EDITORIALE
Sub umbrela cetățeniei europene sau mai dezbinați după alegerile europene din 2019? Despre cum populismul poate uni Europa
Published
6 years agoon
By
Violeta Dande Violeta Dan
Cred că noi, europenii, indiferent de locul în care ne-am afla acum, este imposibil să nu ne confruntăm cu prezența tot mai activă a discursului populist*, fie că vine de la partidele de la guvernare sau din opoziție. Europa, răvășitul continent de aspirațiile naționaliste în ultimii ani își dă acum bătălia finală pentru câștigarea unui parcurs nu numai unit, dar ci și solidar cu problemele celorlalte state. Cu siguranță că tuturor ne este greu să empatizăm cu problemele unor cetățeni îndepărtați aflați în celălalt colț al continentului, dar cum altfel ne așteptăm să primim înțelegere dacă nu dialogăm?
Tocmai acest lucru ridică spinoase întrebări. Suntem noi, europeni, uniți sub steaua aceleiași cetățenii „dobândite” odată cu Tratatul de la Maastricht sau ne macină izolaționismul și excepționalismul autohton?
În pofida tuturor titlurilor exagerate menite să atragă cititori și a discursurilor dezbinatoare ale unora dintre politicieni, cred că doar ignoranța ne-ar putea face să cădem pradă unor idei radicale.
Criza migrației, acest subiect atât de invocat în Uniunea Europeană în ultimii ani este un exemplu extrem de elocvent pentru adâncirea prăpastiei între state, cetățeni cu viziuni politici diferite și valori distincte. Într-adevăr anii 2014, 2015 și poate și 2016 au fost unii care au pus la încercare unitatea europeană, dar ei au arătat mai mult de atât, și anume că fără să ne punem în postura celuilalt nu vom putea înțelege niciodată. Schema de relocare a refugiaților al căror număr reprezenta numai 2% din totalul celor sosiți în UE (conform estimărilor Comisiei Europene) a fost un subiect care a aprins discuțiile între state și instituțiile europene, până la zvonul conform căruia punerea la dispoziție a fondurilor europene ar fi condiționată de primirea cotelor de refugiați negociate în Consiliul European. Se vorbea atunci, îmi amintesc, de o solidaritate cu două sensuri de către Jean Claude Juncker și Donald Tusk.
Bineînțeles că acest subiect a fost folosit greșit în mod intenționat de forțe politice extremiste în beneficiul propriu. Ele au promis o simplistă și radicală rezolvarea a unei probleme complexe și care implica, până la urmă, influențarea destinului anumitor oameni.
Statele care s-au aflat la „poarta de intrare” sau cele de tranziție au cunoscut o intensificare a discursului populist. Grecia, Italia, Ungaria, Germania, Franța, Olanda, Austria sau Marea Britanie sunt doar câteva dintre statele în care mesaje ale urii s-au propagat rapid, alimentate și de o teamă sporită de atacuri teroriste și de interconectarea voită a celor două teme și inocularea credinței conformă căreia diferit este rău.
Nici instituțiile europene nu au rămas neatinse de populism. Chiar din „inima Europei, în instituția unde drepturile cetățenilor sunt apărate, Parlamentul European, trei dintre grupurile politice formate după alegerile din 2014 au fost aprige contestatare ale proiectului european însuși, atacându-l cu orice ocazie. Să nu uităm, totuși, de britanicul Nigel Farage care și-a condus concetățenii la vot către Brexit, dar nici de Marine le Pen, naționalista ce a ajuns până în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale și printre ale cărei propuneri găseam inclusiv ieșirea Franței din zona euro.
Poate în urmă cu 4 ani politicienii europeni nu credeau că astfel de mesaje ar putea să le fure electoratul, dar s-a dovedit că forța mesajelor simple, cu puternic impact emoțional este de necontestat. Birocrația și lentoarea acțiunilor sunt deseori blamate de populiști care invocă simplificare și conducere prin voința poporului și organizarea de referendumuri constate. Dar oare asta este democrația de care are nevoie Europa?
Tocmai de aceea una dintre inițiativele Comisiei Europene este de salutat. Comisarii au realizat că nu este de la sine înțeles că europenii percep beneficiile apartenenței la UE și au ieșit „în teren” pentru a le arăta oamenilor în ce constă munca lor și cum lucrează în fiecare zi pentru ca diferențele dintre state și regiuni să se micșoreze. Seria dialogurilor cu cetățenii a atins proporții uriașe de la lansare, ajungând la sute de dialoguri.
Mai mult decât atât, cu un an înainte de alegerile europarlamentare, legislativul european a demarat un proces de dezbatere a viitorului UE cu unii dintre liderii europeni, printre care se află și președintele României. Klaus Iohannis va dezbate, în plenul Parlamentului European, viitorul Europei, putând aduce viziunea țării noastre asupra celor mai pregnante subiecte.
Prin vocea președintelui România poate avansa dosare precum accelerarea procesului de integrare în spațiul Schengen. Chiar finalul acestui executiv european și al legislativului se termină la Sibiu, un summit important a cărei declarație poate marca tranziția către o Europă mai solidară, bineînțeles cu voința liderilor săi. E adevărat că pe scena politică găsim lideri de extrema stângă sau care fac coaliție cu extrema dreaptă (vezi Austria), dar când ne uităm la cazul problematicei Grecii prindem curaj. Tânărul Tsipras a făcut istorie prin încheierea unei înțelegeri istorice cu vecinul nordic ce va rescrie, cu siguranță, istoria comună a UE.
Eu cred că Europa pur și simplu nu își poate permite să mai cadă încă o dată pradă unui discurs dezbinator, modificat în fiecare stat în funcție de subiectul cel mai accesibil politicienilor. Niciun stat nu și-ar dori acum să fie în locul Marii Britanii, țară prinsă într-o complexă discuție cu Comisia Europeană pentru a pune la punct detaliile ieșirii din Uniune, ceea ce a arătat nu numai că apartenența la această entitate de câteva decenii a adus imense beneficii, dar va lăsa Regatul Unit mai slab în fața unor continente tot mai puternice din punct de vedere economic și comercial. UE nu înseamnă doar valori comune împărtășite și bunăstare, înseamnă importanță la masa negocierilor cu alte puteri mondiale și o forță sporită de însăși unitatea ei.
În ceea ce privește România cel mai bun mod de a se asigura că nu cade în capcana populistmului este de a nu folosi teme naționale în campania electorală pentru europarlamentare. Umbrela europeană este destul de încăpătoare pentru toți, trebuie doar să fim conștienți că o putem deschide în vremuri tulburi.
*Pentru a exclude orice interpretare greșită, în acest articol am folosit termenul de „discurs populist” așa cum a fost el teoretizat de reputatul politolog Cas Mudde. Acesta îl prezintă ca având trei atribute: mai întâi tema poporului, identificat social sau etnic ca o entitate de sine stătătoare, apoi cea a elitelor situate la vârful piramidei economice, politice sau culturale și, în fine, voința generală, un abstract loc comun ce se identifică cu „năzuințele poporului”.
