“Aderarea la NATO şi la UE reprezintă cele mai mari realizări ale noastre, fundamente ale dezvoltării noastre viitoare, a declarat Presedintele Traian Basescu, in cadrul sedintei solemne organizate in Parlamentul Romaniei, cu ocazia aniversarii a zece ani de la aderarea la NATO . De aici decurg şi obligaţiile noastre pentru viitor. Dacă împreună, clasa politică, am acţionat coordonat pentru aderarea la cele două organizaţii tot împreună va trebui să veghem la apărarea acestor împliniri. România trebuie să-şi continue drumul pe calea europeană. Poporului român trebuie să-i spunem că drumul este bun, decizia de aderare la NATO a fost una înţeleaptă, iar dacă la zece ani de la aderare nu toţi românii trăiesc mai bine, asta este din cauza noastră şi nu a soluţiei pe care am ales-o. Va trebui să finalizăm reformele democratice şi economice pe care ni le-am asumat încă din faza de preaderare. Este şi o chestiune de onoare, dar este mai înainte de orice şansa noastră de modernizare”.
Desi, de obicei, mesajele transmise catre clasa politica il excludeau, de aceasta data Traian Basescu s-a inclus si pe sine in ceea ce avea de transmis:
“De acum încolo va trebui să facem ce trebuie, şi nu numai ceea ce putem, a avertizat Presedintele. Dacă până acum costul guvernării, prin deficite, o reprezenta diluarea modernizării şi scăderea nivelului de trai, odată cu evenimentele din Ucraina, proasta guvernare poate pune în pericol stabilitatea ţării. Prin corupţie, prin incompetenţă, prin minciună, prin politizare sau prin deprofesionalizare, putem pune în pericol România mai mult decât price altă ameninţare. Amestecul de lăcomie şi incompetenţă de care România suferă, pe fondul unei situaţii internaţionale caracterizată de agresivitate, dar şi de revizionism, poate pune în pericol ţara. De aceea, este obligaţia noastră comună să conlucrăm la binele naţiunii, inclusiv la consolidarea capacităţii de apărare.
Președintele României, domnul Traian Băsescu, a participat marți, 1 aprilie a.c., la Palatul Parlamentului, la Ședinţa solemnă a Senatului şi a Camerei Deputaţilor consacrată marcării a 10 ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi a 65 de ani de existenţă a NATO.
Vă prezentăm discursul integral al șefului statului, asa cum a fost transmis de catre Departamentul de Comunicare Publică al Administratiei Prezidentiale:
„Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, domnule preşedintele al Senatului României, domnule preşedinte Ion Iliescu, domnule preşedinte Emil Constantinescu, Alteţă Regală, domnule prim-ministru, doamnelor şi domnilor parlamentari, doamnelor şi domnilor miniştri, sunt onorat să mă adresez dumneavoastră în acest moment cu semnificaţii deosebite, atât pentru ţara noastră, cât şi pentru NATO. În 2014, românii sărbătoresc zece ani de când ţara lor a devenit membră a NATO, cea mai puternică alianţă din lume. În 29 martie 2004, România depunea instrumentele de ratificare a aderării la Tratatul Atlanticului de Nord, iar pe data de 2 aprilie, la Cartierul General al NATO, drapelul tricolor era ridicat la catarg. România revenea, astfel, şi de iure în marea familie a statelor occidentale, a democraţiilor euroatlantice, de unde, fără a fi fost dorinţa ei, fusese ruptă după cel de-Al Doilea Război Mondial. Prin latinitatea noastră şi prin evoluţia istorică, prin formarea noastră ca stat, întotdeauna ne-am considerat a fi occidentali.
