Înfrângerea zdrobitoare a președintelui Emmanuel Macron la alegerile europene din Franța în competiția cu extrema-dreaptă și convocarea de alegeri legislative anticipate sporește perspectiva unui al doilea mandat la șefia Comisiei Europene pentru Ursula von der Leyen, au indicat mai mulți diplomați europeni și oficiali francezi, subliniind că Partidul Popular European din care provine politicianul german a obținut o mare victorie, lăsând indubitabilă culoarea politică a președinției următoarei Comisii Europene cu “opțiunea von der Leyen foarte mult întărită”. În același timp, președinta Comisiei a revendicat victoria și a propus reeditarea majorității pro-europene PPE – S&D – Renew Europe, în timp ce forțele politice pro-europene social-democrate și liberale își doresc conducerea celorlalte poziții cheie negociate – președintele Consiliului European și șeful diplomației Uniunii Europene.

“Este puțin probabil ca președintele francez să fie un mare perturbator în UE, având în vedere luptele pe care le duce acasă”, scrie Politico Europe într-un material consacrat acestei teme.

Iepurele din joben devenit candidat cap de listă

Cunoscut ca un mare perturbator politic, Emmanuel Macron este cel care s-a opus în 2019 procedurii Spitzenkandidat și numirii candidatului cap de listă al PPE, Manfred Weber, în fruntea Comisiei Europene, propunând-o pe Ursula von der Leyen, tot din partea Partidului Popular European.

În perioada premergătoare alegerilor europene de duminică, Franța a păstrat o tăcere evidentă cu privire la faptul dacă o va susține pe von der Leyen din Germania pentru a rămâne la conducerea executivului Uniunii Europene, ceea ce a stârnit îngrijorări că Macron ar putea avea în vedere o alternativă de iepure din joben, exact cum a procedat cu Ursula von der Leyen în 2019.

Cu un rol crucial în ascensiunea lui von der Leyen, Macron a transmis semnale în timpul campaniei pentru alegeri europene că ar căuta susținere pentru a-l numi pe Mario Draghi, fost premier italian și ex-președinte al Băncii Centrale Europene, la șefia Comisiei Europene. Pascal Canfin, un influent eurodeputat francez din anturajul lui Macron (Renew Europe), a declarat luna trecută pentru Politico Europe că “Franța și toată lumea din ecosistemul prezidențial și-ar dori ca fostul premier italian Mario Draghi să joace un rol”.

Un atac timpuriu la adresa Ursulei von der Leyen a fost lansat de comisarul european pentru piață internă, francezul Thierry Breton, din aceeași familie politică a președintelui Macron. O nouă lovitură pre-electorală a venit și din partea președintelui Consiliului European, Charles Michel, tot membru al Renew Europe, care a reproșat abordarea politizată a Comisiei Europene conduse de von der Leyen, întrebuințând nemulțumiri similare cu cele din anturajul președintelui francez.

Am “plătit factura” pentru o Comisie “geopolitică”, sublinia Michel, cerând o “Comisie imparțială”.

Deși Ursulei von der Leyen i s-au reproșat multe – politizarea rolului său, inclusiv pe arena internațională și în relațiile transatlantice – , aceste lucruri par să nu mai conteze după ce liberalii președintelui francez Emmanuel Macron au fost zdrobiți de extrema dreaptă la alegerile europene din 9 iunie, iar Partidul Popular European din care provine Ursula von der Leyen a câștigat alegerile pentru Parlamentul European, reconfirmându-și statutul de prima forță politică din hemiciclu, cu aproximativ 186 de mandate, inclusiv 30 de mandate care vor provine din rândurile Uniunii Creștin-Democrate a lui von der Leyen, partidul câștigător al alegerilor europene.

Partidul Popular European de centru-dreapta este câștigătorul alegerilor europene cu rezultate provizorii care îl plasează la 189 de mandate, reconfirmându-și statutul de prima forță politică. PPE este urmat la mare distanță de grupul Socialiștilor și Democraților Europeni, cu 135 de mandate și de Renew Europe cu 79 de mandate. Ambele formațiuni pro-europene cu care PPE formează tradițional majorități au obținut la aceste alegeri mai puține mandate în PE decât în 2019.

Mai mult, în noua aritmetică europarlamentară, față de precedentele alegeri europene, popularii câştigă zece mandate, social-democraţii pierd patru, iar liberalii pierd 23 de mandate. Noul Parlament European va avea 720 de membri, 361 reprezentând numărul minim de voturi pentru securizarea unei majorități în favoarea lui von der Leyen sau a oricărui alt candidat. PPE, S&D și Renew ar urma să dețină în jur de 400 mandate. 