Articol publicat inițial pe danvioleta.wordpress.com.
–
You may like
Opinii împărțite între țările membre privind soluțiile de gestionare a migrației. Spania respinge crearea de centre de azil în țări din afara UE. Lituania cere soluții ”inovatoare”
Premierul Italiei califică drept ”curajos” acordul cu Albania privind gestionarea migrației: Este o cale nouă, dar care reflectă perfect spiritul european
Comisia Europeană va propune o nouă legislație pentru a încuraja expulzarea migranților ilegali, anunță Ursula von der Leyen: Trebuie să ne consolidăm capacitatea de a acţiona
Premierii ceh și polonez solicită o înăsprire a politicii UE în domeniul migraţiei, pledând pentru acțiuni coordonate la nivel european
Ungaria calcă pe urmele Olandei și cere Comisiei Europene o derogare de la aplicarea regulilor UE în materie de migrație și azil
Victor Negrescu consideră necesar ca instituțiile UE din domeniul polițienesc și al justiției să funcționeze „fără greșeală și în deplin acord cu valorile europene”
EDITORIALE
Iulian Chifu: Dreptul internațional și co-beligeranța Coreei de Nord
Published
17 hours agoon
November 1, 2024By
REDACTIAde Iulian Chifu*
Date disparate dar convergente arată astăzi, inclusiv după reuniunea Consiliului de Securitate al ONU privind situația din Ucraina și prezența trupelor nord-coreene pe teritoriul Rusiei, că avem un stat sancționat internațional, Coreea de Nord, care a devenit co-beligerant în războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina. Mai mult, deși e păstrată în formule ciudate și acoperite, prezența trupelor nord-coreene în regiunea Kursk, pe teritoriul Ucrainei în zonele ocupate ilegal de Rusia, ba chiar angajarea în luptă, capturarea unui număr dintre acestea de către partea ucraineană sau trecerea direct prin dezertare la dușman constituie probele clare ale unei co-beligeranțe cu responsabilități de ambele părți: Rusia, membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, încalcă Carta ONU și Rezoluțiile Consiliului de Securitate prin relația de acord militar cu un stat aflat sub sancțiuni iar Coreea de Nord, stat membru al ONU, ajută cu trupe pe teren un stat agresor, și el condamnat de Rezoluțiile Adunării Generale, inclusiv prin angajarea în luptă.
Coreea de Nord sancționată
Ambasadorul Rusiei la ONU, Vasili Nebenzia, a avut o ieșire descalificantă miercuri, 30 octombrie în cadrul dezbaterii privind prezența trupelor nord-coreene în Rusia și Ucraina, susținând perfid de ce aliaţii săi – precum Coreea de Nord – nu pot ajuta Moscova în războiul împotriva Ucrainei, dacă ţările occidentale pretind că au dreptul să ajute Kievul? Desigur întrebarea este o probă de tupeu, dar nu unul personal, ci unul inspirat din capitală. Mai ales că Rusia continuă să nege prezența pe teritoriul său a trupelor nord- coreene, în ciuda dovezilor multiple deținute de către comunitatea internațională.
La reuniunea Consiliului Nord-Atlantic, Coreea de Sud a prezentat marți, 28 octombrie datele deținute despre prezența pe teren în Rusia și pe teritoriile ocupate de Rusia din Ucraina a unor trupe nord-coreene. Ar fi vorba deja despre 12.000 de militari aduși în Orientul îndepărtat rus, unde au fost echipați în haine militare ruse, li s-au dat acte de identitate false pe numele unor reprezentanți ai unor minorități etnice din Extremul Orient Rus și au fost transportați la 50 km de granița ruso-ucraineană în regiunea Kursk, unde Ucraina a ocupat o suprafață și o deține, dar și o mică parte dintre nord-coreeni se află în Ucraina, pe teritoriile ocupate de ruși.
Întrebarea ambasadorului rus la ONU, cea retorică, lansată așa în glumă, are două răspunsuri majore, care vizează ambii actori, Rusia și Coreea de Nord, care au semnat un tratat militar în iunie și intrat în vigoare în urmă cu o săptămână, la 24 octombrie. La acea dată, însă, trupele nord-coreene se aflau deja pe teritoriul rus și nenumărate înregistrări video probau acest fapt. Coreea de Nord se află sub sancţiunile Consiliului de Securitate al ONU din 2006, iar măsurile au fost consolidate în mod constant de-a lungul anilor, cu scopul de a opri dezvoltarea de către Phenian a armelor nucleare şi a rachetelor balistice.
Ambasadorul Ucrainei la ONU, Serghei Kisliţia, i-a răspuns lui Nebenzia, argumentând că “niciuna dintre ţările care oferă asistenţă Ucrainei nu este sub sancţiunile Consiliului de Securitate”. “Primirea de asistenţă de la Coreea de Nord, pe deplin sancţionată, este o încălcare flagrantă a Cartei ONU. Trimiterea trupelor RPDC pentru a sprijini războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei este o încălcare flagrantă a dreptului internaţional“, a mai afirmat diplomatul. Vasili Nebenzia a spus că interacţiunea militară a Rusiei cu Coreea de Nord nu încalcă dreptul internaţional.
Trupele nord-coreene îngemănate cu trupele ruse, pe front.
Moscova intenționează să formeze cel puțin cinci unități de 2.000-3.000 de oameni, încadrate de trupe nord-coreene, a declarat Kisliția. Acestea ar urma să fie echipate cu uniforme și arme rusești și integrate în formațiuni cu minorități etnice din regiunile din Extremul Orient al Rusiei pentru a-și ascunde prezența. NATO și Pentagonul au declarat că unele forțe nord-coreene au ajuns deja în regiunea Kursk din Rusia, unde Ucraina a lansat o ofensivă transfrontalieră în luna august. Kisliția a estimat la 400 numărul trupelor nord-coreene deja staționate în regiunea Kursk.
„Conform informațiilor disponibile, între 23 și 28 octombrie, cel puțin șapte aeronave care transportau personal militar de până la 2.100 de soldați au zburat din Districtul Militar de Est până la granița Rusiei cu Ucraina”, a declarat Kisliția la o întâlnire convocată pentru a discuta despre trimiterea forțelor Phenianului. Kievul se așteaptă ca trupele nord-coreene să se alăture luptei împotriva Ucrainei în noiembrie.
În momentul de față există informații nevalidate sau nerecunoscute oficial potrivit cărora trupele nord-coreene au intrat deja în luptă, unele au dezertat la partea ucraineană, alți dezertori au fost prinși de către trupele ruse și readuse pe teritoriul Rusiei. O parte dintre cei capturați și interogați nu se află, însă, în Kursk, pe teritoriul Rusiei, ci în regiunile ocupate de către Rusia din Ucraina.
