Dan Cărbunaru

Coiful de la Coțofenești simboliza jumătate din istoria de 5.000 de ani invocată de Marco Rubio în deschiderea discursului său de la #MSC2026. Europa ar putea păți precum muzeul Drents,  dacă nu își păzește moștenirea.  Nu ai cum continua istoria dacă nu o cunoști, respecți, aperi.

© Radu Bădoiu

Planul de apărare a eșuat în orășelul olandez pentru că breșele exploatate de atacatori, deși erau ușor de intuit, au fost tratate superficial. Așa cum încă superficial sunt tratate vulnerabilitățile de azi și de mâine ale muzeului Europa. 

Aliații americani de ani de zile avertizează pe mai multe voci, pe tonuri diferite: întăriți-vă paza! De la Sud și Est de tot atâta vreme bubuie avertismentele și agresiunile: întăriți-vă paza! În societățile noastre se instalează tot mai intens otrava războiului cognitiv: întăriți-vă sistemul imunitar. 

Aflăm, azi, de la președintele Finlandei, care ”umblă teleleu” prin Bavaria, că Finlanda apără flancul estic, alături de armatele unor țări dintr-o listă fără România. Poate îi dă o replică ministra de Externe, pe model Davos.

Muzeul România din rețeaua europeană rămâne printre primele fără exponate, în acest ritm.

Dan Cărbunaru

Orice națiune, mai mică sau mai mare, mai tânără sau mai veche pe harta lumii, are nevoie de mari victorii, de proporții istorice, din care să își hrănească organismul social. Huiduiala care însoțește, de o bună bucată de vreme, celebrarea victoriilor noastre, ne arată cât de mici au devenit aceste zile, intrate în calendarul național tocmai pentru a nu ne lăsa să uităm cine suntem, de unde venim și încotro mergem.

Când uiți sau ignori propria istorie, chiar și marile victorii devin mici. Din ce în ce mai mici. Forța de atracție a istoriei este influențată de educația națiunii, de capacitatea liderilor săi de a transforma o ceremonie formală într-un ritual cu sens sau poate chiar într-unul care redă și consolidează, îmbogățește sensul.

Candoarea prezidențială care transformă momentele solemne în anecdote video confirmă că întîiul dătător de sens la ceremoniile cu cea mai înaltă participare a ales să fie natural, în loc să urmeze partitura protocolului. Să nu murdărească pe ploaie covorul roșu așternut în cale. 

Nu morga ne lipsește azi. Nici seriozitatea excesivă. Cred că avem nevoie de voință, de sens și de un plan care să lege marile noastre victorii din trecut de ceea ce putem realiza împreună noi, cei de acum. Dându-le ocazia generațiilor care vin să aibă ce continua. 

Ironia sorții face ca azi, în cele mai bune condiții ale istoriei noastre, dublate de încercări majore, să nu mai fim capabili să cunoaștem și să respectăm trecutul, să ignorăm șansa de a nu mai fi nevoiți să navigăm în propria bărcuță prin talazurile geopolitice. 

Nu putem ieși din această nefericită stare fără lideri capabili să inspire, să insufle curaj și dorință de a reuși pentru fiecare român. Și mica victorie a celor care ar dori, ar ști și ar putea să facă acest pas chiar de azi, ar putea readuce gustul marilor victorii pe care ar trebui să le celebram fără huiduieli. Începând cu Unirea.

de Dan Cărbunaru

Societatea poate funcționa cu administratori ai serviciilor publice, dar nu se poate dezvolta fără lideri. Legitimarea și confirmarea calității de lideri nu cred că se rezumă la accederea într-o funcție de conducere, indiferent de înălțimea acesteia. 

Puțin evident în perioade de liniște, acest aspect dureros iese în evidență când vremurile fierb. Când indivizii nu mai văd sensul, iar societatea nu poate oferi răspunsuri la întrebările sau strigătele de nemulțumire ale oamenilor. Portavocea, amplificatoarele, instrumentalizările pe care diverși actori le pot introduce desenează, cu tușe groase, tabloul unei crize de Leadership.

Simpla schimbare de fețe, nume, interfețe nu ne va rezolva această problemă. Dacă schimbarea gărzilor politice se rezumă la rotația cadrelor, dacă se schimbă doar administratorii treburilor publice, fără să lase loc de manifestare liderilor, aceste frământări vor fi fost degeaba.

Lăsați-l pe Mesia în Biblie și în sufletele credincioșilor, dar aduceți lideri care să conducă societatea noastră cu inspirație, voință, viziune și determinare, pentru a ne proteja cetățenii, granițele și economia. 

Deja nu mai este suficient să cântați, dragi politicieni, după partitura euroatlantică, care de multe ori pare că vă cam deranjează. Inima României occidentale bate neregulat, respirăm greu și a dezamăgire. Dincolo de război hibrid, interferențe străine, algoritmi de tiktok, ne-am îmbolnăvit, împreună, votați și votanți, de auto-suficiență. Treziți-vă și voi, că românii s-au trezit și nu le place ce văd. 

Din fericire, nu e totul pierdut. Nu încă.