Cotidianul „The New York Times” publică miercuri un articol de opinie, sub semnătura lui Patrick Basham, care are un comentariu surprinzător la adresa evoluțiilor din ultima vreme din lupta anticorupție în România.
“Cu bulevardele sale largi, străjuite de copaci aliniați, și cu clădirile sale în stilul Belle Epoque, Bucureștiul a fost cândva cunoscut drept Micul Paris. Azi, capitala României amintește mai degraba de Revoluția Franceză” scrie autorul Patrick Basham.
Patrick Basham este directorul Democracy Institute, o organizație de cercetare în domeniul politicilor publice cu sedii la Washingon și Londra. Institutul a fost fondat în 2006, iar Patrick Basham este și colaborator al Institutului Cato și director fondator al Centrului pentru Afaceri Sociale de la Institutul Fraser din Canada.
Articolul pe care îl semnează în The New York Times se numește „Mania anticorupție a României”.
Redăm mai jos pasaje ample din acest articol, citate de Digi24.ro (sublinierile ne aparțin):
Cu bulevardele sale largi, mărginite de copaci și de clădiri în stil Belle Epoque, acest oraș era cunoscut cândva ca Micul Paris. Astăzi, capitala României amintește mai degrabă de Revoluția Franceză, pentru că e în fierberea unei domnii legale a terorii.
Lunga luptă anticorupție a lui Traian Băsescu a fost relativ lipsită de rezultate. Pentru Băsescu a fost un instrument politic util pentru a-și ataca oponenții, dar și pentru a-i calma pe criticii americani și europeni ai modului în care era condusă România, scrie expertul.
Odată cu victoria lui Klaus Iohannis, efortul anticorupție a intrat în vrie. Dacă autoritatea executivă rămâne la prim-ministru, Victor Ponta, liderul PSD, Președinția poate fi o platformă puternică de luptă anticorupție.
Acum totul s-a transformat într-un populism brut. Canalele de televiziune relatează fără încetare despre orice mișcare greșită. Cu instanțele care pronunță condamnări în cazul a peste 90 la sută din cazuri, zeci de politicieni din toate partidele principale au intrat în dizgrație.
România nu mai are loc în închisori. Cu condamnări la CEDO, închisorile Bucureștiului sunt disperat de supraaglomerate. Ministerul Justiției a anunțat recent că încearcă să obțină finanțare europeană pentru a deschide câteva noi închisori. Aproape nimic altceva nu se mai construiește zilele astea.
Corupția este, de fapt, endemică în viața României: politica oglindește pur și simplu normele sociale. Toată lumea în politică și afaceri este un presupus vinovat de ceva. Majoritatea românilor admit că le pasă prea puțin de neajunsurile proceselor, fie că e vorba de dovezi rizibil de șubrede, fie de o tutelă a procurorilor asupra judecătorilor atunci când e vorba de verdicte.
De asemenea, autorul remarcă și practica denunțurilor. E o obișnuință ca suspecții să fie presați să dea nume în schimbul unei posibile clemențe. E, de asemenea, o rutină ca membrii aceleiași familii să fie arestați, ca o pârghie suplimentară în mâna procurorilor.
În ciuda negărilor de la nivel oficial, toată lumea știe că instanțele nu sunt din punct de vedere politic atât de independente pe cât ar trebui să fie. Autorul articolului susține că i s-a spus că unii dintre cei arestați au legături cu interesele financiare ruse – ceea ce înlesnește portretizarea lor de oameni care servesc o putere străină, ceea ce, în ochii multor români, constituie o amenințare.
.
.