Sprijinirea unui agresor declarat în războiul asupra unui membru al ONU; stat suveran
O a doua replică și mai grea, mai gravă și mai importantă la întrebarea retorică a lui Nebenzia este aceea că vorbim despre o co-beligeranță cu un stat agresor, Rusia, responsabilitatea de membru ONU revenind, prin acest gest care încalcă Carta, Coreii de Nord. „Sprijinirea unui act de agresiune, care încalcă pe deplin principiile Cartei ONU, este ilegală”, a declarat ambasadorul Coreei de Sud la ONU, Joonkook Hwang.
Șefii apărării din SUA și Coreea de Sud au cerut Coreei de Nord să își retragă trupele din Rusia. Washingtonul afirmă că 10.000 de soldați nord-coreeni au fost desfășurați pentru o posibilă acțiune împotriva forțelor ucrainene. „Le cer să își retragă trupele din Rusia”, a declarat secretarul american al apărării, Lloyd Austin, la Pentagon, reluând un apel făcut la o apariție comună cu omologul său sud-coreean, Kim Yong-hyun.
Casa Albă a declarat că forțele nord coreene ar deveni „ținte militare legitime” dacă ar lupta împotriva Ucrainei, iar Austin a reluat această poziție miercuri. Trupele nord-coreene ar fi „cobeligerante și aveți toate motivele să credeți că … vor fi ucise și rănite ca urmare a luptei”, a adăugat el. Vorbind în fața Consiliului de Securitate al ONU, Wood a lansat un avertisment și mai explicit, afirmând că dacă forțele Phenianului „intră în Ucraina pentru a sprijini Rusia, se vor întoarce cu siguranță în saci mortuari”.
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu a negat desfășurarea de trupe nord-coreene în țara sa, dar a refuzat, de asemenea, să o confirme. Miroslav Jenca, secretarul general adjunct al ONU pentru Europa, a declarat între timp că ONU a urmărit cu „îngrijorare serioasă” rapoartele privind desfășurarea trupelor nord-coreene în Rusia, dar nu le-a putut confirma în mod independent. Phenianul a negat trimiterea de trupe în Rusia, dar ministrul său adjunct de externe a declarat că, în cazul în care o astfel de desfășurare ar avea loc, aceasta ar fi în conformitate cu normele globale.
Statutul de co-beligeranță al Coreei de Nord
Chestiunea cea mai gravă – dacă încălcarea Cartei ONU ar avea grade de gravitate distincte – ar fi statutul de co-beligeranță care ar putea fi acordat Coreii de Nord. Situația ar reclama un număr de condiții, care sunt greu de probat astăzi dincolo de orice dubiu, independent și public. Astfel, prima condiție a co-beligeranței este lupta comună, în formula plănuită și prezentată mai sus, care ar implica angajarea trupelor nord-coreene în luptă direct, cu trupele ucrainene, în Kursk sau pe teritoriul ucrainean, cu atât mai grav.
A doua condiție a co-beligeranței, agravantă, ar fi intrarea acestor trupe pe teritoriul Ucrainei, chiar și numai pe teritoriul ocupat de Rusia, dar cu angajarea în război. Aici încălcarea ar fi dublă, nu numai co-beligeranță, și Coreea de Nord ar fi, astfel, chiar un stat co-agresor al Ucrainei. Chiar dacă prezența s-ar înregistra doar pe teritoriul ocupat de către Rusia, angajarea în luptă împotriva Ucrainei ar fi cel puțin la fel de importantă. Și o circumstanță agravantă a co-beligeranței.
Consemnarea co-beligeranței Coreii de Nord ar reprezenta, efectiv, extinderea conflictului. Și dacă cineva se mai îndoia de legătura dintre conflictul european reprezentat de războiul de agresiune pe scară largă, de mare intensitate, pe termen lung al Rusiei în Ucraina, și cel prognozat în regiunea Indo-Pacific, declanșat deja în marea Chinei de Sud și amenințând Taiwanul, ar adăuga la situația directă a interdependenței conflictelor de această factură.
Coreea de Sud crede că desfășurarea nord-coreeană în Rusia „poate duce la escaladarea amenințărilor la adresa securității în peninsula coreeană”. Acest lucru se datorează faptului că există o „șansă mare” ca Phenianul să solicite transferuri de tehnologie din Rusia pentru a-și ajuta programele de înarmare – inclusiv în ceea ce privește armele nucleare tactice, rachetele balistice intercontinentale și sateliții de recunoaștere – în schimbul desfășurării forțelor sale, a spus el.
Aparența de drept: trupe din Coreea de Nord, în uniforme rusești
Rusia lui Putin și-a construit câteva niveluri de apărare pe baza unei aparențe de drept, a relativizării și interpretării dreptului internațional. Astfel, prima linie de apărare este că trupele nord – coreene nu s-ar afla în Rusia ar fi vorba despre trupe ale unor minorități ruse; apoi chiar dacă sunt identificate și se află aici, nu se știe ce fac, nici măcar unde se află(50 km de frontiera cu Ucraina). Cea de a doua linie de apărare este că aceste trupe, dacă ar exista și s-ar proba prezența lor în Rusia, participă la exerciții și manevre comune ruso-nord-coreene și nu participă la luptele împotriva Ucrainei în Kursk sau în Donbas.
Pentru a proba contrariul, ar trebui ca să existe nord-coreeni care au fost capturați sau au dezertat și care, eventual, fac mărturisiri complete. Identificarea datelor de identitate reale, stabilirea dincolo de orice dubiu a identității nord-coreene este o probă indiscutabilă, dacă se poate face publică, cu atât mai mult dacă se desfășoară pe teritoriul Ucrainei, în zonele ocupate de către ruși.
Aparența de drept este dată și de asumarea, într-o fază ulterioară a adunării probelor, a faptului că nord-coreenii se află pe teritoriul Rusiei, nicidecum al Ucrainei, pentru că, nu-i așa, Rusia a anexat deja Donetskul, Luhanskul, Zaporoje și Kherson pe hârtie. Deci chiar dacă nu este recunoscut internațional, trupele nord-coreene erau pe teritoriul rus nicidecum pe teritoriul ucrainean.
Pe de altă parte, deși neagă orice prezență, ambasadorul nord-coreean la ONU, Song Kim, a subliniat: „Dacă suveranitatea şi interesele de securitate ale Rusiei sunt expuse şi ameninţate de încercări periculoase continue ale Statelor Unite şi Occidentului şi dacă se consideră că ar trebui să le răspundem cu ceva, vom lua o decizie necesară”, a declarat Kim în cadrul reuniunii Consiliului. „Phenianul şi Moscova menţin un contact strâns unul cu celălalt în ceea ce priveşte securitatea reciprocă şi evoluţia situaţiei”, a spus el.
