Parlamentul ucrainean a pus capăt, în mod simbolic, unui tratat de prietenie și de cooperare cu Rusia, după patru ani de criză și confruntări militare fățișe, anunță Deutsche Welle.
Foto: www.president.gov.ua
Încă din data de 27 februarie 2014, când, prin ocuparea parlamentului regional din Simferopol de către oameni pro-ruși înarmați, anexarea Peninsulei Crimeea începe să devină un fapt, s-a ridicat întrebarea dacă Ucraina ar trebui să denunțe sau nu Tratatul de prietenie cu Rusia.
În articolul 2 al documentului amintit mai sus, care a intrat în vigoare în 1999, este precizat faptul că ambele părți semnatare au convenit să respecte integritatea teritorială și frontierele existente. Din perspectiva Kievului, Rusia a încălcat flagrant tratatul odată cu anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea, dar și prin războiul din Donbas, regiunea de est a Ucrainei, bogată în resurse de cărbune.
Citiți și:
Tensiuni ruso-ucrainene: Imagini din satelit arată că Rusia a desfășurat sute de tancuri la frontiera cu Ucraina
Președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, a promulgat legea care va pune capăt, începând de la 1 aprilie 2019, Tratatului de Prietenie, Cooperare și Parteneriat cu Federația Rusă. Semnarea legii de către Poroșenko vine după ce, la 6 decembrie, 227 de parlamentari ucraineni au aprobat decizia președintelui de a nu extinde valabilitatea tratatului, anunță Radio Europa Liberă.
În lunile trecute, Ucraina a informat Rusia și ONU că intenționează să denunțe acest tratat.
Guvernul ucrainean a folosit în principal argumente juridice pentru a explica de ce Kievul a decis abia acum să ia această decizie, la distanță de patru ani de la anexarea Crimeei.
Există temeri că retragerea din tratat ”ar dezlănțui” Rusia, potrivit experților ucraineni. Aparent, Ucraina nu mai are astfel de preocupări. Decizia reflectă totuși o reținere în aceea ce privește o retragere oficială din tratat, dar este împotriva unei reînnoiri. Din punctul de vedere al Ucrainei, acestă poziționare este mai simplă din perspectiva dreptului internațional.
O piatră de temelie a relațiilor bilaterale
Tratatul de prietenie, cooperare și parteneriat, numit ”Marele Tratat”, a pus bazele relațiilor dintre fostele republici sovietice, încheind astfel anii de tensiuni dintre Moscova și Kiev. Pe scurt, Rusia a recunoscut în cele din urmă că Ucraina este o națiune independentă, inclusiv Crimeea.
Semnat la 31 mai 1997 de către președinții celor două state de la acea vreme, Boris Elțîn, ca reprezentant al Rusiei, și Leonid Kuchma, din partea Ucrainei, tratatul a intrat în vigoare doar după ce ambele parlamente l-au ratificat, lucru ce a avut loc în luna aprilie a anului 1999.
Faptul că un astfel de acord a avut nevoie de șase ani pentru a fi convenit arată, în principal, disensiunile dintre Ucraina și Rusia privind flota de la Marea Neagră. Cu doar trei zile înainte de semnarea tratatului, Rusia și Ucraina au semnat un acord prin care Rusia primea oficial o parte a flotei sovietice de la Marea Neagră și începea să închirieze baza navală din Sevastopol de la Ucraina, în schimbul chiriei anuale de 526, 5 milioane de dolari. Ucraina permitea astfel ca flota rusească să staționeze în Crimeea până în 2017, termen care nu a mai fost atins, având în vedere că acordul a fost reziliat de Rusia în 2014.
O prietenie fragilă
În pofida importanței, tratatul are doar prevederi generale, cum ar fi angajamentul față de un ”parteneriat strategic”.
Criticii acestuia precizează cu nu conține prevederi exacte referitoare la soluționarea conflictelor, având în vedere că în anii care i-au urmat, prietenia ruso-ucraineană a fost testată în mod repetat.
Relația și așa zguduită a fost din nou încercată la finalul anului 2003, fiind vorba de disputa dintre Kiev și Moscova legată de insula ucraineană Tusla din stâmtoarea Kerci, când Rusia a încercat să conecteze zona continentală de aceasta printr-un baraj. După acest incident a urmat ”războiul gazului”, din 2006, când Kremlinul a oprit, pentru prima dată, furnizarea de gaz către Ucraina, deși tratatul interzice în mod expres presiunea economică.
În ambele cazuri, Kievul a denunțat măsurile adoptate de Rusia, respectând în continuarea tratatul.
Anul 2008 cunoaște un moment de cotitură, când tratatul riscă să colapseze ca urmare a poziției adoptată de partea rusă.
La acel moment, Camera Inferioară a Parlamentului de la Moscova, Duma de Stat, i-a sugerat președintelui rus de la acea vreme, Dmitri Medvedev, să retragă statul din Tratul de prietenie în eventualitatea în care Ucraina se va alătura NATO.
Se pare că Putin a fost extrem de iritat de perspectiva Ucrainei de a adera la NATO. În cadrul unei discuții cu președintele american de la acea vreme, George W. Bush, desfășurată în marja summitului Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, desfășurat la București, liderul de la Kremlin și-a pierdut cumpătul când a venit vorba de acest subiect, spunându-i acestuia că ”Ucraina nu este deloc un stat. Ce este Ucraina? O parte din teritoriul acesteia este europeană, iar altă parte, una considerabilă, am donat-o noi!?”.
Atunci Putin a lăsat să se înţeleagă foarte clar că în cazul în care Ucraina va fi admisă în NATO, acest stat pur şi simplu va înceta să existe, ameninţând că Rusia ar putea începe procesul de rupere a Crimeei de Ucraina, lucru întâmplat în 2014. Mesajul lansat la Bucureşti a fost preluat imediat de politologi şi experţi pro-Kremlin şi difuzat prin interemediul canalelor mass-media ruse.
Zborul Ucrainei spre o concretizare a aspirației de a deveni membru al NATO era frânt odată cu decizia liderilor Alianței, care au hotărât cadrul summitului desfășurat la București să nu includă Georgia și Ucraina în Planul de Acțiune pentru Aderare, urmând ca situația lor să fie reexaminată în decembrie 2008.
Consecințele încetării acestui tratat, ce se va produce în 2019, rămân neclare. Din punctul de vedere al Kievului, problematica frontierelor rămâne neafectată, ca urmare a existenței unui tratat separat privind granițele dintre Rusia și Ucraina, din 2003, care va rămâne în continuare în vigoare.