În anul 2019, aportul economiei digitale a fost estimat până la 16% din PIB, dacă avem în vedere digitalizarea din sectoare precum agricultura sau cel public. Conform definiției restrânse, contribuția economiei digitale la formarea PIB este estimată la 8.6% la nivelul anului 2019, cifră prin care România se situează sub media Uniunii Europene, însă relativ în linie cu țările vecine, potrivit unui studiu ANIS, realizat de Ernst & Young, preluat de Agerpres.
ANIS este o asociație românească a industriei de software și servicii IT, care își propune crearea unei cooperări între companii, guvern, autoritatea publică și mediul academic în scopul dezvoltării potențialului industriei high-tech românești și a calității sistemului educațional în domeniile STEM.
Studiul arată că doar sectorul IT&C – servicii a generat în 2019 o valoare adăugată brută de 12.3 miliarde de euro, cu o contribuție de 5.5% în PIB. Definiția cuantificabilă a economiei digitale trebuie extinsă astfel încât să cuprindă realitatea impactului tehnologic care depășește granițele industriei IT&C și Banking, recunoscând astfel aportul real al economiei digitale.
De asemenea, în 2020, pandemia de COVID-19 a accelerat diferite schimbări în rândul companiilor, conducând astfel la progrese care cel mai probabil s-ar fi realizat pe un termen mai lung în condiții normale. Așadar, contribuția economiei digitale în termeni reali nu mai poate fi limitată la acele sectoare clasificate în mod tradițional ca fiind de profil.
Studiul observă o dinamică semnificativă la nivelul anului 2020, ca efect al digitalizării accelerate în contextul COVID-19, cu o creștere a contribuției activității IT&C – Servicii de la 5.5% în 2019, până la 7.5% în trimestrul al doilea al anului 2020.
Potrivit analizei, digitalizarea unor anumite domenii de activitate a contribuit semnificativ la creșterea economiei digitale și a dublării procentajului de contribuție la PIB, impactul fiind estimat la 16% în 2019. Printre acestea întâlnim domeniul agriculturii, serviciile financiare, transportul și logistică, serviciile medicale, telecomunicațiile, utilitățile și producția.
„Având în vedere faptul că procesul de digitalizare a fost substanțial accelerat de contextul creat de izbucnirea pandemiei COVID, riscăm ca ignorând acest fenomen să ignorăm şi realitatea adevăratei contribuţii a economiei digitale la PIB. În prezent, economia digitală se extinde mult în afara graniţelor sectorului IT&C şi cuantificarea acestei observaţii este crucială pentru a surprinde realitatea economiei româneşti din ultimii ani. Ceea ce acest studiu reuşeşte să evidenţieze este atât adevărata valoare a economiei digitale şi impactul pozitiv al acesteia asupra PIB-ului României, cât şi nevoia imediată de prioritizare a acestui segment”, a declarat Gabriela Mechea, director executiv ANIS.
Sectorul IT&C – servicii a avut cea mai mare contribuție din perspectiva veniturilor – 5.5% din formarea PIB, respectiv o valoare adăugată brută de 12.3 mld. euro, urmat de categoriile IT&C – alte componente (2.5%), comerț online (0.4%), banking digital (0.1%), sectoare cu componentă de vânzări online (5.6%) și digitalizarea serviciilor publice (1.8%).
Segmentul de banking digital a înregistrat o pondere redusă de-a lungul timpului, dar se estimează că va cunoaște creșteri ca urmare a investițiilor semnificative făcute de bănci în ultima perioadă pentru dezvoltarea sistemelor de online banking.
În perioada 2015-2019 numărul companiilor care au avut în vedere activitatea de retail online, au înregistrat o creștere medie anuală de 19.3%, iar companiile care activau în această arie și-au dublat numărul de angajați din 2014 până în 2018.
România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește interacțiunea online cu autoritățile publice cu un procent de 12%, media UE fiind de 55%. Potrivit studiului, țara noastră înregistrează a doua cea mai accelerată rată de creștere a economiei digitale în ultimii cinci ani, primul loc fiind ocupat de Bulgaria.
De asemenea, studiul prezintă o serie de factori care influențează evoluția viitoare a economiei digitale și, care, în funcție de înțelegerea și adresarea lor corespunzătoare, se pot transforma sau nu în motoare de creștere ale acesteia. Printre aceștia se numără: factorii demografici, sistemul educațional din România, abilitățile tehnologice existente și investițiile în dezvoltarea competențelor digitale, dotarea tehnologică la nivel național, transformarea digitală a băncilor tradiționale, inițiative de sprijin ale sectorului IT&C și/sau viitorul în tehnologie.