În fapt, partea publică a acordului ruso-nord-coreean, votată de Duma de Stat, menționează că cei doi semnatari se sprijină reciproc dacă sunt atacate fiecare dintre părți de către terți, deci o formulă de alianță. Alianțele sunt permise și implicarea aliaților într-un război se consideră o acțiune legitimă potrivit dreptului internațional. Așa funcționează și NATO sau garanțiile de securitate ale SUA, inclusiv umbrela nucleară. Diferența este faptul că Rusia este stat agresor, Coreea de Nord stat sub sancțiuni, iar alianța între cele două a fost realizată conjunctural la doi ani și patru luni de la declanșarea războiului, deci ideea de alianță este inaplicabilă potrivit dreptului internațional la războiul curent iar interpretarea și relatizivarea ideii de alianță ca acoperire pentru prezența trupelor nord-coreene rămâne o simplă aparență de drept.
Poziția și contribuțiile Coreei de Sud
Coreea de Nord nu are o poziție pe deplin conturată în privința prezenței și implicării sale pe teren, în timpul actualului conflict, odată ce s-a implicat Coreea de Nord. Kim Yong-hyun, ministrul apărării sud-coreean, nu a putut anunța o schimbare a politicii de lungă durată a Seulului, care îi interzice să vândă arme în zonele de conflict active, inclusiv în Ucraina – o poziție la care a rămas în ciuda apelurilor de la Washington și Kiev de a o reconsidera. „În momentul de față, nimic nu este stabilit”, a declarat Kim când a fost întrebat dacă există planuri pentru eventuale livrări măcar indirecte a armamentului și muniției de la Coreea de Sud către Ucraina.
În afara livrărilor de armament către Ucraina, Coreea de Sud are posibilitatea să asiste trupele ucrainene la interogarea și debriefingul prizonierilor nord- coreeni sau a dezertorilor; apoi se poate înregistra și prezența pe teren, în Ucraina, a trupelor speciale, ofițerilor de intelligence militar sau a planificatorilor sud- coreeni pentru a studia acțiunile, metodele de acțiune și realizările trupelor nord- coreene, în paralel cu sprijinul pentru Ucraina în combaterea acțiunilor trupelor speciale nord- coreene și identificarea tipologiilor de pregătire pe care Rusia a făcut-o cu aceștia. Dar desigur, tema cea mai prezentă și discutată la Seul este și implicarea direct cu trupe pe teren alături de Ucraina.
Avertismentele SUA și Coreei de Sud au venit în timp ce Coreea de Nord a testat ceea ce oficialii americani au declarat a fi o rachetă balistică intercontinentală (ICBM). Guvernul Japoniei a declarat că racheta a atins o altitudine maximă de peste 7 000 km – o înălțime record – și a zburat timp de o oră și 26 de minute, un timp fără precedent. Punerea la punct, cu sau fără ajutorul Rusiei, a unei rachete intercontinentale, miniaturizarea și montarea la bord a unei arme nucleare, toate ar putea fi semnale ale transferului de tehnologie rus care s-ar putea înscrie în proliferarea nucleară, și ar constitui o amenințare directă la adresa teritoriului american.
* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. a fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.
EDITORIALE
Iulian Chifu: Păcăleala Stoianoglo. Joaca de-a migrarea rușilor spre Centru
Published
4 days agoon
October 29, 2024By
REDACTIAde Iulian Chifu*
Dezbaterea candidaților prezidențiali pentru turul doi al alegerilor din Republica Moldova, la 3 noiembrie, de duminică, 27 octombrie, a subliniat multe elemente utile, dar mai ales a construit o adevărată păcăleală a lui Stoianoglo pentru public. Fiecare candidat a vorbit propriului electorat. Iar Stoianoglo a vorbit de pe pozițiile unei migrări sensibile spre Centru, nuanțând relațiile privind integrarea europeană, relația cu România, relația cu Ucraina în formule mult mai blânde decât Dodon însuși. Ce să mai vorbim despre Șor și pro-rușii asumați. Se anunță o confruntare imprevizibilă peste o săptămână(mai ales având în vedere experiența din turul 1, furtul și cumpărarea de voturi, păcălirea oamenilor pe scară largă). Dar mai ales se anunță o bătălie și mai complicată pentru alegerile generale de anul viitor, cu o tot mai mare șansă a adoptării unei poziții spre bivectorialism la Chișinău.
Păcăleala Stoianoglo: înapoia cui se ascund rețelele rusești
Nu are sens să facem o trecere în revistă exhaustivă a dezbaterii de duminică. Ea a subliniat un președinte stăpân pe situație, Maia Sandu, cu datele și argumentele la ea, și un contra-candidat cu multe lacune, de la vorbitul limbii române, lipsă de argumente și prezentarea unui potop de falsuri. Dar trebuie reținut că președintele în exercițiu a avut un discurs care a mers spre propriul electorat și spre vorbitorii de limbă română, cu precădere, cei implicați în zona de business și interesați în bunele relații cu România și UE. De partea cealaltă, Alexandr Stoianoglo a vorbit cu propriul său public și, mai mult, și-a permis să nuanțeze și să alunece spre centru, în căutarea de noi voturi.
Potrivit rezultatelor finale, Maia Sandu are 42,45% din voturi, iar Stoianoglo 25,98% din voturi, adică o diferență de 16,5%. Pentru a repurta victoria în turul doi, Stoianoglo trebuie aproape să-și dubleze procentul pe când Maia Sandu ar trebui să convingă 7,5% din alegători. Desigur, nici una dintre întreprinderi nu e simplă: Stoianoglo ar trebui să atragă toate voturile pro-ruse de partea sa, și să adauge o parte importantă din voturile lui Renato Usatîi, cel care în turul doi din alegerile anterioare a susținut-o pe Maia Sandu.
De partea cealaltă, dacă culege și voturile candidaților unionist și pro-european pierdute în această dispută în primul tur, Maia Sandu are nevoie de o treime din voturile lui Usatâi. Desigur, asta dacă se menține mobilizarea la vot și dacă mulți dintre cei care au votat alți candidați nu stau acasă, refuzând să se prezinte la vot. Dar aici miza cea mai importantă este combaterea cumpărării de voturi și destructurarea rețelelor lui Ilan Șor și ale Rusiei de alterare a votului. Încă o dată, exact cum spuneam săptămâna trecută, e vorba despre voturile pervertite de Rusia și FSB, dar exprimate la urne, pe bani, de cetățeni ai Republicii Moldova.
