Connect with us

EDITORIALE

Unitate în Diversitate. Thank You, London! God Bless You, Pope of Hope!

Published

on

de Dan Cărbunaru

_MG_3013 dan carbunaruSadiq Khan, musulmanul ales primar al Londrei și Papa Francisc, ”The Pope of Hope” care a primit cea mai înaltă distincție europeană – Premiul Charlemagne, sunt două vești bune pentru bătrâna Europă.

Două evenimente care ne arată ca există speranță. Că britanicii care se pregăteau de Brexit, după ce și-au negociat la sânge rămânerea în UE la Bruxelles, londonezii, care au fost loviți de atacuri teroriste la metrou și asistat terifiați la decapitarea unui soldat întors din tetrele de operații antiteroriste, au înțeles că răspunsul nu este să întorci spatele Europei și valorilor pe care aceasta le reprezintă. Boris Johnson, fostul primar, se lansase într-o intensă campanie în favoarea Brexit. Răspunsul londonezilor este clar. Nu intoleranței. Da integrării. Da Universității în Diversitate. Este o speranță dată de a doua mare economie europeană, după Germania.

Premiul primit de Papa Francisc are, la rândul său, valoare simbolică. Atunci când a scos din Constituție termenul de Europă creștină, care amintea de temelia valorilor împărtășite astăzi, Europa nu anticipa cât de importante se vor dovedi acestea în vremurile acestea. Criza refugiaților, care a pus sub semnul întrebării modul în care Europa respectă de fapt valorile fundamentale și drepturile de bază ale omului, l-a adus în prim plan pe Papa Francisc. Acesta a adus speranța în taberele refugiaților, pe care i-a adus la Vatican și cărora le-a spălat picioarele, de Paște. În timp ce europenii se baricadau în spatele granițelor naționale, călcând în picioare tratate și acorduri asumate. În timp ce lungile ședințe ale liderilor europeni nu nășteau soluții eficiente și credibile. În timp ce adâncurile mării înghițeau cu sutele disperații care fugeau din calea războiului. Și totul, totul în văzul lumii întregi, pentru care Europa reprezenta Etalonul…Valorile creștine, promovate cu naturalețe dar îndârjire de Papa Francisc, sunt cele pe care astăzi Europa laică le recunoaște prin Premiul Charlemagne. Oferit la Vatican, prin excepție, și nu la Aachen. În Sud, nu în Nord. Într-o țară latină, nu germanică. Pentru promovarea unității europene, unui sud-american care a redat culoare Credinței și speranță într-o perioadă în care lipsește viziunea politică.

Nu ne divizează doar ignoranța, egoismul și lăcomia. Ne rupe de rădăcinile noastre orice încercare de a ignora trecutul nostru împreună, încă de pe vremea când războiul era văzut ca o soluție de a aduce pacea. Europa creștină este cea care a născut Europa de azi. Inclusiv acea parte care amenința cu Brexit-ul, dar care astăzi a ales un primar musulman.

Thank You, London! Capitala țării care a pledat călduros pentru primirea noastră în UE.

.

.

EDITORIALE

Intrarea Dragonului

Published

on

de Dan Cărbunaru

De când am intrat în Uniunea Europeană, am avut de înfruntat alături de partenerii noștri o gamă variată de provocări majore. Criza economico-financiară,  anexarea ilegală a Crimeei, valurile de atacuri teroriste, valurile de migranți și refugiați, negocierile eșuate cu SUA pe tema noului Acord Comercial, Brexit, tensionatele raporturi cu Turcia, criza din Siria, compromiterea acordului cu Iranul, noul coronavirus.

Uniunea Europeană, colosul economic cu ambiții geopolitice a fost și este luată la țintă la fiecare criză majoră cu mesaje integrate în peisajul războiului hibrid. Un război în care victimele sunt chiar cetățenii europeni. 

Elementul comun, firul roșu care reunește mesajele anti-europene și anti-occidentale propagate în astfel de perioade grele pentru Uniune este legat de decredibilizarea capacității instituțiilor europene, singure sau împreună cu statele membre, să gestioneze aceste crize. 

