Connect with us

INTERNAȚIONAL

Disensiuni în cadrul UE: Acordul cu Ucraina dă naştere unor noi polemici

Published

on

Chestiunea semnării unui nou pact cu Ucraina a dat naştere unor noi disensiuni în rândul statelor membre ale UE. În ciuda derogării consecvente, din ce în ce mai frecvente, a Ucrainei de la standardele democratice ale Uniunii, unele ţări susţin cu fervoare ideea semnării pactului în toamna anului viitor, pe când altele propun amânarea acestuia până când Ucraina va respecta întocmai cerinţele democratice ale UE şi se va ralia la acquis-ul comunitar.

Făcând parte din prima categorie Cehia, Lituania, Polonia şi Slovacia vor ca UE să semneze Tratatul de comerţ şi asociere politică în cadrul summit-ului Parteneriatului Estic care va avea loc în toamna anului viitor, în Vilnius, sub preşedinţia lituaniană a UE.

Tratatul „nu reprezintă un premiu acordat guvernului ucrainean, ci mai degrabă o modalitate de a deschide noi perspective pentru cetăţenii ucraineni şi de a impune o agendă europeană conducerii statului”, a declarat un oficial al unuia dintre cele patru state. Mai mult decât atât, Serviciul European de Acţiune Externă a dezvăluit intenţia optimistă a UE de a semna în cadrul summit-ului de la Vilnius acorduri de asociere atât cu Ucraina, cât şi cu Moldova, Georgia şi Armenia [1].

Parteneriatul Estic (PE) este un cadru de cooperare cu şase ţări ex-sovietice de la graniţa estică a UE:  Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina. Ca urmare a unei viziuni comune împărtăşite de Polonia şi Suedia programul a fost lansat în mai 2009.

PE oferă statelor partenere o serie de oportunităţi de colaborare, precum:

includerea progresivă a acestor ţări în economia UE, prin zone de liber schimb, care vor include toate schimburile comerciale, inclusiv cele de energie, dar și o intergrare economică regională, prin crearea unei comunități economice de vecinătate, prin acorduri bilaterale;

„pacte de mobilitate și securitate”, care presupun lupta împotriva migraţiei, modernizarea sistemelor de azil, structuri integrate de gestionare a frontierelor, care au ca obiectiv final eliminarea vizelor de călătorie;

o mai bună mobilitate a forţei de muncă, prin deschideri punctuale ale pieţei muncii din UE;

securitate energetică sporită pentru UE şi parteneri, printr-o serie de instrumente atât multilaterale, cât şi bilaterale cu ţările din Parteneriatul Estic;

programe care sprijină dezvoltarea economică şi socială a ţărilor partenere [2].

Deşi iniţial Polonia şi Suedia au avut o viziune unitară, de-a lungul timpului de la lansarea PE, abordarea lor a ajuns la poluri opuse în ceea ce priveşte  Ucraina. Suedia, Finlanda, Danemarca şi Olanda aparţin altei categorii de state,  care susţin că pactul de asociere trebuie îngheţat pe o perioadă nedeterminată, până când tranziţia democratică îşi va relua cursul în conformitate cu cerinţele Uniunii. Această abordare fermă a fost declanşată de politicile nedemocratice avansate de actuala guvernare la alegerile parlamentare care au avut loc în octombrie, precum şi de întemniţarea membrilor opoziţiei. Grupul acestor state susţine elaborarea unor criterii stricte pentru Ucraina în vederea deschiderii perspectivei de a semna tratatul, precum eliberarea Iuliei Timoşenco şi reformarea sistemului judiciar.  Mai mult decât atât, unele dintre ele vor să anuleze vizita lui Ianukovici la Bruxelles care ar avea loc în februarie sau martie cu ocazia summitului UE-Ucraina. Împotrivirea lor este acerbă şi datorită faptului că, lăsând la o parte tranziţia democratică deficitară, Ucraina nici nu a respectat criteriile şi măsurile cerute de UE pentru a se ralia la acquis-ul comunitar.