Rețelele lui Șor s-au așezat deja în spatele lui Stoianoglo, pentru că miza lor este libertatea, supraviețuirea dar și alterarea și blocarea drumului european al Republicii Moldova. Asta aduce costuri lui Stoianoglo, chiar admițând că nu ar fi o relație directă între el și oligarhii fugari la Moscova sau la Londra și prin lumea largă. Dacă acțiunile de destructurare a rețelelor sunt credibile iar lumea este suficient de capacitată să nu-și mai vândă votul, probabil că rezultatul e mai degrabă favorabil Maiei Sandu. Pentru că dezbaterea, din punctul său de vedere, asta a trebuit să facă: să arate că Stoianoglo e omul Moscovei și beneficiarul de furtul de voturi susținut de Rusia și de Șor.
Joaca falsă de-a băiatul cuminte – a doua păcăleală Stoianoglo
Jocul subtil al lui Stoianoglo, desenat de oamenii din spatele său, a vizat publicul de centru. Moldovenii, pe cei nemulțumiți de Maia Sandu și de guvernarea sa. Aici narațiunea a fost schimbată fundamental, iar Stoianoglo încearcă să o facă pe băiatul cuminte, care măcar votat, cum nu ajută, așa nici nu strică. A vizat minoritățile – nu întâmplător referințele la Cartea Limbilor europene. A reactivat stereotipurile și parte din minciunile din campanie, pentru a-și activa propriul public și a marșa pe mesaje recunoscute de publicul nehotărât vizat. Și a nuanțat multe din pozițiile chiar ale socialiștilor lui Dodon.
Într-adevăr, gândirea din spatele lui Stoianoglo este că pro-rușii sunt deja câștigați. Câteva mesaje de întărire au fost suficiente – utilizarea limbii ruse ca limbă oficială în localitățile unde se află în procent substanțial, minciunile și amenințările vizând perspectiva NATO și a antrenării Republicii Moldova în război. În schimb, au început mesajele nuanțate spre nehotărâți și independenți, reactivând fricile strecurate prin social media și dezinformarea rusă în campanie – frica de război, în primul rând, frica de Rusia și ce poate face aceasta dacă se supără versus premiul, bani și gazul pe care-l poate da favoriților săi mai pe degeaba. Dar imediat după aceea, a încercat să dea mesaje că se poate trăi și cu el ca președinte.
Astfel, a nuanțat poziția față de integrarea europeană. Nu s-a opus, a boicotat pentru că referendumul a fost prost organizat și a favorizat-o pe Maia Sandu. Apoi nu are probleme cu România, este el însuși cetățean român, România rămâne cel mai important partener, chiar dacă-i neagă proiectele și prezența vizibilă în Republica Moldova. Și cu Ucraina nu vor exista schimbări dramatice: a fost ajutată, are nevoie de ajutor umanitar, el va continua. Nimic însă despre poziția față de Rusia, condamnarea acțiunii sale agresive sau celelalte componente de susținere politică pe care Republica Moldova le-a îmbrățișat dar care, firește, se vor estompa, dacă nu se vor metamorfoza în contrariul, într-o eventuală președinție Stoianoglo.
Stoianoglo rămâne legat la conducta rusă și a Moscovei
Nu întâmplător reacțiile Maiei Sandu au fost separarea și demonetizarea legăturii între aderarea la UE și la NATO, sublinierea neutralității constituționale, expunerea falsului din susținerea aderării la UE de către Stoianoglo și partidul său, cu atât mai mult perspectiva dată de votanții săi pro-ruși și întoarcerea căruței geopolitice spre Rusia și în poala Rusiei dacă vine el la președinție. Tot așa cum a fost contrazisă situația privind nealinierea Turciei la sancțiuni – o abordare a lui Stoianoglo nepotrivită pentru publicul larg sau cunoscător, dar care dădea bine la votanții lui – sau a prezentat argumente și a respins minciuna cu gazul din Rusia pe baza justificării livrării de gaze prin România din surse alternative occidentale și nu din cele rusești.
O altă zonă sensibilă și cu relevanță a constituit-o dezbaterea privind oligarhii și furturile. În calitate de procuror general, acum în postura de candidat prezidențial, Stoianoglo merita asocierea cu hoții eliberați și lăsați să zburde liber prin lume. Vecin cu Platon, căruia i se adresa prietenește la audieri, cu soția acționar în firmele ce reprezintă interesele acestuia și azi, Stoianoglo are dificultăți în a explica oricărui cetățen mediu această asociere.
Reacția lui Stoianoglo a fost stângace, dar e de văzut impactul ei asupra publicului propriu: susținerea sa spune, în esență, că infractorii sunt buni și trebuie ocolită blocarea activităților firmelor lor, chiar dacă sunt produsul unor infracțiuni, pentru că ele dau locuri de muncă, plătesc salarii, chiar dacă fură de la stat și-i capturează instituțiile oferindu-le pe tavă Moscovei! Aici a fost punctul cel mai slab al lui Stoianoglo, chiar dacă greu de cuantificat la nivelul indecișilor sau votanților terților candidați. Vom vedea dacă acest argument îi ține acasă pe cei care refuză narațiunea pro/anti-UE și privilegiază propriile interese și propriul buzunar în aprecierea votului pentru turul doi de scrutin prezidențial, refuzând furtul oligarhilor inclusiv din bunurile lor.
Aici e de remarcat faptul că Stoianoglo s-a întâlnit cu primarul de Chișinău, Ion Ceban. Nu a fost cazul Maiei Sandu, nu în mod public, direct, sau în formate ce pot duce la transfer de voturi. Tot așa cum nu apare nici un fel de asemenea negociere, fie și indirectă, cu Renato Usatîi. Vom vedea dacă dezbaterea și prestația celor doi cuceresc inimile și mai ales voturile alegătorilor care au votat în proporție de 13,79% cu candidatul de pe locul 3, în absența oricărui contact, discuție sau conexiune politică cu cel pe care l-au votat. Data trecută, susținerea lui Renato Usatîi pentru Maia Sandu a fost indirectă și publică, prin îndemnul unui vot împotriva lui Dodon. Acum mai e o săptămână pentru ca și ultimele acțiuni politice să fie jucate și devoalate public. Pentru votul de duminică sau pentru cel pentru alegerile generale de peste câteva luni.
* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. a fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.
EDITORIALE
Iulian Chifu: Dificultățile “creșterii economice” a Rusiei. Declinul rublei și amanetarea statutului de putere regională
Published
5 days agoon
October 28, 2024By
REDACTIAde Iulian Chifu*
Fondul Monetar Internațional a anunțat o creștere economică pentru Rusia anul acesta de 3,6% din PIB, cu 0,4% peste previziunile din aprilie. Aceasta ar trebui să fie o veste bună pentru Kremlin, dacă ea nu s-ar consuma pe fondul injecției masive de fonduri guvernamentale și din Fondul de Rezervă încă existent pentru producția militară și nu ar fi însoțită de inflație crescută și de creșterea susținută a prețurilor pentru populație. La acest aspect se adaugă și alte acțiuni: slăbirea măsurilor de repatriere și schimb al valutei de către marile companii care au comerț extern, sancționarea Bursei de la Moscova, începând cu 12 octombrie și o nouă creștere a cheltuielilor militare pentru 2025. Rezultatul: rubla a ajuns la 97,1 per dolar vineri, 18 octombrie, mergând accelerat spre pragul de 100, iar Banca Centrală a Rusiei a crescut rata dobânzii la 21% pe an vineri, 25 octombrie, anunțând imposibilitatea controlării inflației cel puțin până în 2026.
