Statele Unite au prezentat miercuri cea mai detaliată pledoarie împotriva pretențiilor „ilegale” ale Beijingului în Marea Chinei de Sud, respingând atât bazele geografice, cât și cele istorice ale acestei vaste zone, care provoacă diviziuni, potrivit celui mai recent număr al seriei „Limits in the Seas”, relatează AFP, potrivit Agerpres.
Într-un document de cercetare de 47 de pagini, Biroul pentru Oceane și Afaceri Internaționale de Mediu și Științifice al Departamentului de Stat a declarat că China nu are nicio bază în dreptul internațional pentru revendicările care au așezat Beijingul pe un curs de coliziune cu Filipine, Vietnam și alte națiuni din Asia de Sud-Est.
Documentul este o actualizare a unui studiu din 2014 care contesta în mod similar așa-numita „linie în nouă puncte” care stă la baza unei mari părți a poziției Beijingului.
Marea Chinei de Sud găzduiește depozite valoroase de petrol și gaze și rute de navigație, iar vecinii Beijingului și-au exprimat frecvent îngrijorarea că gigantul chinez caută să își extindă raza de acțiune.
În 2016, Curtea Permanentă de Arbitraj (PCA) de la Haga a dat câștig de cauză Filipinelor în plângerile sale cu privire la pretențiile Chinei, subliniind că Beijingul nu are drepturi istorice asupra resurselor din interiorul „liniei în nouă puncte”.
Bazându-se pe această hotărâre, documentul Departamentului de Stat subliniază că astfel de revendicări bazate pe istorie nu au „niciun temei juridic” și Beijinul nu a oferit detalii în sprijinul argumentelor sale.
„Efectul general al acestor revendicări maritime este că Republica Populară Chineză pretinde în mod ilegal suveranitatea sau o formă de jurisdicție exclusivă asupra celei mai mari părți a Mării Chinei de Sud”, se arată în document, folosind acronimul RPC pentru Republica Populară Chineză.
„Aceste revendicări subminează grav statul de drept în oceane și numeroase prevederi universal recunoscute ale dreptului internațional reflectate în Convenție”, se arată în document, referindu-se la un tratat al Națiunilor Unite din 1982 privind dreptul mării ratificat de China – dar nu și de Statele Unite.
La publicarea studiului, Departamentul de Stat a cerut din nou Beijingului “să înceteze activitățile sale ilegale și coercitive în Marea Chinei de Sud”.
De asemenea, documentul contestă justificările geografice ale pretențiilor Chinei, afirmând că peste 100 de elemente pe care Beijingul le evidențiază în Marea Chinei de Sud sunt scufundate de apă în timpul mareei înalte și, prin urmare, se află „dincolo de limitele legale ale mării teritoriale a oricărui stat”.
Beijingul se folosește astfel de caracteristici geografice pentru a revendica patru „grupuri de insule” („Dongsha Qundao,” „Xisha Qundao,” „Zhongsha Qundao,” și „Nansha Qundao”), despre care studiul Departamentului de Stat a afirmat că nu îndeplinesc criteriile pentru liniile de demarcație conform Convenției ONU.
Raportul a fost publicat în contextul în care SUA contestă din ce în ce mai mult China pe scena mondială, identificând puterea comunistă în ascensiune drept principala sa amenințare pe termen lung.
În 2020, secretarul de stat de la acea vreme, Mike Pompeo, a susținut în mod explicit revendicările națiunilor din Asia de Sud-Est în Marea Chinei de Sud, mergând dincolo de poziția anterioară a SUA de a provoca China fără a se pronunța asupra țărilor care au dreptate.
Strategia administrației democrate a lui Joe Biden nu diferă în mod fundamental de cea din timpul fostului preşedinte republican Donald Trump, aceasta insistând ca regiunea Indo-Pacific, punct focal în strategia SUA față de China, ameninţată, potrivit Washingtonului, de „intimidările” Beijingului, să rămână „liberă şi deschisă” și să fie protejată de amenințările și intimidările Beijingului.
Înaintea primului său turneu în Asia de Sud-Est, la jumătatea lunii decembrie, secretarul de stat american Antony Blinken a reiterat poziția liderilor SUA, Japoniei, Indiei și Australiei dintr-o declarație adoptată la finalul lunii septembrie, conform căreia se opun „tuturor acţiunilor Republicii Populare Chineze sau oricărui alt actor menite să destabilizeze regiunea”, în contradicţie cu dreptul internaţional. Totodată, Blinken a apărat „libertatea de navigație şi libertatea de survolare” în regiunea Indo-Pacific.
De asemenea, la începutul lui decembrie, UE și SUA și-au exprimat „profunda îngrijorare” faţă de „acțiunile problematice şi unilaterale” ale Chinei în Marea Chinei de Sud şi de Est şi în Strâmtoarea Taiwan.
Mai mult, în cadrul primelor consultări la nivel înalt între SUA și UE cu privire la regiunea Indo-Pacific, lansate tot la începutul lunii trecute, cei doi parteneri au subliniat că împărtășesc un interes comun în ceea ce privește securitatea, stabilitatea și previzibilitatea în regiune, inclusiv în ceea ce privește libertatea de navigație și de survolare în conformitate cu dreptul internațional, astfel cum se reflectă în Convenția din 1982 privind dreptul mării. Aceștia și-au reconfirmat interesul pentru stabilitate și status quo în strâmtoarea Taiwan, iar ambele părți au remarcat un interes comun în ceea ce privește aprofundarea cooperării cu Taiwanul, în conformitate cu politicile lor respective privind “o singură Chină”.