Doamnelor şi domnilor, suntem aici împreună reprezentanţi ai Parlamentului, ai Preşedinţiei şi ai Guvernului, pentru a spune poporului român, dar şi lumii, că aderarea la NATO, ca şi ulterioara aderare la UE, au reprezentat decizii istorice ale statului român, expresii ale voinţei liber exprimate a cetăţenilor români. Am obţinut, astfel, cei mai buni aliaţi şi cele mai bune condiţii de dezvoltare a ţării. Aderarea noastră la Alianţa Nord-Atlantică are o valoare istorică. Pentru prima dată, în istoria sa modernă, România este aliată cu toate puterile occidentale, în acelaşi timp.
Relaţia speciala cu SUA, obiectiv major al programului prezidential de politică externă
Ulterioara dezvoltare în cadrul NATO a relaţiei speciale cu SUA, obiectiv major al programului meu de politică externă, a îmbunătăţit şi mai mult situaţia internaţională a României, putând spune, fără reţinere, că în acest moment România se bucură de cele mai bune garanţii de securitate din istoria modernă a statului român, prin umplerea de conţinut în relaţia bilaterală România – SUA a calităţii noastre de membru NATO. Relaţia cu Statele Unite ale Americii a făcut posibil scutul antirachetă de la Deveselu. Relaţia cu Statele Unite ale Americii a făcut posibilă amplasarea de baze militare americane pe teritoriul României. Relaţia cu Statele Unite ale Americii a făcut posibilă organizarea summitului NATO la Bucureşti. Relaţia cu Statele Unite ale Americii a făcut posibilă o angrenare fără precedent a structurilor militare şi de securitate ale României în angrenajul NATO. Suntem aici şi pentru a omagia adevăraţii eroi ai României, militarii români, căzuţi sub drapel, în timpul misiunilor executate de Armata României în Bosnia-Herţegovina, Kosovo, Afganistan sau, în parteneriat cu SUA, în Irak. Ei şi-au servit ţara cu onoare, devotament şi curaj. Niciodată nu vor fi suficiente cuvintele pentru a scoate în evidenţă sacrificiul acestor oameni sau pentru a omagia familiile lor. Nu cred că există o mai clară demonstraţie de loialitate decât propriul sacrificiu. Le mulţumim şi cetăţenilor români care, într-o manieră admirabilă, au sprijinit reformele necesare aderării. Fără ei, acest obiectiv atât de important pentru România nu ar fi fost atins. Trebuie să le spunem cetăţenilor români că aderarea la NATO, ca ţară, ne-a adus şi multiple beneficii economice. Începând din anul 2002, anul invitării în NATO, am asistat la accelerarea dezvoltării economie a ţării, inclusiv la creşterea semnificativă a numărului de investiţii străine directe. Plasarea României sub umbrela protectoare a Alianţei Nord-Atlantice a favorizat intensificarea dezvoltării României.
Aliatii nostri pot conta pe noi
Nu în ultimul rând, suntem aici împreună pentru a spune aliaţilor noştri că pot conta pe noi. România şi-a demonstrat nu numai loialitatea, dar şi capacitatea de luptă. În calitate de preşedinte, şi de comandant al forţelor armate, am spus întotdeauna că în orice misiune am fost, suntem şi rămânem alături de aliaţii noştri până la capăt, până când misiunea va fi îndeplinită. Aşa am făcut şi în Bosnia, şi în Kosovo, şi în Irak şi şi aşa vom face şi în Afganistan. De altfel, extinderea NATO către Est, ca şi a Uniunii Europene, a demonstrat valoarea unei teze precum cea care spune că Europa de Vest nu se poate simţi în siguranţă dacă nu este garantată şi securitatea Europei Centrale şi a Europei de Est.
