Am privit cu atenție și circumspecție atacul armat de la Cina Corespondenților de presă din 25 aprilie, de la Washington Hilton, acolo unde participa președintele Donald Trump și o mare parte a guvernului SUA. Cu imaginile distribuite chiar de președinte ale forțării intrării în fugă a atacatorului, imobilizarea sa, evacuarea tuturor oficialităților și reacția Secret Service. Desigur, e vorba despre o eroare gravă în dispozitivul de securitate, supriza și lipsa de raționalitate aparentă a atacatorului care i-au permis să ajungă până în incinta sălii. Dar, altfel, ne aflăm fie în fața unui curaj nebun fără minte, fie în fața unui caz de nebunie patologică: atacul nu putea să aibă reușită de nici un fel pentru că nivelul diferitelor bariere de securitate până la a ajunge în preajma autorităților nu permitea în nici un caz speranța de a trage vreodată în cineva.
De ce nu a existat un pericol real în timpul atacului
La ora la care scriem acest text, ce știm: că atacatorul era un tânăr american cu pregătire bună, Cole Thomas, absolvent al unei universități de prestigiu în California, că era tutore cu jumătate de normă și chiar declarat profesorul anului în 2024, că făcea softuri pentru calculatoare, că inventase o formulă de frână de urgență pentru cărucioarele persoanelor cu dizabilități locomotorii, țintuite în scaune cu rotile. Un CV mai degrabă pozitiv, care nu avea cum să stârnească suspiciuni și nici semne de întrebare la niciun control general. Desigur, multe elemente vor fi dezvăluite de anchetă, dar sigur este că profilul nu se anunța a fi unul al unui terorist, atacator, om de acțiune, pregătit în teatre de operații și capabil să ducă la bun sfârșit un asasinat. Dar multe profiluri s-au dovedit neconvingătoare, neadecvate și totuși cei în cauză au reușit atacuri în masă anterioare de la universități, școli sau reuniuni publice.
După ce a evitat diferitele filtre exterioare, fiind un client al hotelului, intrarea în fugă, în forță, printr-un filtru de securitate, odată ce evenimentul începuse, iar paza nu era atentă, pentru că nu mai trebuie să vină nimeni, nu avea cum să reușească și s-a împotmolit la prima reacție de mobilizare a Secret Service. După momentul de surprindere, oamenii din pază au reacționat potrivit propriei pregătiri, în fracțiuni de secundă, au scos pistoalele și l-au blocat pe atacator, trântindu-l pe o masă, fără să mai fie timp de reacție. El reușise doar să facă zgomot, să inducă panică, să facă titlurile presei trăgând focuri de armă, dintre care unul a rănit un om al Security Service, care avea, din fericire, vestă antiglonț pe sub cămașă. Și incidentul s-a încheiat.
De fapt, atacatorul nu a depășit intrarea în sală. Singurul semn al atacului a fost dat inițial de auzul focurilor de armă, care a panicat invitații, iar reacția programată și planificată de Secret Service a fost evacuarea Președintelui, Primei Doamne, vicepreședintelui și membrilor guvernului prezenți la reuniune. Participanții la reuniune, în sală, nu au fost, în fapt, în pericol în niciun moment. Secret Service a preluat pozițiile de tragere, vizând un eventual complice sau existența vreunei amenințări, iar acțiunea Secret Service și evacuările au avut un impact de imagine și emoțional mult mai mare decât focurile auzite de la filtrul de la intrarea în sală.
Dacă atentatul ar fi fost planificat de un profesionist, chiar și în varianta suicidară, fără ieșire, fără o salvare proprie, el nu ar fi avut niciodată loc. Niciun profesionist nu ar fi pariat pe vreo șansă de reușită și ar fi știut că nu are cum să ajungă în proximitatea țintelor potențiale în această întreprindere. O evaluare pe care o poate face oricine, bazată doar pe componentele vizibile și cunoscute de toată lumea ale dispozitivului și reacțiile Secret Service în protecția președintelui american, descurajatoare altfel, din start. Până la cei vizați de atacator, aflați la tribună – membrii administrației Trump, cum a aflat presa pe surse că ar fi declarat atacatorul că avea drept ținte – era drum lung, filtre multiple de reacție rapidă și, firește, nicio șansă pentru meditatorul Cole Thomas, de 31 de ani, absolvent al CalTech și nepregătit într-ale atacurilor să ridice pistolul sau pușca, să țintească și să îmbuște pe cineva.
