“Vin americanii!”. Acesta a fost un slogan folosit în România în anii 1940 și 1950, exprimând speranța că o implicare occidentală condusă de Statele Unite în Europei de Est va înlătura regimul comunist instalat de sovietici cu forța, împotriva voinței cetățenilor și prin falsificarea alegerilor din 1946 care a dus consolidarea comunismului în România postbelică și până în 1989. De ce până în 1989? Pentru că un vizionar om de stat iubitor de democrație și libertate, pe ale cărei urme își doresc Donald Trump și J.D. Vance să calce, pe numele său Ronald Reagan, a fost artizanul eliberării Europei de Est, inclusiv a României, de sub lanțurile comunismului.
România a fost astăzi, pe scena Conferinței de Securitate de la München, #breakingnews. În fața unui breaking news trebuie să fii calm și să analizezi lucid. Ce s-a întâmplat? Urcând pe podiumul Conferinței pentru a păstra tradiția ca vicepreședinții americani să se adreseze aliaților europeni în cadrului forului care a început acum șase decenii ca o “mare familie transatlantică”, J.D. Vance ne-a onorat cu o foarte precisă poziționare a Statelor Unite legată de relația transatlantică. A pus România, practic, pe piedestalul relației transatlantice, începându-și discursul că dorește să le vorbească europenilor despre “valorile comune” ale democrației și libertății. Și apoi s-a referit la faptul că “amenințarea care mă îngrijorează cel mai mult nu despre dinspre Rusia, China sau alt actor extern, ci ceea ce se întâmplă în interiorul Europei”, făcând direct trimitere la anularea alegerilor din România.
Aparent, discursul lui J.D. Vance se potrivește mănușă viziunii anti-occidentale ascunse într-o așa zisă inspirație la indigo din crezul lui Donald Trump pe care câțiva pretendenți la funcția supremă în statul român o au și pe care o maschează etalând o abordare naționalistă inspirată din curentul trumpist. Discursul lui J.D. Vance la München nu este însă vânt în pânzele anti-occidentalilor din România. De ce?
În primul rând pentru că nu a fost despre România, ci despre relația cu Europa, în sens larg, și o răfuială de la distanță cu Germania. El a spus că “amenințarea care mă îngrijorează cel mai mult nu vine dinspre Rusia, China sau alt actor extern, ci ceea ce se întâmplă în interiorul Europei”, făcând direct trimitere la anularea alegerilor din România ca exemplu în susținerea aserțiunilor sale. Dar, și este un mare dar, a făcut-o din perspectiva unei informații trunchiate, aceea că fostul comisar european Thierry Breton, cu care Elon Musk este la cuțite pe rețele sociale, ar fi indicat că Europa ar putea anula alegerile din Germania. Nu, Thierry Breton a spus că dacă vor exista interferențe din exterior împotriva procesului electoral din Germania, Germania ar putea proceda cum a făcut-o România. Această referire trebuie privită și din perspectiva susținerii pe care Musk, miliardarul influent din anturajul lui Donald Trump, o acordă extremei-drepte germane în perspectiva alegerilor legislative din 23 februarie 2025. Ulterior discursului de pe podiumul Conferinței, vicepreședintele SUA s-a întâlnit în capitala Bavariei cu liderul extremei-drepte germane, el criticând în cadrul alocuțiunii sale și faptul că partidele populiste de stânga și de dreapta din această țară nu au fost invitate la MSC. Un gest pe care Berlinul îl privește ca pe o frondă și o imixtiune americană în alegerile din Germania, cu liderii acestei țări criticând faptul că oamenii din cercul de putere de la Washington încearcă să rescrie manualul democrației liberale.
A spus, textual, că “situația a devenit atât de gravă încât, în decembrie, România a anulat rezultatul alegerilor prezidențiale pe baza suspiciunilor șubrede ale unei agenții de informații și a presiunii enorme din partea vecinilor săi continentali”. Pe de o parte, această abordare din discursul lui Vance surprinde o dublă măsură. Pe de o parte, evocă presiunile europenilor la anularea rezultatelor alegerilor, deși neprobate. Pe de altă parte, oferă senzația că ar face presiuni de tipul amestecului în treburile interne, mai ales că a abordat și situația din Germania, în ajun de alegeri legislative. Aici este singura parte problematică din cadrul afirmațiilor sale, dar trebuie privită într-o cheie constructivă. De la momentul declasificării rapoartelor serviciilor de informații în cadrul CSAT, la decizia CCR de anulare a alegerilor, motivată de vicierea procesului electoral pe toata durata desfășurării sale, la reacțiile de susținere ale partenerilor europeni și americani (administrația Biden), la reacția recentă a NATO și așa mai departe, nu au fost prezentate noi date care să arate cu ce ne-am confruntat. În fond, acest discurs trebuie să fie un accelerator pentru ca România să continue investigațiile pentru a stabili care a fost magnitudinea interferențelor la alegerile anulate anul trecut, mai ales că J.D. Vance nu a negat influența digitală ca tactică hibridă din arsenalul Rusiei, ci doar a pus-o în context.
