Comisia Europeană au intrat pe fir pentru a aloca fonduri acestei companii. Într-adevăr, comunicatul reieșit în urma unei summitului – videoconferință al țărilor G7, grupul celor mai industrializate democrații ale lumii, și angajamentul comun de a întreprinde tot ceea ce este necesar pentru soluționarea acestei crize a cuplat ca o dezamorsare a carențelor, însă nu este suficient.

Beijing-ul însă, care pare să fi ajuns la o metodă de control a răspândirii acestei pandemii, este acum în postura de a profita de pe urma tensiunilor transatlantice dintre SUA și Europa și a lipsei de solidaritate dintre cele două, promovând imaginea unui stat care desfășoară acțiuni umanitare în sprijinul altor state care se confruntă cu pandemia de coronavirus.

O analiză apărută în Atlantic Council sugerează oportunitatea activării articolului 5 din Tratatul NATO privind apărarea colectivă în contextul pandemiei de coronavirus. Se face paralela cu singurul moment în care această prevedere a fost declanșată – atacurile teroriste din 11 septembrie 2001.

Remarc că scopul invocat pentru această activare este acela al probării unității aliate. Cu toții am observat că măsurile luate în ultima săptămână pe ambele maluri ale Atlanticului au dus lipsă de sincronizare, însă un astfel de gest politic transatlantic trebuie tratat cu prudență. Articolul 5 a fost conceput pentru amenințări militare, clasice. Activarea clauzei împotriva unui agent patogen ce implicații va produce? Pe de altă parte, cine va fi tras la răspundere pentru efectele acestei pandemii care este asemuită celei mai dramatice crize de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial?

Războiul Rece, 11 septembrie 2001, Războiul din Irak sau criza economico-financiară din 2008. Toate acestea au fost depășite pentru că Occidentul, în pofida și a unor divergențe, a fost unit. Dacă liderii acestui construct valoric nu vor reveni sub aceeași umbrelă, coronavirusul va fi fost și el un agent al Westlessness-ului.

Continue Reading

EDITORIALE

Relatarea unei studente românce din Roma. Alina-Maria Balaj: Italia în ”stand-by”

Published

on

© Ana-Maria Balaj

Relatare din Roma de Alina-Maria Balaj: Italia în ”stand-by”

Italia trăiește momente de nedescris. De la medici în tranșee care se luptă cu mii de eșantioane, la decizii pe care tot aceștia sunt obligați să le ia privind o prioritizare a pacienților pe secțiile de terapie intensivă. De ieri seară, prin decretul președintelui Consiliului de Miniștri Giuseppe Conte, Italia devine zonă ,,protejată”, iar activitățile economice par să se reducă de la zi la zi.

Școlile și universitățile rămân închise până pe 3 aprilie. Pe de altă parte statul e în acord cu Biserica Catolică, care s-a angajat responsabil să participe activ la combaterea acestei probleme sociale. Pentru prima dată în istorie Suveranul Pontif a recitat rugăciunea Angelus din interiorul Palatului Apostolic și nu de le fereastra din Piața Sfântului Petru. Serviciile religioase au fost suspendate în întreaga Italie, iar azi au fost închise porțile Bazilicii Sfântului Petru.

Instituții de învățământ de pe lângă Sfântul Scaun, precum Universitatea Pontificală Santa Croce, au decis să își continue activitatea didactică în online, ținând cont de faptul că studenții acestora sunt internaționali și condiționați de timp și resurse materiale pentru a studia. Totul e in stand-by și pare a fi cea mai bună decizie pentru diminuarea numărului de contagiați. Cerul albastru roman și ziua tipic senină nu par a fi suficiente pentru a tăia nuanța de gri din atmosferă.

În tot acest timp România învață cum și ce să facă după reușitele sau greșelile modelului italian, iar comunitatea de români din peninsulă a înțeles că trebuie respectate regulile pe care guvernul le-a impus. Autoritățile românești sunt în plină activitate de monitorizare, după ce în urmă cu două săptămâni ambasadorul României în Republica Italiană E.S. George Gabriel Bologan a efectuat o vizită de lucru în plină zonă declarată atunci ,,roșie”, în Lombardia, un gest de solidaritate și susținere față de compatrioți.

Cam așa ar putea fi descrisă imaginea peninsulei care se găsește acum singură în Europa, mai singură ca niciodată. Virusul nu ține cont de frontiere și este nevoie de o solidaritate la nivel european, o gândire echilibrată a fiecărui cetățean în parte și respectarea normelor și restricțiilor, pentru că acum nu suntem responsabili doar de viețile proprii, cât și a celor din jurul nostru.”

Alina-Maria Balaj

MA Student in Institutional and Social Communication, Pontifical University of the Holy Cross Rome, Italy

MA and BA in Communication and International Relations and European Studies University of Oradea, Romania

Associate in the Communication Office of the Pontifical University of the Holy Cross and MCE Research Center in Rome

Continue Reading

Facebook

Guvernul României: Măsuri de prevenție coronavirus (COVID-19)

Măsuri de prevenție - COVID19

Măsuri de prevenție - COVID-19#Coronavirus #COVID19

Publicată de Guvernul României pe Miercuri, 11 martie 2020
Advertisement
Advertisement

Trending