Accelerarea redresării globale până în 2024 stă sub semnul pesimismului și al perspectivelor macroeconomice slabe, inclusiv al riscului stagnării creșterii în contextul pandemiei COVID-19, se arată în Raportul privind riscurile globale 2022 al Forumului Economic Mondial (World Economic Forum).
În cadrul acestui raport sunt împărtășite rezultatele celui mai recent sondaj privind percepția riscurilor globale (GRPS) în contextul perspectivelor globale actuale, urmate de o analiză a divergențelor tot mai mari în domeniile tranziției climatice, securității cibernetice, mobilității și spațiului cosmic. De asemenea, sunt examinate tensiunile care decurg din aceste divergențe, efectele de propagare, consecințele pentru părțile interesate și șocurile care ar putea apărea. Raportul se încheie cu reflecții asupra rezilienței, pornind de la lecțiile învățate în cel de-al doilea an de pandemie. Principalele constatări ale sondajului și ale analizei sunt prezentate mai jos.
Percepția riscurilor la nivel mondial înrăutățită de pandemia COVID-19
Respondenții au remarcat că riscurile societale și de mediu s-au agravat cel mai mult de la începutul pandemiei, „erodarea coeziunii sociale” și „crizele mijloacelor de trai” ocupând primele locuri. Alte riscuri identificate ca fiind înrăutățite în mod semnificativ sunt „crizele datoriilor”, „eșecurile în materie de securitate cibernetică”, „inegalitatea digitală” și „reacțiile negative împotriva științei”.
În ceea ce privește redresarea globală în următorii doi ani, doar 11% dintre respondenți cred că lumea va fi caracterizată de o accelerare a redresării globale până în 2024, în timp ce 89% percep perspectivele pe termen scurt ca fiind volatile, fracturate sau din ce în ce mai catastrofale. Un procent de 84% dintre respondenți manifestă sentimente negative cu privire la viitor – adică sunt „neliniștiți” sau „îngrijorați”. De altfel, pesimismul omniprezent ar putea antrena un ciclu de deziluzie care face ca stimularea acțiunii să fie și mai dificilă.
Trei dintre cele cinci riscuri care creează cea mai mare îngrijorare la nivel mondial în următorii doi ani sunt „eroziunea coeziunii sociale”, „crizele mijloacelor de trai” și „deteriorarea sănătății mintale”. Această cicatrizare societală agravează provocările legate de elaborarea politicilor naționale, limitând capitalul politic, atenția liderilor și sprijinul public necesar pentru a consolida cooperarea internațională în ceea ce privește provocările globale.
Cu toate acestea, sănătatea planetei rămâne o preocupare constantă. Riscurile de mediu – în special „vremea extremă” și „eșecul acțiunilor climatice” – apar ca riscuri principale în perspectivele pe termen scurt, mediu și lung.
Pe termen mediu, apar, de asemenea, riscuri economice precum „criza datoriilor” și „spargerea bulei activelor”, deoarece guvernele se luptă să echilibreze prioritățile fiscale. În orizontul pe termen mai lung, riscurile geopolitice și tehnologice sunt, de asemenea, îngrijorătoare – inclusiv „confruntările geoeconomice”, „contestarea resurselor geopolitice” și „eșecul securității cibernetice”.
O redresare divergentă amenință prosperitatea pe termen lung pentru toți
Cea mai gravă provocare care persistă în urma pandemiei este stagnarea economică. Perspectivele macroeconomice rămân slabe, estimându-se că economia mondială va fi cu 2,3 % mai micșorată până în 2024 decât ar fi fost în lipsa pandemiei. Prețurile materiilor prime, inflația și datoriile sunt în creștere atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. Pandemia și consecințele sale economice continuă să înăbușe capacitatea țărilor de a controla virusul și de a facilita o redresare durabilă.
Împreună cu dezechilibrele de pe piața muncii, politicile protecționiste și disparitățile tot mai mari în ceea ce privește educația și competențele, consecințele economice ale pandemiei riscă să împartă lumea în traiectorii divergente și să determine apariția unor priorități și politici divergente într-un moment în care societățile și comunitatea internațională trebuie să colaboreze pentru a controla COVID-19 și a vindeca cicatricile provocate de pandemie.
De asemenea, presiunea asupra guvernelor, a întreprinderilor și societăților pentru a trece la economii cu emisii nete zero poate crea mai multe bariere în calea colaborării și cooperării dintre țări și sectoare cu abordări divergente. O parte susține o tranziție agresivă și rapidă care ar atenua consecințele pe termen lung asupra mediului, dar care ar putea avea efecte grave pe termen scurt, cum ar fi pierderea locurilor de muncă pentru milioane de lucrători din industria cu emisii semnificative de carbon sau declanșarea unor tensiuni societale și geopolitice. În schimb, cealaltă parte, susține o tranziție mai lentă, dar mai ordonată, care ar prelungi degradarea mediului, fragilitățile structurale și inegalitățile globale.
La cele de mai sus se adaugă și dependența crescândă de sistemele digitale – intensificată de răspunsul la COVID-19 – care poate deveni un alt punct de divergență, mai degrabă decât de cooperare, între statele naționale, în special în ceea ce privește securitatea cibernetică, un domeniu cu puține norme comune și structuri de guvernanță.
Global Risks Report 2022 a fost elaborat cu sprijinul World Economic Forum’s Global Risks Advisory Board. De asemenea, beneficiază şi de colaborarea continuă cu partenerii săi strategici, Marsh McLennan, SK Group şi Zurich Insurance Group, precum şi consilierii săi academici de la Oxford Martin School (Universitatea din Oxford), Universitatea Naţională din Singapore şi Centrul de management al riscului şi proceselor de decizie Wharton (Universitatea din Pennsylvania).