Franța recunoaște victoria PPE și culoarea politică a președinției Comisiei Europene

“PPE a obținut o mare victorie în alegeri, iar opțiunea von der Leyen este foarte mult întărită Nu mai există niciun dubiu acum cu privire la culoarea politică a următoarei președinții a Comisie”, a declarat pentru Politico Europe un oficial francez care are cunoștință de negocierile pentru posturile de conducere.

Luni, un ministru francez a fost de acord că “principalul scenariu” este că Macron o va susține pe von der Leyen în schimbul unor concesii privind obiectivele politice ale Franței. 

De la Bruxelles, un membru influent al PPE a declarat că Macron este acum slăbit în rândul colegilor săi europeni, așa că va trebui să fie mai constructiv. “El va avea sprijin zero în Consiliul European dacă vrea să o răstoarne pe von der Leyen”, au spus aceștia.

Ce urmează?

Pentru a ajunge la votul din Parlamentul European, Ursula von der Leyen, care și-a revendicat victoria și a propus reeditarea majorității pro-europene PPE – S&D – Renew în noul Parlament European, are nevoie să obțină nominalizarea din partea liderilor celor 27 de state membre, reuniți în Consiliului European. Potrivit tratatului UE, Consiliul European, ținând cont de rezultatele alegerilor europene, trebuie să hotărască cu majoritate calificată asupra unui candidat.

Majoritatea calificată ca procedură de vot în Consiliul European înseamnă votul favorabil a 55% dintre liderii statelor membre (15) care însumează 65% din populația Uniunii Europene. De asemenea, un candidat la șefia Comisiei poate fi respins printr-o minoritate de blocare care trebuie să includă cel puțin numărul minim de state membre care reprezintă peste 35% din populația UE, plus un membru, în caz contrar considerându-se a fi întrunită majoritatea calificată.

În prezent, 11 din cei 27 de lideri ai statelor membre ale UE fac parte din PPE, 5 din Renew Europe și 4 din Partidul Socialiștilor Europeni. Din ceilalți șapte, 3 sunt independenți, dar apropiați PPE-ului (Lituania, Bulgaria și Cipru), 2 aparțin ECR-ului și 2 sunt neafiliați. Cu toate acestea, cele mai mari țări UE conduse de lideri PPE din perspectiva ponderii populației în votul cu majoritate calificată sunt Polonia (Donald Tusk) și România (Klaus Iohannis). 

Calculele arată că, pentru a obţine majoritatea calificată în Consiliul European, Ursula von der Leyen ar avea nevoie de voturile a numai trei lideri ai statelor mari, cum ar fi de pildă voturile favorabile din partea cancelarului german Olaf Scholz (PES), președintelui francez Emmanuel Macron (Renew Europe) și premierului spaniol Pedro Sánchez (PES). Pe lângă incertitudinea legată de Italia, Ungaria premierului Viktor Orban a transmis că principala sa prioritate după aceste alegeri este schimbarea actualei președinte a Comisiei Europene.

La o săptămână după alegerile europene, liderii celor 27 de state membre ale Uniunii Europene își vor da întâlnire pentru un prim summit post-electoral, la Bruxelles, pe 17 iunie, succedat de summitul de vară al Consiliului European, din 27-28 iunie, pentru a decide cine vor fi liderii care vor conduce destinele instituțiilor UE până în 2029, respectiv președintele Comisiei Europene, președintele Consiliului European și Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate.

În același timp, președintele PPE Manfred Weber este înclinat să-i nominalizeze pe prim-miniștrii Poloniei și Greciei, Donald Tusk și Kyriakos Mitsotakis, să fie negociatorii popularilor europeni la tratativele dintre lideri, în timp ce socialiștii europeni vor încredința aceste roluri cancelarului german Olaf Scholz și premierul spaniol Pedro Sanchez.

De la nivelul PES și Renew Europe, secretarii generali ai celor două familii politice au indicat că forțele lor politice sunt interesate de celelalte două poziții cheie care se află pe masa negocierilor – socialiștii pentru funcția de președinte al Consiliului European și liberalii pentru poziția de Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate.

Noul Parlament European se va reuni în sesiunea plenară inaugurală la 16 iulie 2024, cu un potențial vot pentru funcția de președinte al Comisiei Europene preconizat pentru data de 18 iulie.

Mandatul actualei Comisii Europene se încheie la 30 noiembrie 2024, împreună cu finalizarea mandatelor președintelui Consiliului European și Înaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, care deține și poziția de vicepreședinte al Comisiei Europene. Atât șeful Consiliului European, cât și Înaltul Reprezentant sunt aleși de membrii Consiliului European. De asemenea, deciziile privind ocupanții fotoliilor de președinte al Comisiei și de Înalt Reprezentant presupun indirect și atribuirea a două mandate în Comisia Europeană în funcție de statele de proveniență ale liderilor aleși.