Erorile dispozitivului de securitate
Întâmplarea s-a terminat cu un final fericit, capturarea atacatorului fără nici o victimă, fapt ce nu înseamnă că nu relevă probleme majore ale dispozitivului de securitate: chiar dacă procedurile și filtrele succesive, dar și instrumentele de protecție interne, din sală, ar fi oprit oricum atacul, faptul că s-a tras, s-a iscat panica între invitați și au fost evacuați oficialii în trombă, stricând evenimentul, reprezintă în sine un eșec al securității președintelui. Și aici există multiple erori ce pot fi evaluate și, desigur, vor fi investigate de către Secret Service, în primul rând, pentru a vedea dacă pot fi îmbunătățite măsurile de siguranță și, mai ales, de prevenție în asemenea cazuri.
La prima vedere, primul eșec vine din verificarea prezenței interne în incinta hotelului. Pentru că avea loc acest eveniment anual, sigur că nu putea fi închis hotelul, mai ales că mulți dintre invitații din afara orașului, care nu aveau alte soluții în Washington pe cont propriu, au folosit cazarea la hotel. Dar verificarea internă a hotelului, a personalului de serviciu, cu trimiterea acasă a celor cu vulnerabilități sau indicații de avertizare pentru forțele de ordine, precum și verificarea celorlalți clienți ai hotelului erau obligatorii. După cum am văzut, Cole putea să scape la un asemenea control fără probleme, pe baza propriilor credențiale, dacă nu se descoperă în anchetă elemente de avertizare care au fost ignorate la controlul de securitate al clienților, dacă acesta a avut loc.
În al doilea rând, un element de securitate discutabil a fost modul în care s-a verificat accesul persoanelor găzduite de hotel la eveniment. Dacă pentru cei veniți din exterior au fost construite filtre succesive de identitate și a fost închisă circulația pe străzile din jur – deci accesul era clar limitat – pentru cei aflați în hotel, accesul a fost evident mai simplu, iar în cazul de față, a lipsit orice identificare înainte de filtrul care făcea accesul în sală. Ori aici se poate să fi existat o vulnerabilitate majoră.
Nu este de ignorat nici drumul parcurs de Cole din camera sa la lift, și mai ales de la lift la filtrul de intrare în sală, deplasare care nu a fost văzută de nimeni și blocată până să ajungă la filtru, la intrare, cu pistol, cuțite și o pușcă în mână. Chiar și într-o țară în care există libertatea port armă, un om cu o pușcă, un pistol la vedere nu are cum să se plimbe liber printr-un hotel cu camere de supraveghere, cu timpi necesari pentru mersul între etaje și transferul de la etaj la parter, plus drumul din cameră la lift, venirea liftului, și drumul de la lift la intrarea în sală. Aici securitatea internă a hotelului, probabil supervizată de Secret Service în timpul evenimentului, a dovedit lipsă de vigilență, erori succesive, neatenție care au dus toate la incidentul de securitate.
Neatenția filtrului de la intrare în fața gestului nebunesc, necugetat al atacatorului de a intra în fugă, în forță, fără a fi blocat, este de asemenea discutabilă. Imaginile arată oamenii de la filtru plictisiți sau măcar relaxați după afluxul de oameni și invitați, inclusiv controlul asupra celor 2600 de persoane prezente. Există relatări că ar fi fost un control mai superficial al invitaților, al cărților de acces și chiar al metalului, fiind vorba despre corespondenți de presă cunoscuți, fapt ce ar fi determinat, poate, o lipsă de atenție. După începerea reuniunii, a reacționat și Cole. Cert este că el nu a fost considerat o amenințare, atacatorul nu a fost identificat cu intențiile sale anterior pătrunderii în proximitatea filtrului, în fugă, și nu a fost placat și oprit până să intre în sală sau să forțeze filtrul, sau, în cel mai rău caz, chiar de cei trei ofițeri care se văd în prejma filtrului. Cole a intrat ca prin brânză.
Da, putem să vorbim despre faptul că agenții nu se așteptau. Nici în planurile inițiale, nu cred că cineva a luat în discuție curajul nebun și absența instinctului de conservare al unui atacator care să forțeze intrarea în sală astfel. Lipsa de raționalitate a atacatorului nu este, însă, o circumstanță atenuantă pentru reacția întârziată a dispozitivului de securitate care a dus la incidentul focurilor de armă, panica și evacuarea autorităților statului american. Că liderii statului american nu au fost niciodată în pericol nu este o scuză, iar evaluările interne vor identifica, cu siguranță, toate breșele, greșelile, improvizațiile, neatențiile și erorile aparatului Secret Service. Și, desigur, responsabilii pentru un asemenea incident de securitate, de gravitate minoră, dar cu impact de netăgăduit.
