Astăzi se împlinesc 80 de ani de la discursul prin care fostul prim-ministru britanic Winston Churchill a invocat conceptul “Cortinei de Fier”, rămas definitoriu pentru istoria postbelică și un moment de referință al confruntării bipolare dintre SUA și URSS și al trasării unei linii ideologice de aproape cinci decenii între Europa de Est și cea de Vest.
La 5 martie 1946, la Fulton, Missouri, în fața unei mulțimi imense care l-a inclus președintele SUA, Harry Truman, liderul Marii Britanii din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a rostit o faimoasă descriere a diviziunii politice care se deschidea în Europa între estul comunist dominat de sovietic și democrațiile occidentale și o frază care este considerată moment de debut al Războiului Rece între Statele Unite și Uniunea Sovietică: “De la Stettin în Marea Baltică până la Trieste în Adriatică, o cortină de fier a coborât pe tot continentul. În spatele ei au rămas toate capitalele din vechile state ale Europei Centrale şi de Est: Varşovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, Bucureşti şi Sofia”.
În discursul său din 5 martie 1946, în care îndemna Statele Unite ale Americii să privească spre exterior și să reziste tentației de a reveni la izolaționism, Winston Churchill a trasat o linie de demarcație metaforică prin Europa, de la granița Germaniei cu nord-vestul Poloniei până la granița Italiei cu partea din Iugoslavia care astăzi este Slovenia. Această imagine a surprins un moment suspendat între euforia de după război și sentimentul neliniștitor că noi pericole ar putea apărea.
Nu toată lumea își dădea încă seama, dar Churchill identificase deja modul în care se conturau condițiile pentru Războiul Rece, o confruntare între cele două noi superputeri, Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică, care avea să împartă lumea în tabere ideologice timp de decenii, relatează BBC.
La 80 de ani distanță de la acel moment, 27 state europene s-au regăsit în cadrul Uniunii Europene, proiectul integraționist european construit pe baza reconcilierii postbelice și din care Marea Britanie a lui Churchill a făcut parte din 1973 până în 2020, însă, în egală măsură, Europa se confruntă cu provocările unui război purtat de Rusia în Ucraina de cel puțin patru ani, primul atac militar al unui stat împotriva altui stat pe continent european după cel de-al Doilea Război Mondial, în timp ce alianța transatlantică NATO are de gestionat propriile relații complicate între aliații europeni și administrația președintelui american Donald Trump.
Winston Churchill folosise pentru prima dată termenul de “cortină de fier” într-o telegramă confidenţială adresată preşedintelui Statelor Unite, Harry Truman, în mai 1945 – la numai patru zile de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa.
Winston Churchill era îngrijorat de intenţia URSS de a instala regimuri politice “prietene” în sud-estul Europei, mai ales după ce negociase cu dictatorul sovietic Iosif Stalin acordul procentajelor de la Moscova, care viza împărțirea sferelor de influență în Europa de Est și de Sud-Est.
Înființarea NATO
Liderul sovietic Joseph Stalin a reacționat cu indignare la discursul fostului său aliat Winston Churchill, comparându-l cu naziștii. El a scris în Pravda, ziarul oficial comunist: „Adolf Hitler a început să declanșeze războiul anunțând teoria sa rasială, declarând că doar oamenii care vorbesc limba germană reprezintă o națiune pe deplin valoroasă. Domnul Churchill începe, de asemenea, să declanșeze războiul printr-o teorie rasială, susținând că doar națiunile care vorbesc limba engleză sunt națiuni pe deplin valoroase, chemate să decidă destinele întregii lumi.”
Pentru a calma situația, atât guvernele din Statele Unite ale Americii, cât și din Regatul Unit s-au distanțat inițial de discursul lui Churchill. Însă un an mai târziu, președintele Harry S. Truman a angajat Statele Unite ale Americii în rolul de apărător al democrației globale, promițând să limiteze expansiunea Uniunii Sovietice și răspândirea comunismului. Doctrina Truman, așa cum a devenit cunoscută, a dus la înființarea NATO și ulterior la implicarea americană în conflictele din Războiul din Coreea și Războiul din Vietnam.
În cele din urmă, „cortina de fier”, așa cum a fost descrisă de Churchill, avea să devină o barieră fizică, dar și metaforică, odată cu ridicarea Zidului Berlinului în 1961. Timp de 28 de ani, acesta a separat nu doar familii și prieteni, ci și o întreagă țară. După ce zidul a căzut în cele din urmă, în 1989, Westminster College a fost vizitat separat de liderii celor două superputeri — un loc simbolic ales pentru a marca faptul că Războiul Rece se încheiase. În 1990, președintele american Ronald Reagan a marcat primul aniversar al demontării zidului dedicând o sculptură realizată de nepoata lui Churchill, Edwina Sandys.
Când fostul lider al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbachev, a vizitat locul doi ani mai târziu, era și el, la fel ca Churchill, un simplu cetățean după ce fusese înlăturat de la putere. Gorbaciov a recunoscut că discursul lui Churchill fusese interpretat în Uniunea Sovietică drept „declarația formală a Războiului Rece”.
De la Cortina de Fier la un fel de State Unite ale Europei
Puțini sunt cei care știu că celebrul discurs al fostului prim-ministru britanic privind căderea Cortinei de Fier peste Europa, susținut la 5 martie 1946, la Fulton, ar fi trebuit să cuprindă și referiri la Statele Unite ale Europei, un concept pe care însă Churchill l-a prezentat șase luni mai târziu, la Zurich, la 19 septembrie 1946.
Dezvăluirile au apărut într-o scrisoare publicată de The Guardian la 10 mai 2020, în aceeași în care în urmă cu 80 de ani Winston Churchill prelua puterea într-o Mare Britanie aflată în război cu Germania nazistă, dar și în contextul în care pe 8 mai s-au împlinit 75 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, iar 9 mai au fost aniversați 70 de ani de la Declarația Schuman, document considerat piatra de temelie a Uniunii Europene.
Ambele discursuri, de la Fulton și de la Zurich, au fost susținute când Winston Churchill era lider al opoziției după primul său mandat de prim-ministru.
Winston Churchill a fost prim-ministru al Marii Britanii în două rânduri. El a fost numit prim-ministru al Marii Britanii la 10 mai 1940 și a condus din această poziție guvernul Regatului Unit către victoria din cel de-al Doilea Război Mondial, jucând un rol crucial în crearea ordinii internaționale postbelice, decisă prin conferințele de la Ialta (4-11 februarie 1945) și de la Postdam (17 iulie – 2 august 1945). Marea Britanie a început Conferința de la Potsdam cu Winston Churchill prim-ministru și a încheiat-o cu laburistul Clement Attlee la conducere, după victoria împotriva conservatorilor lui Churchill la alegerile din 1945.
Winston Churchill a revenit ca prim-ministru la 26 octombrie 1951 până la 5 aprilie 1955, fiind primul șef al guvernului de la Londra din timpul domniei reginei Elisabeta a II-a (1952-prezent).