Dificultăți financiare serioase în Rusia lui Putin
Prima și cea mai importantă recunoaștere a situației financiar-economice a Rusiei a venit vineri, 25 octombrie de la Guvernatoarea Băncii Centrale a Rusiei, Elvira Nabiullina. Ea a anunțat creșterea ratei dobânzii de la 19 la 21%, după ce a crescut de 6 ori de la începutul războiului și numai luna trecută ajunsese la 19%. Este cea mai mare rată a dobânzilor din 2003, mai mare decât cea din urgență, generată de impactul lansării războiului în februarie 2022. Ea a fost determinată de dificultățile financiare date de creșterea inflației, explozia prețurilor precum și lipsa unui acord cu partenerii pentru un sisteme de plăti alternative la summitul BRICS.
În ciuda acestui anunț, Kremlinul s-a grăbit să transmită că va continua cu creșterea cheltuielilor militare și că are suficienți bani pentru a susține luptele din Ucraina în viitorul previzibil. Asta deși datele economice prezentate de Nabiullina sunt departe de a fi liniștitoare. Creșterea rapidă a prețurilor a ajuns la un nivel de 8,6% în luna septembrie și nu se oprește din accelerație, iar noi creșteri ale dobânzii ar putea să fie necesare și lunile următoare.”Inflația nu dă semne să încetinească, iar pentru a limita creșterea accelerată a prețurilor e nevoie de o politică monetară mult mai strictă”, a anunțat guvernatoarea, criticând ușor guvernul pentru cheltuielile sale excesive care duc la creșterea inflației. “Cheltuieli suplimentare și expansiunea deficitului bugetului federal au dus la efectele inflaționiste curente,” mai susține Nabiullina, care consideră că, în actualele condiții, nu va putea aduce inflația într-o plajă de sub 4% până în 2026 cel mai devreme.
Nabiullina este o profesionistă și, în ciuda numeroaselor încercări de a o demite sau înlocui din funcție în ultimii ani, a fost menținută de către Putin în funcția de Guvernator al Băncii Centrale a Rusiei, al cărei consilier a fost, fiind apreciată și de comunitatea internațională pentru miracolele pe care le-a reușit în condițiile vitrege din Rusia. Motivația actualei stări de lucruri, care amenință prosperitatea viitoare a Rusiei și a rușilor pe termen mediu și lung, este dată de ruperea Rusiei de la piețele de export occidentale foarte lucrative și detașarea aproape completă de la piața financiară externă.
Sistemul alternativ de plăți la SWIFT pe care Vladimir Putin a încercat să-l pună la punct inclusiv cu ocazia reuniunii BRICS de la Kazan, în Tatarstan, de săptămâna trecută a fost respins de majoritatea membrilor care nu doresc ca propriile companii să intre sub sancțiuni occidentale și nici nu au dorit un BRICS care să devină o organizație anti-americană. De altfel, Vladimir Putin însuși a recunoscut joi, 24 octombrie, că una dintre “problemele cheie” cu care se confruntă Rusia este absența unui sistem alternativ la sistemul complex de mesagerie financiară protejată SWIFT, cu sediul în Belgia, după excluderea unui număr de bănci ruse din acest sistem.
Declinul rublei: spectrul ratei de 100 ruble per dolar
Cea de a doua problemă evidentă a Rusiei este declinul rublei. La 18 octombrie, Banca Centrală a Rusiei a anunțat un curs oficial de 97,1 ruble per dolar, după ce în august valora 86 ruble. Pierderea a peste 10% din valoare în nici două luni și perspectiva atingerii unei rate de schimb de peste 100 ruble per dolar are, de asemenea, un impact enorm psihologic și economic la nivelul populației. Declinul rublei a fost cu atât mai neașteptat cu cât prețul barilului de petrol a crescut la peste 80 de dolari în ultima vreme și anunța, din contra, aducerea mai multor bani în valută în țară și, deci, în situația actuală trebuie adăugată și această influență. O scădere a prețului barilului de petrol ar adăuga presiunilor asupra rublei.
Situația este greu de analizat iar economiștii ruși și internaționali au dat explicații diferite de la fuga investitorilor după intrarea ucrainenilor pe teritoriul rus, în Kursk, mergând până la alinierea extrem de strictă a băncilor externe partenere ale celor rusești la sancțiuni. Dar nu trebuie uitat că dolarul a crescut cu 5 ruble și în luna august. Iar luna septembrie, deși era așteptată ca moment de stabilizare a volatilității, în ciuda creșterii de către Banca Centrală a ratei de schimb la 19% pe an, a creșterii între 10 și 21 septembrie a prețului barilului de petrol cu 10 dolari, impactul cumulativ a fost, totuși, contrar, respectiv aducerea dolarului deja la 90 de ruble.
Explicația găsită atunci a fost nevoia de absorbție a tangajelor anterioare din cauza sancțiunilor, respectiv adaptarea la faptul că exportatorii vând tot mai mult în ruble, în ultima vreme, iar vânzările de valută străină au scăzut cu circa 30%. Dar situația nu se explică nici folosind intermediarul yuanului, pentru că relația dolar-yuan a rămas stabilă, rata crescând doar cu 1,7% în aceeași perioadă. Iar yuanul a crescut și el cu circa 10% în august, dar rata de schimb cu dolarul s-a stabilizat în septembrie.
Dar în octombrie, Banca Centrală și-a crescut vânzările de valută de 26 de ori, 5 miliarde de ruble, echivalentul a 56,5 milioane de dolari pe zi, adică echivalentul a circa 5% din comerțul zilnic. Iar dolarul a crescut la 97 ruble. Explicația formală a fost faptul că această creștere vine de la non rezidenți care-și vând bunurile și ies de pe piață repatriindu-le, în special pentru că la 12 octombrie urma să intre sub sancțiuni Bursa din Moscova. Nici această explicație nu ține, deoarece ar fi trebuit ca rubla să-și revină după această dată, dacă asta ar fi fost cauza reală.