Mai vechile îngrijorări europene privind dezinformarea de origine rusă și anxietatea cu care au fost întâmpinate mesajele critice de peste atlantic în materie comercială sau privind contribuțiile la apărare sunt, zilele acestea, dublate de un nou tip de propagare de mesaje. China face eforturi teribile de a recupera terenul pierdut, după ce Covid19 a pus-o într-o serioasă dificultate comercială și de percepție pe scena globală. Acuzate că au încercat să țină sub preș sâmburii pandemiei globale cu centrul în Wuhan, autoritățile chineze au creat un reality show care a început cu impresionanta construcție a  mega-spitalului. De câteva zile, în paralel cu miraculoasa scădere a numărului de îmbolnăviri, China plasează pachete consistente de ajutoare către state europene – Italia, Spania, Franța, Polonia. Fiecare ajutor este însoțit de strategii de comunicare care sugerează puterea chinezilor în raport cu ”neputințele” Uniunii Europene. O Uniune care s-a grăbit, de îndată ce chinezii au decis să-și recunoască oficial epidemia, să livreze zeci de tone de ajutoare celor afectați. O Uniunea care a anunțat pachete de sprijin pentru statele membre afectate, după ce virusul chinezesc a ajuns și la noi. O Uniune care caută, prin mecanisme democratice, care să respecte și principiile economiei de piață, să ajute atât cetățenii,  cât și companiile care au nevoie de acest sprijin.

Dintre toate crizele de până acum, criza noului coronavirus, care prefigurează nu doar o mare problemă de sănătate, ci și deschide porțile noii crize economico-financiare, marchează intrarea Dragonului Chinezesc pe terenul propagandei care targetează europenii.

Pentru România, în mod special, o țară în care războiul hibrid a inclus mai degrabă mesaje de care ar fi beneficiat o țară a cărei asertivitate preocupă de o bună bucată de vreme NATO și UE, aparent benigna propagandă chinezească poate fi un nou instrument care să urmărească slăbirea încrederii și suportului public față de partenerii occidentali. 

Va fi, poate, un nou prilej să ne amintim împreună de ce ne-am dorit să ne integrăm în familia occidentală, de ce am fost primiți și care au fost și sunt beneficiile noastre ca țară și ca cetățeni.

Continue Reading

EDITORIALE

Criza coronavirusului va modela deceniul trei din acest secol. Unde este Occidentul?

Published

on

© White House/ Flickr

Westlessness este un concept proaspăt pe piața ideilor globale. În câmpul teoretic și empiric al relațiilor internaționale el acționează asemenea unui bisturiu care, până de curând, nu a fost aplicat cu o precizie înaltă pe pacient. Pe scurt, el se referă la dezoccidentalizare și a fost patentat astfel la Conferința de Securitate de la Munchen din acest an. Pe fond, semnifică un sentiment răspândit de neliniște și agitație în fața unei incertitudini tot mai mari cu privire la viitorul și destinul Occidentului.

Certitudinea tot mai mare a tranziției către o nouă eră a competiției între marile puteri este suprapusă cu cea mai mare criză geopolitică, potențial geoeconomică, sanitară și potențial umanitară de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial încoace. Criza coronavirusului va modela, pe de-a întregul, deceniul trei din acest secol.

Spre deosebire de criza economică din 2008, pandemia de coronavirus ne regăsește într-o situație în care încrederea în stat, în Uniunea Europeană, dar și în parteneriatul transatlantic, sunt mult mai importante pentru că ne referim la cel de mai de preț drept într-o democrație: dreptul la viață.

Dacă prăbușirea financiară din 2008 este încă recentă, rețetele de gestiune a crizei posibil să se fi îmbunătățit și ele încă sunt actuale. Un exemplu în acest sens este atitudinea politică promptă dinspre Washington, Berlin sau Paris de a injecta și a arunca în joc sute de miliarde de euro pentru atenuarea impactului asupra companiilor și, implicit, pentru salvarea puterii economice occidentale. Împreună, SUA și Uniunea Europeană reprezintă peste 30% din economia lumii, însă separat ambele sunt devansate de China.

În debutul acestei crize, ministrul francez al economiei și finanțelor, Bruno Le Maire, argumenta că Occidentul trebuie să își regândească strategia industrială și de business, profund dependentă de China și de producția din această țară. 

La scară europeană, este și o oportunitate în această situație grea. Negocierile pentru bugetul UE 2021-2027 nu sunt încă finalizate, iar anvelopa financiară a acestuia încă poate fi echipată în așa fel încât șocul unui recesiuni să nu fie la fel de puternic pentru statele mai vulnerabile economic, inclusiv România.

În egală măsură, această criză pandemică a scos, din nou, la interval desincronizarea transatlantică. Președintele SUA Donald Trump a anunțat închiderea granițelor fără a-și notifica în prealabil partenerii europeni, gest criticat de liderii instituțiilor Uniunii Europene. Tot liderul de la Casa Albă, potrivit unei anchete jurnalistice, a încercat să își asigure exclusivitate națională pentru un potențial vaccin ce ar putea fi produs de compania germană CureVac. Dovada unui sâmbure de adevăr stă în faptul că Ministerul german al Sănătății și Comisia Europeană au intrat pe fir pentru a aloca fonduri acestei companii. Într-adevăr, comunicatul reieșit în urma unei summitului – videoconferință al țărilor G7, grupul celor mai industrializate democrații ale lumii, și angajamentul comun de a întreprinde tot ceea ce este necesar pentru soluționarea acestei crize a cuplat ca o dezamorsare a carențelor, însă nu este suficient.