Franţa şi Marea Britanie fac parte dintr-un grup distinct, neutru, pe când Germania este încă indecisă. Deşi un oficial polonez a declarat că în urma unei întrevederi dintre cancelarul german Angela Merkel şi premierul polonez Donald Tusk care a avut loc pe 14 noiembrie, aceasta a declarat că Gemania susţine planul Vilnius, totuşi conform declaraţiilor venite din partea altei surse, poziţia Germaniei este alta. Conform acesteia, Merkel a făcut o promisiune familiei lui Timoşenko de a face tot posibilul să o elibereze din închisoare. Prin urmare, încă nu se poate spune cu exactitate care este politica Germaniei.

Poziţia statelor nordice se pare că este împărtăşită şi de un număr mare de ONG-uri şi membrii ai congresului SUA, care sunt de părere că UE ar trebui să impună interdicții de călătorie unor parlamentari fideli clanului Ianukovici. Însă, UE vrea să evite un scenariu similar celui al Belarusului, diplomaţii europeni declarând că UE nu va lua în considerare această opţiune.

La începutul acestui an UE a îngheţat activele unor oficiali din Belarus şi le-a impus interdicţie de călătorie în UE. În vederea consolidării măsurilor restrictive împotriva celor vinovaţi de represiuni contra reprezentanţilor societăţii civile şi ai opoziţiei democratice din Belarus, UE a adăugat 29 de firme şi 21 de magistraţi şi oficiali ai autorităţilor pe lista sa “neagră”, care includea deja alţi 230 de oligarhi (sursa principală finanţatoare a dictaturii).  Reacţia Belarusului a fost de a  răspunde cu “arme” egale, interzicând la rândul ei dreptul de intrare pe teritoriul său oficialilor europeni care au impus sancțiunile . Deşi măsurile luate de UE au fost cauzate de situaţia deficitară internă din Belarus, puterea concentrându-se prin acţiuni nedemocratice împotriva comunităţilor societăţii civile şi opoziţiei, efectul lor a fost de a degrada considerabil relaţiile dintre cei doi actori internaţionali, crescând foarte mult influenţa Rusiei.

„Partea ucraineană ne-a transmis mesajul că integrarea europeană continuă să fie un obiectiv principal al statului şi că UE este considerată a fi principalul partener, aşa că nu vrem să renunţăm la asta”, a declarat un oficial nordic.[3]

Această chestiune va fi analizată şi de Parlamentul European, care  va susţine o dezbatere pentru a adopta o rezoluţie privind impactul alegerilor parlamentare Ucrainene asupra relaţiilor cu UE, rezoluţia urmând a fi adoptată pe 13 decembrie.[4]

Faptul că după o perioadă duplicitară în care statul Balerus a avut o politică de balansare între UE şi Rusia, acum a luat o direcţie concretă unitară, Uniunea Eurasiatică, în care Rusia este putere hegemonică, oferă un motiv destul de puternic pentru UE să evite acelaşi scenariu şi cu Ucraina. Cu toate acestea, divergenţa de opinii îngreunează demersurile UE, cât si predictibilitatea situaţiei negocierilor pentru încheierea acordului de asociere. Indiferent care va fi poziţia Uniunii, ceea ce e clar este că acţiunile Ucrainei până în toamna anului viitor vor conduce către un scenariu sau altul.

Articolul face parte din ultimul număr din 2012 al buletinului Politica sub lupa CEPE, disponibil aici.