O întreagă dezbatere animă piața dacă autoritățile ruse sunt interesate să intervină, dincolo de măsurile monetare ale Băncii Centrale, pentru a bloca deprecierea rublei care amenință să ajungă la 100 per dolar. O parte consideră că rubla ieftină ajută la combaterea sancțiunilor occidentale prin creșterea veniturilor din petrol. Totuși o rublă slabă afectează bugetul mai mult decât îl ajută pentru că duce inflația mai sus, forțând guvernul să ajusteze cheltuielile sociale deja în suferință, dar duce și la creșterea prețurilor. În plus, inflația duce la creșterea prețurilor pentru proiectele guvernamentale, la care se adaugă acum creșterea ratei dobânzilor. Totuși părerea este că pragul de 100 de ruble dolarul nu mai sperie atât de mult autoritățile și chiar populația ar accepta-o mai lesne astăzi după panica de acum doi ani și de anul trecut.
Repatrierea valutei – rubla cea mai performantă monedă în 2022
Imediat după lansarea războiului pe scară largă în Ucraina, Banca Centrală a Rusiei a introdus o formula de control al capitalurilor pentru a limita impactul sancțiunilor occidentale, măsură ce a dus automat la o creștere a prețurilor la energie și a prăbușit importurile. Astfel că rubla a ajuns cea mai performantă monedă a anului 2022 după ce se prăbușise în februarie 2022 la peste 100 ruble dolarul.
Apoi rubla a sărit de 100 pentru un dolar și a dobândit o volatilitate majoră după ce Europa a oprit importurile rusești de petrol și gaze – mai puțin excepțiile statelor fără ieșire la mare – iar G7, grupul celor mai industrializate state din lume a impus un preț maxim pentru vânzările de petrol și produse petroliere ruse. Atunci s-a trecut succesiv la creșterea ratei dobânzilor Băncii Centrale de 6 ori iar, ulterior, Putin a ordonat celor 43 de companii cheie de stat ale Rusiei să-și vândă parte a câștigurilor în valută pe piața internă.
Ultima dată când dolarul a sărit de 100 de ruble, în octombrie 2023, autoritățile au reacționat dur și imediat. Președintele Vladimir Putin a semnat un decret prin care cei mai mari exportatori erau obligați să repatrieze 80% din încasările în valuta și să schimbe 90% din ele în primele două săptămâni de la încasare. Rubla s-a întărit atunci cu 10% în 6 săptămâni, totuși aceste măsuri nu au putut fi menținute și au fost, pas cu pas, relaxate.
Ultima schimbare de regulă în această privință a redus procentul din câștigurile în valută pe care exportatorii sunt obligați să o repatrieze la 40%, chiar dacă sunt obligați să schimbe în termenul de 2 săptămâni 50% din veniturile totale. Deci constrângerea este mai mare la revânzarea veniturilor decât la repatrierea lor. Totuși estimarea specialiștilor este că vânzările din luna septembrie-octombrie se ridică la 8 miliarde de dolari iar necesarul pentru stabilizarea rublei ar fi fost între 10 și 11 miliarde de ruble în acel interval. Deja proiectele guvernamentale rusești pe termen mediu iau în considerare rubla de peste 100 per dolar.
Sancționarea Bursei de la Moscova – 9% depreciere față de dolar
Saltul din luna octombrie în deprecierea rublei este pus și pe exodul de capital dar mai ales pe intrarea în vigoare a sancțiunilor asupra Bursei din Moscova care a determinat o creștere a cererii de monedă străină din partea non -rezidenților care au trebuit să-și repatrieze câștigurile până la acea dată când intrau în vigoare sancțiunile ce interziceau tranzacțiile cu dolari și euro pe această bursă. Am văzut, rubla nu s-a întărit după această dată.
Impactul a fost o cădere de 9% în raport cu dolarul și de 11% în raport cu yuanul chinez după aplicarea sancțiunilor. Motivul a fost nivelul rulajului la bursă și a intrărilor de capital reduse. Deși anterior a primit un răspuns puternic, actuala depreciere a rublei nu a mai antrenat măsuri intervenționiste ferme, pentru că această slăbire nu este o preocupare atât de acută a autorităților. În noua variantă, calcularea ratei de schimb de către Banca Centrală a Rusiei se realizează pe baza schimburilor inter-bancare, după introducerea din iunie a restricțiilor intrate în vigoare la 12 octombrie și a deficitului acut de monedă străină.
În ciuda tuturor problemelor de inflație, volatilitatea monedei și creșterea constantă a costurilor dobânzilor, Kremlinul nu a oprit cheltuielile militare, din contra. Cu partea de 300 miliarde de dolari rezerve care erau în țară în februarie 2022, în afara celor înghețate în Occident, Fondul de stabilizare s-a împuținat, ca și cel al Băncii Centrale menit să sprijine rubla, astfel că se așteaptă două fenomene: epuizarea fondului până la sfârșitul anului și o creștere a taxelor și impozitelor anul viitor pentru a ajuta la acoperirea deficitului.
Asta în timp ce parlamentarii din Duma de Stat a Rusiei au votat, joi, 24 octombrie – desigur la indicațiile Kremlinului, nefiind vorba despre un organism independent – o creștere a cheltuielilor militare cu aproape 30%, adică circa 145 miliarde de dolari pentru 2025. Astfel, cheltuielile combinate pe apărare și securitate au ajuns să reprezinte 40% din bugetul total al Rusiei.
Impactul asupra economiei Rusiei
Da, o asemenea creștere a cheltuielilor guvernamentale a dus la creșterea economiei, estimată de FMI la 3,6% din PIB anul acesta. Dar ele nu se traduc și în creșterea bunăstării sau a unor investiții ce aduc dividende pe termen lung pe piață. La asta trebuie să adăugăm faptul că mii de oameni au fost chemați sau aduși sub diferite forme să lupte în război iar alte mii au fost recrutate în industria de război, contra unor sume din ce în ce mai mari, proporționale cu lipsa de apetit a voluntarilor sub orice formă. Iar rezultatul a fost o spirală de creștere a salariilor în toate industriile ruse, scăderea competitivității, găuri majore în forța de muncă și tulburări masive la nivelul stabilității.
În același timp, economia rusă se mai confruntă cu un fenomen serios: cererea mare a depășit nivelurile maximei capacități de a produce și furniza produsele și serviciile așteptate, indiferent care sunt ele. Asta dublează efectele creșterii inflației și a politicilor monetare stricte impuse de Banca Centrală a Rusiei. Alferd Kammer, directorul departamentului Europa al FMI a prezentat situația în cadrul briefingului din octombrie 2024 al Regional Economic Outlook for Europe.
“Datele despre economie și datorie în Rusia arată că economia rusă s-a supraîncălzit”. Proiecția FMI este pentru o creștere economică reală de 3,6% la nivelul lui 2024, de la 3,2% în aprilie. Dar efectele cumulate au dus la o scădere de la 1,8 la 1,3% din PIB real pentru anul 2025 datorită exact depășirii capacității de furnizare, situație pe care economia Rusiei nu o poate menține multă vreme alături de politica monetară riguroasă. Salariile vor crește mai încet în comparație cu inflația, piețele muncii s-au blocat în Rusia iar invazia în Rusia deja a adus semne de fragmentare ale comerțului.
