Fenomenul „Malala”: inspirație, devotament și curaj

Robert LUPIȚU

În ultimii ani, Premiul Nobel pentru Pace a fost o distincție rezervată marilor actori ai vieții internaționale precum și personalităților puternice ce stau în spatele deciziilor esențiale care conturează lumea de mâine. Decizia de ieri a Comitetului de acordare a Premiului Nobel a fost una istorică.

În premieră, o fată de 17 ani – Malala Yousafzai – a fost laureată alături de activistul indian Kailash Satyarthi pentru una dintre cele mai râvnite categorii ale Nobelului. Ea a devenit cea mai tânără deținătoare a premiului. Într-o lume zbuciumată în care statele și liderii lor nu mai asimilează principiul cooperării și al unui parteneriat global, o tânără pakistaneză oferă oamenilor de stat o lecție prețioasă despre comportament, abnegație și pace. O distincție ce de-a lungul a 113 ani a decorat numeroase figuri marcante precum Woodrow Wilson, Willy Brandt, Henry Kissinger, Mihail Gorbaciov, Kofi Annan sau Barack Obama a fost primită în acest an de o activistă ce sprijină educația și interzicerea discriminării femeilor în lumea islamică.

Malala Yousafzai se află acum în galeria selectă și a altor personalități precum Maica Thereza, Andrei Saharov sau Dalai Lama care  intră în posesia unui premiu al cărei concept lumea pare a nu-i mai înțelege valoarea. Pacea mondială se vede amenințată de un val periculos de extremism căruia marile puteri îi răspund prin preocuparea pe care o manifestă față de propria lor agendă. Faptul că Nobelul pentru Pace din acest an nu s-a mai îndreptat spre vreun lider sau vreo organizație internațională (vezi UE și ONU) a generat o imensă emulație în rândul opiniei internaționale pentru tânăra Malala.

Fata distinsă și cu premiul Saharov anul trecut de către Parlamentul European este dovada vie că în centrul societății internaționale trebuie să se afle cel care a creat-o: Omul. Valorile și respectul pentru condiția și demnitatea umană s-au diminuat considerabil, iar în această globalizare, uneori perfidă, individualismul a căpătat semnificații meschine. Oamenii nu mai sunt motivați de acțiuni individuale care să genereze binele comun, ci de un puternic simț al particularului în care beneficiile rezultate din eforturi și muncă sunt canalizate spre o singură persoană: cea care le întreprinde. Până și comportamentul statelor poate fi pus la îndoială, iar balanța intereselor statale pare să fie instrumentul ce descrie perfect situația internațională.

„Extremiștii au arătat ceea ce îi înspăimântă cel mai mult: o fată cu o carte”. Acestea au fost cuvintele secretarului general ONU, Ban Ki Moon, la momentul în care Malala Yousafzai și-a lansat cartea – I am Malala. Și poate că acesta are dreptate, deoarece parcursul Malalei – acela al unei tinere care luptă pentru dreptul la educație și la non-discriminarea femeilor în ciuda faptului că a fost împușcată de talibani – arată calități umane esențiale: devotament și curaj.

Faimoasa expresie americană „Fight for what you believe in” ne va duce din acest moment cu gândul la Malala. Exemplul acesteia este apreciat la superlativ de către milioane de oameni, iar reacțiile de pe rețelele de socializare stau mărturie acestui sentiment de admirație pentru o fată care a luptat pentru ceea ce crede „de la firul ierbii” și nu prin discursuri televizate, diplomație clasică sau negocieri de tipul celor statal.

Odată cu acest premiu primit la exact doi ani de la tentativa de asasinat asupra ei, Malala va deveni un fenomen și un simbol al luptei individului pentru îmbunătățirea condiției umane mondiale, un lider ad-hoc a unei cauze și a unei viziuni care ar fi putut-o costa chiar viața.Închei acest articol cu speranța că prin puterea exemplului inspirația, devotamentul și curajul vor fi (re)insuflate și altor oameni care vor să transforme lumea de mâine într-un spațiu mai bun, mai prosper și mai pacifist decât l-au moștenit.

.