 

[1] Andrew Rettman, „EU countries split on Ukraine treaty”, EuObserver, 26 noiembrie 2012, http://euobserver.com/foreign/118316

[2] „UE lansează ‘Parteneriatul Estic’ sperând să obţină linişte la granița de răsărit”, EurActiv, 8 mai 2009,

http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_17140/UE-lanseaza-‘Parteneriatul-Estic’-sperand-sa-obtina-liniste-la-granita-de-rasarit.html;

[3] Andrew Rettman, „EU countries split on Ukraine treaty”, EuObserver, 26 noiembrie 2012, http://euobserver.com/foreign/118316;

[4] „European Parliament To Consider Resolution On Ukraine On December 12-13”, Ukrainian News Agency, 27 noiembrie 2012, http://un.ua/eng/article/422794.html;

 

Autor: Maria Sabina LAZĂR, Center for European Policy Evaluation
Foto: wikipedia

Continue Reading
Advertisement
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

INTERNAȚIONAL

Prim-miniștrii Greciei și Macedoniei, laureați la München pentru activitatea lor în menținerea păcii: ”Istoria a fost scrisă de oameni curajoși”/ ”Suntem conștienți că ne-am pus în joc cariera politică”

Published

on

© Zoran Zaev/ Facebook

Corespondență de la München

Prim-miniștrii Greciei și Macedoniei sunt laureații din acest an ai distincției ”Ewald von Kleist”, acordată de Conferința de Securitate de la München începând cu anul 2009 personalităților cu ”o activitate impresionată în menținerea păcii și soluționarea conflictelor”.

Alexis Tsipras și Zoran Zaev au primit această distincție sâmbătă, la München, după ce pe parcursul anului trecut au pus capăt împreună uneia dintre cele mai lungi dispute din istoria recentă europeană, conflictul care dura de 27 de ani privind denumirea Macedoniei și a cărui soluționare a pavat calea acestei țări spre NATO și spre Uniunea Europeană.

Cei doi lideri au fost prezenți la Conferința de Securitate de la München și în cadrul unui dialog cu participanții la prestigiosul forum, susținând discursuri remarcabile în raport cu momentul istoric pe care l-au făcut posibil.

Viziunea mea este limpede: cred profund că istoria nu trebuie scrisă de cei ce folosesc frica. Istoria a fost scrisă de oameni curajoși”, a spus Alexis Tsipras, referindu-se la Acordul de la Prespa care a făcut posibilă rezolvarea disputei pe marginea denumirii Macedoniei și deschiderea căii politice a acestei țări spre NATO și UE.

De cealaltă parte, omologul său macedonean, Zoran Zaev, s-a referit la riscurile politice pe care le-au întâmpinat

Atât eu, cât și Alexis Tsipras, suntem conștienți că ne-am pus în joc cariera politică”, a spus premierul macedonean, în condițiile în care drumul politic post-acordul de la Prespa a fost marcat de un referendum național și de o procedură de ratificare în Parlamentul de la Skopje.

La fel, cu câteva zile înainte de votul de ratificare din Parlamentul de la Atena, premierul Alexis Tsipras a supraviețuit unei moțiuni de cenzură pe marginea acestei teme.

Cel mai recent, ca urmare a schimbării denumirii țării în Macedonia de Nord, țările NATO și ministrul de Externe de la Skopje au semnat protocolul de aderare la Alianța Nord-Atlantică, iar după ce toate statele aliate îl vor ratifica, Macedonia de Nord va deveni cel de-al 30-lea stat membru al NATO. Într-un alt gest simbolic care a însoțit această soluționare, Grecia a devenit săptămâna trecută prima țară din NATO care a ratificat acest protocol.

Aderarea Macedoniei la NATO, un proces amânat încă din 2008 de la summitul de la București, a devenit posibilă după ce în ultimele opt luni au fost înregistrate evenimente politice istorice. Mai întâi, guvernele de la Atena și de la Skopje au semnat pe 12 iunie acordul de Prespa în care puneau capăt disputei istorice cu privire la modificarea denumirii Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei în Republica Macedonia de Nord. Apoi, la summit-ul NATO din 11-12 iulie, Macedonia a fost invitată oficial de către liderii NATO pentru a se alătura Alianței. Ulterior, în luna septembrie, o majoritate de 90% a cetățenilor prezenți la referendumul privind schimbarea denumirii țării au optat pentru această modificare, deschizând calea spre aderare. La începutul acestui an, acordul de la Prespa a fost ratificat pe 11 ianuarie de Parlamentul de la Skopje și pe 16 ianuarie de Parlamentul de la Atena după ce anterior premierul Alexis Tsipras a supraviețuit unui moțiuni de cenzură în legislativul elen.

