România va găzdui pe teritoriul său structuri ale Misiunii NATO de asistență de securitate și instruire pentru Ucraina, o decizie urmând a fi formalizată miercuri și joi la summitul aliat de la Washington.
Sprijinul pentru Ucraina, postura NATO de descurajare și apărare și parteneriatele globale ale Alianței Nord-Atlantice sunt temele fanion în jurul cărora vor naviga și asupra cărora vor lua decizii cei 32 de șefi de state și de guverne euro-atlantice de marți până joi, 9-11 iulie, la Washington, în cadrul unui summit crucial și cu rezonanțe istorice, întrucât aliații vor marca și 75 de ani de la înființarea NATO, întorcându-se la originile alianței transatlantice, creată prin Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington, la 4 aprilie 1949.
În conferința de presă pe care a susținut-o vineri la Bruxelles secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a precizat că se așteaptă ca șefii de stat și de guvern să convină asupra unui pachet substanțial pentru Ucraina
“NATO va prelua coordonarea și furnizarea majorității asistenței internaționale pentru securitate”, cu un comandament condus de un general cu trei stele și câteva sute de persoane care vor lucra la sediul NATO din Germania și la punctele logistice din partea de est a Alianței, a precizat Jens Stoltenberg.
Misiunea oficială va avea denumirea de NSATU (NATO Security Assistance and Training for Ukraine – Asistenţă de securitate şi instruire NATO pentru Ucraina).
Misiunea de Asistență de Securitate și Instruire din partea NATO pentru Ucraina prevede și structuri în România, țară aliată situată pe flancul estic.
Importanța strategică a regiunii Mării Negre pentru securitatea euro-atlantică și dezvoltarea unei abordări structurate, asigurarea apărării înaintate de pe flancul estic, stabilirea unei noi abordări NATO față de Rusia prin îngrădirea comportamentului agresiv al acesteia și sprijinul pentru Ucraina și Republica Moldova, inclusiv prin găzduirea unor structuri NATO de asistență de securitate pentru Ucraina, constituie principalele mizele ale României la summitul NATO de la Washington.
O temă centrală a mizelor României este constituită de asigurarea apărării înaintate pe flancul estic, în toate domeniile, de o manieră coerentă și unitară, respectiv consolidarea prezenței aliate în România.
Pentru asigurarea apărării înaintate pe flancul estic, România susține o nouă abordare a NATO față de Rusia care să vizeze măsuri de îngrădire și constrângere a comportamentului agresiv al Kremlinului,
De asemenea, Bucureștiul va susține și adoptarea pachetului consistent de sprijin pentru Ucraina, politic și practic (inclusiv o Misiune NATO în sprijinul Kievului), care să ofere o perspectivă euroatlantică cât mai clară acestui stat, inclusiv susținerea mecanismului financiar propus de secretarul general al NATO.
Între mizele României se regăsesc și necesitatea menținerii unui angajament ferm al NATO față de partenerii cei mai vulnerabili, în special Republica Moldova, care trebuie abordată dintr-o perspectivă securitară unitară cu Ucraina și consolidarea dialogului politic și a cooperării practice NATO cu partenerii cu viziuni similare din regiunea Indo-Pacific.
Summitul din capitala SUA are și o simbolistică politică aparte. Este primul summit pe care Washington-ul îl găzduiește după 25 ani. La 24 aprilie 1999, sub bagheta unui alt președinte democrat, Bill Clinton, liderii NATO se întruneau pentru summitul aniversar de 50 ani de la înființarea Alianței și adoptau un nou Concept Strategic care statua că “se conturează o nouă Europă mai integrată și se dezvoltă o structură de securitate euro-atlantică în care NATO joacă un rol central”. Summitul de la Washington din 1999 era primul summit al Alianței Nord-Atlantice după prima extindere a NATO către Est, la 12 martie 1999 fiind cooptate în Alianță Polonia, Cehia și Ungaria.
Summitul aliat din capitala SUA va pendula între un test de rezistență pentru democratul Joe Biden, slăbit și lipsit de vigoare la prima dezbatere prezidențială cu rivalul republican Donald Trump, și elefantul din încăpere, și anume o posibilă revenire a lui Donald Trump la Casa Albă după alegerile prezidențiale din noiembrie, cu aliații europeni temându-se că un nou mandat al republicanului ar paraliza NATO și ajutorul pentru Ucraina.
Va fi ultimul summit prezidat de către longevivul Jens Stoltenberg, al doilea cel mai longeviv secretar general aliat, care își va încheia cei zece ani de mandat la începutul lunii octombrie, urmând a fi înlocuit de fostul premier olandez Mark Rutte. Astfel, după 14 ani, Țările de Jos vor fi reprezentate de un nou prim-ministru, Dick Schoof, în vreme ce Marea Britanie va fi reprezentată pentru prima dată, după un deceniu și jumătate, de un prim-ministru laburist, aceasta urmând a fi prima călătorie internațională a noul lider de pe Downing Street 10, Keir Starmer. Și în ceea ce privește România va fi un moment aparte, summitul de la Washington reprezentând cel de-al 9-lea și ultimul astfel de eveniment politic euro-atlantic pentru președintele Klaus Iohannis, înainte de a-și încheia mandatul prezidențial. Greutatea simbolisticii politice apasă însă pe umerii președintelui american Joe Biden, elefantul din încăperea summitului întrezărindu-se a fi posibilitatea unui al doilea mandat lui Donald Trump la Casa Albă. Summitul NATO va reprezenta și prima interacțiune dintre liderii aliați și premierul maghiar Viktor Orban, care a sfidat Uniunea Europeană și partenerii cu vizita sa la Moscova pentru a discuta o cale spre pace cu președintele rus Vladimir Putin. De altfel, Viktor Orban era prim-ministru al Ungariei și la summitul NATO de la Washington din aprilie 1999.
NATO a împlinit 75 de ani de la înființare pe 4 aprilie, iar momentul a fost marcat la Bruxelles în cadrul unei reuniuni a miniștrilor de externe din NATO unde a fost expus, pentru prima dată în Europa, tratatul fondator în versiunea sa originală. Acum șapte decenii și jumătate, la 4 aprilie 1949, 12 state din Europa Occidentală și America Nord înființau alianța politico-militară prin semnarea, la Washington, a Tratatului Atlanticului de Nord. Cele 12 state fondatoare sunt: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda și SUA. Au urmat valuri succesive de aderare în 1952 (Grecia și Turcia), în 1955 (Germania Federală), în 1982 (Spania), în 1999 (Cehia, Polonia, Ungaria), în 2004 (cel mai mare val de aderare care a cuprins Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia), în 2009 (Albania și Croația), în 2017 (Muntenegru), în 2020 (Macedonia de Nord), în 2023 (Finlanda) și în 2024 (Suedia).
În 1949, Alianța s-a format din state independente, interesate în menținerea păcii și apărarea propriei independențe prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să răspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre în baza articolului 5 din Tratat privind apărarea colectivă, bazat pe principiul “un atac împotriva unuia dintre aliați este un atac împotriva tuturor”.
