Pierderile forestiere din ultimii 30 de ani s-au înjumătățit, potrivit studiului „Evaluarea Resurselor Globale Forestiere”, informează World Economic Forum.
Între 1990 și 2015, regiunile împădurite de la nivel global au scăzut cu 3%, dar gradul de despădurire s-a înjumătățit între 1990 și ultimii 5 ani. Cel mai ridicat nivel de despădurire se constată în zona tropicală. Perimetrul în care există pădure reprezintă un important indicator al condițiilor mediului înconjurător la nivel global. La fiecare 5 ani, Organizația pentru Agricultură și Alimentație a SUA are rezultate pentru evaluarea resurselor globale forestiere. Această evaluare presupune realizarea unui chestionar aplicat tuturor statelor, folosindu-se un cadru de raportare comun, definiții prestabilite și standarde raportate pentru a oferi statistici despre zonele împădurite și date care să evidențieze condițiile acestor zone și modul de utilizare a spațiului împădurit. Colectarea acstor date implică sute de oameni de știință și experți tehnici de la nivel global.
Rezultatele anului 2015 au fost prezentate săptămâna acesta în cadrul Congresului Mondial al Pădurilor din Durban, Africa de Sud. Rezultatele studiului arată că numărul total al zonelor împădurile a scăzut de la 4.128 mil ha la 3.999 mil. ha. Vestea bună este că rata anuală de descreștere a acestor zone s-a înjumătățit, de la 7.3 mil.ha. în 1990 la 3.3 mil.ha. între 2010-2015.
Care sunt zonele afectate?
Există o diferență notabilă între pierderile de pădure și zonele climatice, gradul cel mai ridicat de despădurire fiind la tropice. Între 2010-2015, aria pădurii tropicale s-a micșorat cu 5.5 mil ha/an în vreme ce regiunile împădurile din zona temperată au scăzut cu 2.2. mil.ha/an. Pădurile din zona subtropicală și subarctică nu au suferit schimări majore.
Zonele Americii Centrale și cele din America de Sud, precum și regiunile de sud ale Asiei și toate sferele Africii au fost afectate de despădurire. Se constată o împădurire a teritoriilor din Europa, America de N., Caraibe, Asia de est și cea central-vestică.
Brazilia ( 984.000 ha/an), Indonezia ( 684.000ha/an) și Nigeria ( 410.000 ha/an) au avut cel mai ridicat nivel de despădurire între 2010-2015. În cadrul Braziliei și Indoneziei se constată o descreștere comparativ cu anii ‘90.
Printre statele în cadrul cărora regiunile împădurite au crescut se numără China ( 1.5 mil. ha/an), Chile ( 301.000 ha/an) și SUA (275.000 ha/an).
În urma studiului, putem constata că țările cele mai afectate de acest proces sunt cele cu o economie precară. Conceptul de „tranziție forestieră” a fost identificat în studii care abordau problemele ce apar la acest nivel și dezvoltarea economică. Pe parcurul dezvoltării economice a unui stat, dinamica zonelor împădurie urmează o formă de U.
Analizele arată că, între 1990 și 2015, 13 state tropicale fie nu au depășit nivelul de tranziție forestieră ( de la despădurire la expansiune forestieră) fie au continuat în aceeași direcție, și anume aceea de lărgire a zonelor împădure care reprezintă etapa următoare a acestei perioade de tranzit. În această categorie se încadrează state precum India, Vietnam, Ghana, Laos și Costa Rica.
Construirea unei noi imagini
Această evaluare diferă de alte tipuri de evaluări globale care se bazează pe date culese de satelit. Această metodă nu poate stabili o diferență între zonele împădurite care suferă modificări din cauza focului sau invaziilor de insecte și care se regenerează și acele zone care sunt convertite permanent pentru alt uz. Studii precum cele ale Institului Mondial de Resurse au stabilit că în Rusia, Canada sau Statele Unite există o diminuare considerabilă a zonelor împădurite, în vreme ce FAO nu a constat nici schimbări, nici lărgirea zonelor forestiere.
În vreme ce multe state dezvoltate au criterii de monitorizare avansate, unele state aflate în curs de dezvoltare furnizau date care nu mai erau actuale sau unele erau incomplete. Furnizarea datelor devine din ce în ce mai performantă în multe dintre statele tropicale aflate în curs de dezvoltare care au zone de pădure întinse, acest lucru fiind posibil și datorită implementării mecanismului REDD+, sub umbrela Convenției Schimbărilor Climatice ONU.
Evaluarea din 2015 include, de asemenea, și date cu privire la starea ecosistemului pădurii, a rezervelor de carbon, destinația pentru diferite utilizări, dar și beneficiile economice și sociale ale pădurilor.
—
Teodora R. Ion
.