Mai mult, acordul negociat de cei doi prim-miniștrii i-a propulsat pe Alexis Tsipras și Zoran Zaev drept candidați viabili pentru obținerea Premiului Nobel pentru Pace.

Distincția a fost numită “Ewald von Kleist” după numele uneia dintre persoanele care au complotat în iulie 1944 pentru încercarea eșuată de a-l înlătura pe Adolf Hitler de la putere în Germania nazistă

Ewald von Kleist a fost fondatorul și personalitatea definitorie a Conferinței de Securitate de la München. În calitate de lider al acestei Conferințe de peste 30 de ani, Kleist a contribuit la promovarea dialogului transatlantic de securitate, la aderarea Germaniei postbelice în NATO și la ordinea de securitate mai largă din epoca Războiului Rece.

În 2009, primul laureat al acestui premiu a fost Henry Kissinger, fostul secretar de stat american al președintelui Richard Nixon, iar distincția a mai fost acordată lui Javier Solana, fost secretar general al NATO și primul Înalt Reprezentant al UE, iar în anul 2014 premiul a fost acordat în comun lui Helmut Schmidt și Valéry Giscard d’Estaing, cancelar al Germaniei Federale (1974-1982), respectiv președinte al Franței (1974-1981).

În 2018, laureatul distincție “Ewald von Kleist” a fost John McCain, senatorul american decedat în august 2018 și tradiționalul lider al delegației Congresului SUA la lucrările Conferinței de Securitate de la München.

Continue Reading

INTERNAȚIONAL

Ce au discutat Klaus Iohannis și Mike Pence la întâlnirea de la München: Administrația Trump apreciază ”leadership-ul puternic” al președintelui României

Published

on

© Administrația Prezidențială

Corespondență de la München

Președintele Klaus Iohannis și vicepreședintele american Mike Pence au reiterat importanța Parteneriatului Strategic dintre România și Statele Unite precum și cea a consolidării relației transatlantice, în cadrul întrevederii avute în marja participării lor la Conferința de Securitate de la München, conform unei postări pe Twitter a șefului statului.

”Am reiterat importanța parteneriatului nostru strategic și consolidarea în continuare a relației transatlantice, care se află la un nivel excelent”, a scris președintele pe Twitter.

Potrivit Administrației Prezidențiale, cei doi înalți oficiali au evocat stadiul excelent al Parteneriatului Strategic România-SUA și posibilitățile de aprofundare a acestuia, cu accent pe dimensiunea economică și cea de apărare.

”Președintele României a reiterat angajamentul consecvent al țării noastre pentru consolidarea Parteneriatului Strategic dintre România și SUA și pentru întărirea relației transatlantice”, arată sursa citată. 

De cealaltă parte, vicepreședintele american și-a exprimat aprecierea față de modul în care președintele Klaus Iohannis susține Parteneriatul cu SUA și față de ”leadership-ul puternic” al șefului statului, subliniind totodată excelenta relație pe care președintele României o are cu președintele Donald Trump.

În același timp, vicepreședintele Mike Pence a reamintit relația apropiată a președintelui SUA, Donald Trump, cu președintele Klaus Iohannis.

Nu în ultimul rând, Mike Pence a mulțumit pentru decizia recentă a Președintelui Klaus Iohannis de recunoaștere a lui Juan Guaidó ca președinte interimar al Venezuelei. Cei doi înalți oficiali au mai abordat și alte teme de actualitate internațională.

