Adian Ioana Vălean, președinte al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară din Parlamentul European (ENVI) a oferit un interviu pentru Calea Europeană în marja evenimentului „Energie Curată pentru toți europenii”, conferință organizată la sediul legislativului european de către Parlamentul European și Comisia Europeană, prilej cu care a reitereat importanța gazului pentru economia europeană și necesitatea menținerii sale pe piață.
Dan Cărbunaru: În ce măsură mai este gazul de actualitate în condițiile în care viitorul se preconizează a fi cât mai verde?
Adina Vălean: Este adevărat că există aceste două școli de gândire. Eu fac parte din cea realistă, în sensul în care cred că este nevoie de gaze în Europa, că este energie curată, că reprezintă singura soluție pentru a face tranziția către un continent liber de cărbune pentru că să nu uităm cărbunele este cel mai mare poluator din cadrul combustibililor fosili. România are o mare oportunitate în a se constitui în centru de tranzacționare a volumelor de gaz dacă reușim să pornim exploatările de gaz din Marea Neagră. Acest lucru aduce beneficii economice deosebite țării noastre, în afară de totala independență de importuri. Este nevoie de gaz. De asemenea, există sectoare care nu pot fi trecute direct pe curent electric pentru că oricât ar spune cei care susțin curentul electric ca fiind o sursă aproape unică pentru continent cu o energie curată, sunt sectoare în care bateriile nu s-au dezvoltat suficient și tehnologia nu a evoluat atât de mult încât să fie făcută această trecere. În domeniul transporturilor gazul poate fi o alternativă pentru combustibil, ma refer la vapoare sau avioane.
Dan Cărbunaru: Președintele Comisiei ITRE spunea în cadrul conferinței că nu se poate face industrie siderurgică numai cu curent electric, așa că ar trebui să folosim gazul dacă vrem să mai avem industrie în Europa.
Adina Vălean: Pentru industrie gazul este și mai ieftin, și mai ușor de transportat, este o alternativă ideală. În legătură cu atingerea țintei de 30% de eficientizare, nu ar mai fi nevoie de investiții în proiecte de gaze, iar aici cred că este vorba de marile conducte și cred că a fost vorba de Nord Stream, o conductă care va crea o nouă dependență de gazul rusesc. Eu nu sunt adepta marilor conducte, eu cred în piață și în interconectoare, și cred că proiectele mai mici și mai inteligente care chiar interconectează piețele sunt cele pe care trebuie să le sprijinim și care au un viitor.
Dan Cărbunaru: Spuneau vorbitorii de la conferință că dincolo de costurile foarte mari, nu putem cuantifica bolbavii de astm, dar și celelalte persoane care se îmbolăvesc din cauza poluării. Pe aceia cum îi socotim? Ce se întâmplă cu actorii europeni care respectă regulile și normele, dar intră într-o competiție globală în care alți actori nu le respectă?
Adina Vălean: Guvernatorul Californiei va fi invitatul meu în cadrul Comisiei de Mediu și vom discuta mai mult în legătură cu ce face coaliția americană pentru lupta împotriva schimbărilor climatice. Există state din SUA, dar și Canada, care introduc o anumită schemă de reducere a emisiilor de carbon. În ceea ce privește competitivitate, ideal ar fi ca aceste măsuri să se ia global. De altfel al COP23 în Bonn se dicută despre necesitatatea de a introduce niste mecanisme armonizate. Comisarul Oettinger vorbea despre o taxă de carbon, deci nu știu care va fi alternativa pentru combaterea emisiilor dioxidului de carbon.
Dan Cărbunaru: Cum pot fi convinși cetățenii de toate aceste lucruri, pericolul cu care ne confruntăm și nevoia de soluții? Oamenii nu înțeleg mereu despre ce e vorba și nu există susținere pentru implementarea unor politici din partea acestora. Uneori aceste decizii par elitiste sau poate nu îi afectează pe toți, ci mai degrabă în zone mai expuse poluării, deșertificate sau în curs de deșertificare?
Adina Vălean: Eu cred că este un progres, deja față de acum 10 ani sunt foarte mulți aceia care au acceptat ideea de schimbări climatice. Sigur că e bine să ne păstrăm planeta cât mai sănătoasă pentru că de asta depinde viitorul copiilor noștri și viitorul omenirii. E vorba de aerul pe care o respirăm, de apa pe care o bem, modul în care este crescută mâncarea pe care o consumăm. Cred că, generație cu generație, oamenii sunt mai conștienți de riscuri. Există aceste angajamente voluntare prin acordul de la Paris care să contribuie la păstrarea creșterii temperaturii sub 2 grade. Sunt multe angajamente și puțini bani. Eu cred că oamenii vor găsi aceste preocupări ca fiind legitime. E drept că dacă vorbim despre ce se întâmplă până la 2100, sunt persoane care nu se gândesc atât de departe, dar și persoane care se gândesc la acel viitor, cel al copiilor lor.
Dan Cărbunaru: S-a vorbit și despre nevoia mediului de afaceri de a încuraja mediul privat de a participa la punerea în practică a acestui obiectiv, inclusiv cu forme de finanțare. Dumneavoastră spuneați despre soluția pe care o aveați cu ceva timp în urmă și pe care apoi domnul Juncker a preluat-o și a extins-o și care ar putea fi un instrument pentru cei care doresc să aplice astfel de reguli?
Adina Vălean: Ideea este aceea de a pune un ban public folosit prin instrumente financiare pentru a atrage un instrument de creștere, ca investiție privată, pornind de la ideea că nu poți să finanțezi din bani publici proiecte costisitoare. Instrumentele financiare cred că reprezintă viitorul în materie de finanțare, aici insist asupra faptului că România trebuie să învețe să le folosească pentru că vremea politicilor de coeziune și a granturilor se apropie de sfârșit. Atunci se va pune problema cum vom atrage minți economice care să știe cum să lucreze cu instrumentele financiare, astfel încât prin garantarea unui proiect să poți obtine o finanțare privată mai ieftină.
Dan Cărbunaru: Înțeleg că acesta este mesajul pentru mediul economic din România, cel puțin pentru cel interesat de schimbarea ponderii finanțării europene. Astăzi s-a vorbit despre viitorul buget european care va trebui să țină cont de aceste priorități legate de combaterea schimbărilor climatice. România are iarăși un decalaj de a înțelege situația în care se află.
Adina Vălean: Instrumentele financiare nu reprezintă o formă de subvenționare. Eu sunt împotriva subvenționării care perturbă piața. Când s-a început cu biomasa, s-a dezvoltat acest trend în care foarte mulți folosesc terenul agricol pentru a cultiva ceva ca să folosească biomasa pe post de combustibil numai datorită subvenițiilor inventate de guvernul american. Deși în America nu mai există, în Europa contină trendul. Eu sunt împotriva acestui lucru deoarece pe contintul nostru se găsește puțin teren arabil de calitate. Subvențiile creează mode, ajung să fie plătite de consumatorul final. Noi în parlament facem politici aici, numai că ele sunt costisitoare.
–