România trebuie să-şi continue drumul pe calea europeană. La zece ani de la aderare nu toţi românii trăiesc mai bine, asta este din cauza noastră şi nu a soluţiei pe care am ales-o
Aderarea la NATO şi la UE reprezintă cele mai mari realizări ale noastre, fundamente ale dezvoltării noastre viitoare. De aici decurg şi obligaţiile noastre pentru viitor. Dacă împreună, clasa politică, am acţionat coordonat pentru aderarea la cele două organizaţii tot împreună va trebui să veghem la apărarea acestor împliniri. România trebuie să-şi continue drumul pe calea europeană. Poporului român trebuie să-i spunem că drumul este bun, decizia de aderare la NATO a fost una înţeleaptă, iar dacă la zece ani de la aderare nu toţi românii trăiesc mai bine, asta este din cauza noastră şi nu a soluţiei pe care am ales-o. Va trebui să finalizăm reformele democratice şi economice pe care ni le-am asumat încă din faza de preaderare. Este şi o chestiune de onoare, dar este mai înainte de orice şansa noastră de modernizare.
Despre zonele gri si conflictele inghetate
Doamnelor şi domnilor, acum aproape un deceniu am adus în discuţie evoluţiile din spaţiul Mării Negre şi avertizam la fel cum am făcut-o şi în multe alte ocazii, asupra problemelor cu care se confruntă statele riverane Mării Negre: conflicte îngheţate, încălcări ale suveranităţii şi integrităţii teritoriale ale statelor, prezenţa trupelor străine fără acordul ţării gazdă, traficul de armament, droguri şi persoane, presiuni economice unilaterale. Din 2008, această listă a fost completată cu utilizarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, drept lance şi scut pentru anexări teritoriale. A fost laimotivul anexării de către Federaţia Rusă a Abhaziei şi a Osetiei de Sud. Din punctul nostru de vedere, conflictele îngheţate din Transnitria, Abhazia, Nagorno-Karabah sau Osetia de Sud şi, de curând, Crimeea reprezintă un este pentru capacitatea NATO de a duce stabilitate şi securitate în regiune, inclusiv din perspectiva asigurării securităţii energetice a Europei. Nu este o întâmplare că prin strategia naţională de apărare a României din 2010, transmisă Parlamentului, avertizam asupra fluidităţii şi impredictibilităţii care deja marcau evoluţiile din sistemul internaţional şi evidenţiam degradarea mediului de securitate în regiunea Mării Negre şi reapariţia conflictelor militare convenţionale între state membre ale spaţiului european. Contextul strategic actual, marcat de ameninţările asimetrice transfrontaliere, instabilitatea regională, o relaţie complexă cu Rusia, încălcări ale dreptului internaţional, care se suprapun peste provocările din Afganistan şi din regiunea respectivă, confirmă analizele noastre. În această situaţie, nu există alt răspuns decât adaptarea capacităţilor naţionale şi ale Alianţei pentru a face faţă ameninţărilor, indiferent de originea lor, în vecinătatea imediată sau la distanţe strategice. Pentru a avea stabilitate în Europa, trebuie să evităm zonele gri şi ambiguităţile în abordare. Ce soliditate avem abordarea problemei transnistrene? De 21 de ani, un format 5 + 2 n-a dus la soluţionarea problemei. Mai mult decât atât, un format internaţional pe care, ori de câte ori vrem să scăpăm de problemă, îl evocăm, nu a făcut decât să creeze timp pentru consolidarea statalităţii unei aşa-numite ţări independente care poartă numele de Transnistria. Îneficienţa diplomatică, menţinerea regiunilor gri nu reprezintă decât un risc consistent la adresa securităţii regionale. Pentru a avea stabilitate în Europa trebuie să evităm zonele gri şi ambiguităţile în abordare. Trebuie asimilat adevărul că membrii NATO şi-au consolidat propria securitate în ultimul sfert de secol, oferind garanţii şi altor state dornice şi capabile să-şi asume atât drepturile, cât şi obligaţiile asociate statutului de membru al Alianţei. Deşi nu era un membru al Alianţei, Ucraina