Președintele Klaus Iohannis s-a înâlnit la München cu vicepreședintele SUA, Mike Pence, ambii lideri aflându-se la a doua lor participare la prestigioasa Conferință de Securitate. Aceasta este prima întâlnire bilaterală dintre șeful statului și cel de-al doilea om al administrației Trump.

Șeful statului și vicepreședintele american s-au întâlnit după ce sâmbătă dimineața au participat la primele sesiuni de lucru ale Conferinței, Klaus Iohannis deschizând discuțiile alături de președintele Egiptului, în timp ce Mike Pence a participat la un dialog strategic sensibil la care au mai luat parte de Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei și  Yang Jiechi, un influent și proeminent diplomat din cadrul Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez.

Reamintim că președintele Klaus Iohannis a fost primul șef de stat din Europa Centrală și de Est primit la Casa Albă de președintele Donald Trump, la 9 iunie 2017.

Președintele Klaus Iohannis participă la cea de-a 55-a ediție a prestigiosului forum care a debutat vineri sub semnul unor schimbări epocale care ar putea culmina cu sfârșitul ordinii internaționale liberale și la care iau parte peste 100 de șefi de stat și de guvern, miniștri de Externe și miniștri ai Apărării și reprezentanți ai organizațiilor internaționale.

La München, președintele a mai avut întrevederi cu Manfred Weber, liderul grupului PPE în Parlamentul European, cu David Harris, președintele executiv al Comitetului Evreiesc American și cu Michel Barnier, negociatorul-șef al UE pentru Brexit.

 

Continue Reading

INTERNAȚIONAL

Serghei Lavrov acuză SUA că exercită presiuni asupra aliaților și critică țările europene că ”au permis să fie târâte într-o confruntare fără sens cu Rusia”

Published

on

© Munich Security Conference

Corespondență de la München

Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a acuzat Statele Unite că exercită presiuni asupra aliaţilor lor din NATO în disputa legată de Tratatul privind Forţele Nucleare Intermediare, în timp ce a reafirmat disponibilitatea președintelui Vladimir Putin de a negocia prelungirea Tratatului New Start, care este programat să expire în anul 2021.

Șeful diplomației de la Moscova a făcut aceste declarații la Conferința de Securitate de la München, unde peste 100 de șefi de stat și de guvern, miniștrii de Externe, miniștrii ai Apărării și reprezentanți ai organizațiilor internaționale au trebuit să formuleze răspunsuri la dilema majoră a reașezării ordinii internaționale printr-o nouă competiție strategică care să surclaseze ordinea democrațiilor liberale.

”Vrem să le arătăm rachetele despre care americanii cred că încalcă tratatul. (…) Nu avem niciun dubiu că SUA le-au dat ţărilor NATO ordinul ‘Nu mergeţi acolo!’ ”, a spus Lavrov, cel care a avut la München discuții și cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg avertizând Rusia că ”regimul de control al armamentelor nucleare este sub asalt”.

Adresându-se Conferinței după vicepreședintele american Mike Pence și după Yang Jiechi, membru al Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez, ministrul rus de Externe a arătat disponibilitatea Moscovei de a negocia extinderea New Start (Tratatul de reducere a armelor strategice).

Pe de altă parte, Lavrov nu a ezitat să facă referire și la sancțiunile occidentale impuse Rusiei, criticând din nou faptul că europenii s-au lăsat purtați de americani în acest proces.

Europenii au permis să fie târâți într-o confruntare fără sens cu Rusia”, a adăugat șeful diplomației ruse.

Regruparea pieselor pe arena internațională și debutul unei noi competiții strategice globale având în avangardă SUA, China și Rusia, iar în plan secund democrațiile liberale precum Franța, Germania, Marea Britanie sau Japonia, sunt elementele rezonante care reies din raportul anual al Conferinței de Securitate de la Münchence portretizează lumea într-un ”mare puzzle” și influențată de dilema ”cine va aduna piesele” în urma unei reașezări impredictibile a scenei internaționale.

 

Continue Reading

Facebook

Advertisement

Trending