De aceea și prognoza pe termen mediu este atât de cenușie pentru Rusia și ruși. Lipsa transferurilor tehnologice occidentale a dus la reducerea creșterii potențiale, tot așa cum a scăzut dramatic potențialul de a finanța economia, cu impact major asupra capacității de producție pe termen mediu. Pe scurt, Putin își amanetează perspectivele de prosperitate și convergență la nivelul economiei globale cu fiecare zi de război și se îndepărtează de statutul de putere regională cu fiecare creștere a cheltuielilor militare, care nu se mai reflectă demult în creșterea de capabilități sau de putere, ci abia menține consumurile necesare pentru front.
* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. a fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.
Concrete & Design Solutions
INCAS - Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială „Elie Carafoli”
Klaus Iohannis a semnat decretul de trecere în rezervă a generalului Lucian Pahonțu, care va rămâne în funcția de director al SPP
Borrell: Viitorul UNRWA este un test al umanității noastre. Legislația adoptată de Israel va face aproape imposibilă salvarea de vieți în Gaza
Depozitele de gaze din UE sunt pline în proporție de 95%, anunță Comisia Europeană: Ne oferă posibilitatea de a menține aprovizionarea și prețurile stabile în această iarnă
Ministrul Economiei arată „progresul evident” al schimburilor comerciale România-Turcia: Am avut o țintă de 10 miliarde de dolari, iar acum suntem deja la 11,5 miliarde de dolari
ICI București participă la InnopRo Summit 2024, arătându-și astfel angajamentul de a contribui activ la dezvoltarea ecosistemului de inovație digitală din România
Ministrul Luminița Odobescu: Participarea universităților românești în alianțe universitare europene constituie o prioritate strategică pentru stimularea educației și promovarea diplomației culturale și academice în Europa
Sprijinul „material și diplomatic” al Chinei pentru Rusia este o „amenințare directă” pentru securitatea Europei, avertizează șeful diplomației UE
UE și Japonia încheie un parteneriat de apărare și securitate, primul de acest fel al Uniunii în regiunea Indo-Pacifică
Josep Borrell subliniază nevoia unui ”răspuns contondent și unit” la desfăşurarea de trupe nord-coreene în Rusia
Emmanuel Macron, mesaj în română pentru moldoveni înainte de turul 2 al prezidențialelor: “Calea europeană este cea a libertății și democrației”
V. Ponta: Discuţiile din Parlament privind bugetul încep la 14 ianuarie
Mapamond: Care vor fi principalele evenimente ale anului 2013
Angela Merkel: “Mediul economic va fi mai dificil în 2013”
Barometru: Cluj-Napoca înregistrează cea mai ridicată calitate a vieții din România, alături de Oradea și Alba Iulia
9 mai, o triplă sărbătoare pentru români: Ziua Europei, a Independenţei României şi sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial
Ambasadorul SUA Adrian Zuckerman: România va deveni cel mai mare producător și exportator de energie din Europa
Huffington Post: România a fost condusă din 1989 de “o clică incompetentă de escroci foşti comunişti”
Premierul Italiei, Mario Monti, a demisionat
Președintele Klaus Iohannis a promulgat legea care interzice pentru 10 ani exportul de buștean în spațiul extracomunitar
Acord fără precedent în istoria UE: După un maraton de negocieri, Angela Merkel, Mark Rutte, Klaus Iohannis și ceilalți lideri au aprobat planul și bugetul de 1,82 trilioane de euro pentru relansarea Europei
Viktor Orban a sfidat din nou UE, devenind primul oaspete oficial al președintelui de extremă-dreapta al Parlamentului Austriei, în vreme ce Szijjarto susținea discurs în rusă în Belarus despre ”cooperarea eurasiatică”
România va avea un hub unic de cercetare în Europa, la Murighiol, care va avea un impact în dezvoltarea economică, a ecosistemului din Delta Dunării, dar și în domeniul transferului tehnologic
Țările nordice își consolidează cooperarea împotriva crimei organizate și în ceea ce privește imigrația, fenomene legate
NATO confirmă prezența trupelor nord-coreene în Rusia: Cooperarea militară dintre Moscova și Phenian, o amenințare pentru securitatea euro-atlantică și indo-pacifică
Dezbatere prezidențială în R. Moldova. ”Noi ne dorim să rezolvăm conflictul transnistrean pe cale paşnică”, afirmă Maia Sandu: Aproape 80% din exporturile din această regiune merg astăzi în UE
Alegeri prezidențiale în R. Moldova: Maia Sandu califică drept ”ofensă la adresa României” afirmația contracandidatului său conform căreia R. Moldova nu a realizat cu țara noastră ”niciun proiect” care să o apropie de UE
Victor Negrescu, negociator-șef pentru bugetul UE pentru 2025, le-a prezentat eurodeputaților prioritățile în cadrul negocierilor cu țările membre: Trebuie să le arătăm cetățenilor europeni că suntem alături de ei
PPC marchează extinderea la nivel regional prin conferința intitulată ”Dezvoltarea Moldovei – proiectul – cheie pentru valorificarea potențialului de dezvoltare a României”, organizată în parteneriat cu BNR
Marcel Ciolacu își lansează Planul pentru România, axat pe investiții de 155 miliarde de euro și reindustrializare: Putem fi a 10-a economie a UE în următorii cinci ani
INTERVIU | Siegfried Mureșan, vicepreședintele grupului PPE: Cu 1% din PIB nu rezolvăm problema competitivității UE. Trebuie să reformăm structurile și să generăm investiții
Trending
- EUROPARLAMENTARI ROMÂNI1 week ago
Victor Negrescu, negociator-șef pentru bugetul UE pentru 2025, le-a prezentat eurodeputaților prioritățile în cadrul negocierilor cu țările membre: Trebuie să le arătăm cetățenilor europeni că suntem alături de ei
- EUROPARLAMENTARI ROMÂNI1 week ago
Bugetul UE pentru 2025. Gheorghe Falcă a reușit să includă în poziția de negociere a PE ”priorități strategice” pentru dezvoltarea infrastructurii de transport: Pentru România, beneficiile vor fi semnificative
- INTERVIURI7 days ago
INTERVIU Corina Crețu: Politica de coeziune trebuie să sprijine zonele metropolitane și rurale din UE, nu să fie o cutie din care se pot lua bani pentru alte priorități
- SĂNĂTATE2 days ago
ARPIM aduce în prim-plan România inovatoare: Drumul către un stat membru rezilient și competitiv în UE și OCDE prin parteneriat cu industria farmaceutică
- REPUBLICA MOLDOVA5 days ago
Dezbatere prezidențială în R. Moldova. ”Noi ne dorim să rezolvăm conflictul transnistrean pe cale paşnică”, afirmă Maia Sandu: Aproape 80% din exporturile din această regiune merg astăzi în UE