În al doilea rând, vicepreședintele SUA a deplâns regresul democratic al Europei și al libertății de exprimare în Europa, o teză pe care și giganții tehnologici americani care s-au îmbarcat în spatele lui Donald Trump o promovează. Când a preluat mandatul de președinte, în Rotunda Capitoliului unde în urmă cu patru ani susținătorii săi au luat asalt templul democrației americane pentru că nu au recunoscut rezultatele alegerilor, Donald Trump a promis o revoluție a bunului simț. De aceea, discursul lui J.D. Vance a conținut sofisme, deși dure și dureroase, ale bunului simț. Aceea că dacă democrația europeană “poate fi distrusă cu câteva sute de mii de dolari în publicitate digitală dintr-o țară străină, înseamnă că nu a fost foarte puternică de la început” sau că este slabă. Nu are dreptate J.D. Vance? Democrația europeană și domnia legii au fost slăbite în ultimii ani. Rapoartele Comisiei Europene privind statul de drept sunt documente constatatoare care nu mai au aceeași vervă reformatoare pentru statele membre. Cu pandemia, cu redresarea economică, cu efortul firesc și strategic necesar de susținere a Ucrainei, nimeni nu s-a mai îngrijit de democrația europeană, de beneficiile unei Europe libere, pașnice și prospere. O Europă liberă, pașnică și prosperă este o frază – chintesență a administrațiilor americane, republicane și democrate, până la Donald Trump, resuscitată în timp lui Biden, și lăsată acum de izbeliște. Europa a lăsat ca războiul hibrid, eminamente un război comunicațional, să facă ravagii. Contrastul l-am observat în România: am aderat deplin la spațiul Schengen, am fost incluși în Visa Waiver, scăpând de vizele pentru SUA, proiectele de infrastructură conectează din ce în ce mai bine țara, fondurile europene și investițiile străine contribuie din plin la asta, prezența militară a forțelor americane și europene a crescut în România pentru a garanta securitatea în cadrul NATO și am obținut peste 100 de miliarde de euro fonduri europene și investiții străine de când ne-am alăturat Uniunii Europene. Cu toate acestea, calitatea democrației pe relația cetățean – decident în slujba cetățenilor a scăzut, ajungând astfel să atingem aceste borne enumerate anterior și să nu le putem fructifica printr-o bucurie națională deoarece suntem prinși în capcana falșilor salvatori care preiau comunicarea specifică populiștilor.
O altă linie dură în discursul lui Vance este că SUA pe care el o reprezintă are impresia că interese vechi și bine consolidate ale europenilor se ascund în spatele a ceea ce a denumit clișee – “dezinformare” sau “fake news” – pentru a stopa curente cu viziune alternative. Pare a compara, indirect, Europa cu Uniunea Sovietică. Dar Vance nu atacă UE, NATO, Germania sau România ca entități, ci pune sub semnul întrebării respectarea propriilor principii democratice. Acest lucru nu validează narațiunile extremiste, ci cere mai multă coerență în respectarea valorilor occidentale. Discursul său nu contestă alianțele strategice, ci trage un semnal de alarmă despre standardele democratice. Spre deosebire de retorica pro-rusă, Vance nu propune o alternativă autocratică, ci un Occident mai autentic.
România este, după discursul lui Vance, între două focuri. Primul este acela de a argumenta că situația în care democrația europeană se află este una de asediu din partea războiului hibrid pe care Rusia l-a lansat împotriva Occidentului, caz în care anularea alegerilor, deși dăunătoare pe moment democrației, a fost o măsură excepțională, asumată ca fiind fără precedent, pentru că amenințarea a fost fără precedent fix la adresa democrației și libertății ca valori cardinale ale alianței transatlantice. Al doilea este cel al demascării discursului populist care a prins momentul de a juca cartea apartenenței la Occident ca un paravan convenabil.
De la “Vin americanii!” la “Americanii au venit!”. SUA au dislocat mii de soldați și echipamente strategice pe teritoriul României, în trei baze militare (Mihail Kogălniceanu, Câmpia Turzii și sistemul antirachetă de la Deveselu luat la țintă mereu de Rusia și propaganda pro-rusă), considerând-o un pilon esențial al securității în regiunea Mării Negre și o proiectare a intereselor euro-atlantice în alte regiune. Dacă România a luat decizia anulării alegerilor invocând riscuri de destabilizare prin dezinformare fără precedent, Washingtonul și Bucureștiul ar trebui să dialogheze în virtutea principiului că stabilitatea politică este esențială pentru menținerea unui aliat puternic și funcțional pe flancul estic și că respectarea normelor democratice este o prioritate. SUA sunt un partener economic major al României, cel mai mare non-UE, iar investițiile companiilor americane în energie, IT și infrastructură au nevoie de un climat democratic stabil, favorabil investițiilor și cooperării strategice. Având ca piloni valorile democratice, parteneriatul dintre România și Statele Unite are și o componentă pragmatică, inclusiv tranzacțională – securitate, cooperare militară și influență geopolitică. Dispariția acestor elemente prin alunecarea electorală a României, sub asediul dezinformării, ar fi în beneficiul moștenitorilor Uniunii Sovietice pe care republicanii cărora J.D. Vance dorește să le calce pe urme au înfrânt-o în numele democrației și libertății.