Beijing-ul însă, care pare să fi ajuns la o metodă de control a răspândirii acestei pandemii, este acum în postura de a profita de pe urma tensiunilor transatlantice dintre SUA și Europa și a lipsei de solidaritate dintre cele două, promovând imaginea unui stat care desfășoară acțiuni umanitare în sprijinul altor state care se confruntă cu pandemia de coronavirus.

O analiză apărută în Atlantic Council sugerează oportunitatea activării articolului 5 din Tratatul NATO privind apărarea colectivă în contextul pandemiei de coronavirus. Se face paralela cu singurul moment în care această prevedere a fost declanșată – atacurile teroriste din 11 septembrie 2001.

Remarc că scopul invocat pentru această activare este acela al probării unității aliate. Cu toții am observat că măsurile luate în ultima săptămână pe ambele maluri ale Atlanticului au dus lipsă de sincronizare, însă un astfel de gest politic transatlantic trebuie tratat cu prudență. Articolul 5 a fost conceput pentru amenințări militare, clasice. Activarea clauzei împotriva unui agent patogen ce implicații va produce? Pe de altă parte, cine va fi tras la răspundere pentru efectele acestei pandemii care este asemuită celei mai dramatice crize de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial?

Războiul Rece, 11 septembrie 2001, Războiul din Irak sau criza economico-financiară din 2008. Toate acestea au fost depășite pentru că Occidentul, în pofida și a unor divergențe, a fost unit. Dacă liderii acestui construct valoric nu vor reveni sub aceeași umbrelă, coronavirusul va fi fost și el un agent al Westlessness-ului.

Continue Reading

EDITORIALE

Relatarea unei studente românce din Roma. Alina-Maria Balaj: Italia în ”stand-by”

Published

on

© Ana-Maria Balaj

Relatare din Roma de Alina-Maria Balaj: Italia în ”stand-by”

Italia trăiește momente de nedescris. De la medici în tranșee care se luptă cu mii de eșantioane, la decizii pe care tot aceștia sunt obligați să le ia privind o prioritizare a pacienților pe secțiile de terapie intensivă. De ieri seară, prin decretul președintelui Consiliului de Miniștri Giuseppe Conte, Italia devine zonă ,,protejată”, iar activitățile economice par să se reducă de la zi la zi.

Școlile și universitățile rămân închise până pe 3 aprilie. Pe de altă parte statul e în acord cu Biserica Catolică, care s-a angajat responsabil să participe activ la combaterea acestei probleme sociale. Pentru prima dată în istorie Suveranul Pontif a recitat rugăciunea Angelus din interiorul Palatului Apostolic și nu de le fereastra din Piața Sfântului Petru. Serviciile religioase au fost suspendate în întreaga Italie, iar azi au fost închise porțile Bazilicii Sfântului Petru.

Instituții de învățământ de pe lângă Sfântul Scaun, precum Universitatea Pontificală Santa Croce, au decis să își continue activitatea didactică în online, ținând cont de faptul că studenții acestora sunt internaționali și condiționați de timp și resurse materiale pentru a studia. Totul e in stand-by și pare a fi cea mai bună decizie pentru diminuarea numărului de contagiați. Cerul albastru roman și ziua tipic senină nu par a fi suficiente pentru a tăia nuanța de gri din atmosferă.

În tot acest timp România învață cum și ce să facă după reușitele sau greșelile modelului italian, iar comunitatea de români din peninsulă a înțeles că trebuie respectate regulile pe care guvernul le-a impus. Autoritățile românești sunt în plină activitate de monitorizare, după ce în urmă cu două săptămâni ambasadorul României în Republica Italiană E.S. George Gabriel Bologan a efectuat o vizită de lucru în plină zonă declarată atunci ,,roșie”, în Lombardia, un gest de solidaritate și susținere față de compatrioți.

Cam așa ar putea fi descrisă imaginea peninsulei care se găsește acum singură în Europa, mai singură ca niciodată. Virusul nu ține cont de frontiere și este nevoie de o solidaritate la nivel european, o gândire echilibrată a fiecărui cetățean în parte și respectarea normelor și restricțiilor, pentru că acum nu suntem responsabili doar de viețile proprii, cât și a celor din jurul nostru.”

Alina-Maria Balaj

MA Student in Institutional and Social Communication, Pontifical University of the Holy Cross Rome, Italy

MA and BA in Communication and International Relations and European Studies University of Oradea, Romania

Associate in the Communication Office of the Pontifical University of the Holy Cross and MCE Research Center in Rome

Continue Reading

Facebook

Guvernul României: Măsuri de prevenție coronavirus (COVID-19)

Advertisement
Advertisement

Trending