a pierdut un teritoriu pe care îl ştiţi foarte bine, se numeşte Crimeea. În ce condiţii? În condiţiile în care la Budapesta, în 1994, la schimb pentru dezarmarea nucleară, Ucraina şi-a predat tot arsenalul nuclear, trei mari puteri ale lumii s-au angajat să-i respecte suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială: SUA, Marea Britanie şi Federaţia Rusă. Rezultatul: unul din cei trei garanţi i-au luat o bucată din teritoriu! Iată un tip de risc pe care îl avem în regiunea noastră. De aceea, trebuie să continuăm să dialogăm cu Ucraina şi să o încurajăm să acţioneze ca un partener de încredere şi previzibil, contributor la securitatea regională şi internaţională. Trebuie să sprijinim forţele reformiste de la Kiev şi să oferim asistenţă. România susţine fără rezerve independenţa, integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei şi recunoaştem noile autorităţi ucrainene drept reprezentanţi legitimi ai ţării. Orice prezenţă a trupelor Federaţiei Ruse pe teritoriul Ucrainei, fără acordul acesteia şi în afara acordurilor bilaterale, este o agresiune la adresa Ucrainei. Condamn gestul neprovocat al autorităţilor ruse şi nu recunoaştem anexarea ilegală a Crimeei. Suntem preocupaţi de posibile reverberaţii ale acestei crize asupra Republicii Moldova. Compoziţia etnică a Transnistriei, cu semnificative comunităţi ucrainene şi ruse, reprezintă un alt element care ne determină să privim cu atenţie şi la evoluţia situaţiei de dincolo de Nistru.
Responsabilitatea noastră de oameni politici devine mai mare. Amestecul de lăcomie şi incompetenţă poate pune în pericol ţara.
Doamnelor şi domnilor, odată cu evenimentele din Ucraina, dar şi cu creşterea riscurilor de securitate pentru Republica Moldova, responsabilitatea noastră de oameni politici devine mai mare. De acum încolo va trebui să facem ce trebuie, şi nu numai ceea ce putem. Dacă până acum costul guvernării, prin deficite, o reprezenta diluarea modernizării şi scăderea nivelului de trai, odată cu evenimentele din Ucraina, proasta guvernare poate pune în pericol stabilitatea ţării. Prin corupţie, prin incompetenţă, prin minciună, prin politizare sau prin deprofesionalizare, putem pune în pericol România mai mult decât price altă ameninţare. Amestecul de lăcomie şi incompetenţă de care România suferă, pe fondul unei situaţii internaţionale caracterizată de agresivitate, dar şi de revizionism, poate pune în pericol ţara. De aceea, este obligaţia noastră comună să conlucrăm la binele naţiunii, inclusiv la consolidarea capacităţii de apărare. Fac un apel la Guvernul României, ca şi la Parlament, ca, împreună, să identifice cele mai bune căi de înzestrare a Armatei Române, de creştere a capacităţilor ei operaţionale. Nu în ultimul rând, trebuie să colaborăm îndeaproape pentru o mai strânsă relaţie transatlantică şi pentru un NATO mai puternic şi mult mai angajat în regiunea Mării Negre. Vă cer ca, împreună, să facem toţi paşii necesari pentru ca România să devină mai puternică, iar Alianţa Nord-Atlantică mai eficientă în asigurarea apărării colective a statelor membre şi în proiectarea securităţii dincolo de zona euroatlantică. Dacă vom fi responsabili, competenţi şi consecvenţi, vom reuşi să-i asigurăm României ani de pace şi prosperitate; aceasta, spre beneficiul cetăţenilor noştri şi în sprijinul aliaţilor.
Înainte să închei, aş vrea să spun alte trei propoziţii sau fraze. Prima este aceea că nu le putem cere altora să ne respecte ţara mai mult decât o respectăm noi. A doua este că nu le putem cere altora să ne apere ţara mai mult decât ne-o apărăm noi. Şi cel de-al treilea lucru pe care aş vrea să-l spun în faţa Parlamentului este că nu putem cere altora să ne iubească ţara mai mult decât ne-o iubim noi. Vă mulţumesc!”
Sursa: Departamentul de Comunicare Publică al Administratiei Prezidentiale
Nota: inter-titlurile apartin redactiei noastre
