Connect with us

EDITORIALE

Zece ani de când România sărbătorește Ziua Europei din interiorul Uniunii Europene: Datele care arată beneficiile unei integrări istorice

Published

on

de Robert Lupițu

Ziua în care Mihail Kogălniceanu proclama în 1877 independența de stat a României, desăvârșind o etapă a modernității în istoria noastră. Ziua Victoriei Coaliției Națiunilor Unite împotriva Germaniei naziste în 1945 care, practic, pecetluia sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa. Ziua în care ministrul de Externe francez, Robert Schuman, rostea dezideratele îmbrățișate, rând pe rând, de statele europene, consemnând actul de naștere al celei ce azi este Uniunea Europeană.

romania - ueAceasta este ziua de 9 mai, pe care în fiecare an o omagiem în fel și chip distinct. Îndrăznind să anticipez că, dincolo de manifestările publice, recepții și alte evenimente ale soiului festiv, și în acest an, 9 mai va fi un prilej de reflecție, context de enunțare a unor mesaje cutezătoare despre măreția proiectului european, dar și utilitatea memorială a unor astfel de clipe fie pentru diferite diagnoze, fie pentru forța de revigorare a proiectului Europei Unite.

Propun spre lectură în rândurile ce urmează o altfel de abordare și o altfel de aniversare, care nu le substituie pe cele de mai sus, dar are o altă anvergură, unică pentru România: al zecelea an în care sărbătorim Ziua Europei în calitate de membri ai Uniunii Europene. Și să nu o facem doar prin forme declarative abundente sau figuri de stil despre conviețuirea europeană în solidaritate și unitate, ci să dăm un altfel de mesaj, mai palpabil decât îndemnurile și mult mai convingător decât epidemia naționalismului: fapte, realități empirice și concretețe a evoluțiilor.

Un deceniu în cifre și beneficii

Ca orice stat membru, România are o contribuție financiară anuală către Uniunea Europeană, sume non-forfetare și care variază în funcție de criteriile procentuale ale resurselor ce compun bugetul total al UE.

Spre exemplu, România și celelalte țări membre alocă trei tipuri de resurse financiare care compun Bugetul Uniunii Europene: 1) taxele vamale aplicate importurilor din afara UE și cotizațiile pentru zahăr, 2) un procent maxim de 0.3% din TVA, 3) un procent standard din Venitul Național Brut, contribuții pe care toate statele membre le varsă către bugetul UE, acestea fiind și cele mai importante surse de venituri pentru Uniunea Europeană.

În schimbul acestor alocări bugetare, necesare atât pentru funcționarea administrativă a Uniunii Europene, cât și pentru finanțarea priorităților pentru dezvoltare economică și socială în rândul UE-28, România a beneficiat din 2007 încoace de oportunitatea unui întreg Cadru Financiar Multianual (2007-2013), pășind acum spre al doilea asemenea exercițiu bugetar, de o mai mare anvergură (2014-2020).

Potrivit datelor puse la dispoziție de Ministerul Finanțelor Publice, ce relevă o execuție financiară a CFM 2007-2013, România a primit de la Bugetul UE o sumă totală 32.5 miliarde de euro, din care 2.7 miliarde reprezintă fonduri pre-aderare, iar 29.8 miliarde sunt fonduri post-aderare.

Cadrul Financiar Multianual 2007-2013

De când suntem membri ai Uniunii Europene (2007) și până la finalul anului 2015, România a contribuit la bugetul UE cu 12.28 miliarde de euro. Dintre acestea: 11.95 miliarde euro sunt contribuția netă a României, iar 321 de milioane de euro relevă colectări de tipul taxelor vamale sau alte cotizații, întrucât statele membre sunt îndreptățite să păstreze 25% din acești bani în calitate de costuri de colectare.

Cadrul Financiar Multianual 2007-2013: 2

Astfel, numai o simplă balanță financiară (contribuții vs. bani primiți) ne arată că țara noastră este beneficiar net de 20.2 miliarde de euro. Acest sold pozitiv are potențialul de a fi mai grăitor decât orice alte afirmații care au capacitatea de a oferi o evaluare, nu întotdeauna obiectivă, a parcursului României în Uniunea Europeană. De fapt, astfel de argumente sunt cele care trebuie să predomine în calea discursurilor populiste care se formează pe umerii greu încercați ai unei Uniuni diferite de cea în care am intrat cu speranță și căreia continuăm să îi acordăm un nivel ridicat de încredere.

Cât despre CFM 2014-2020, cifrele arată un buget mai mare cu 18% pentru România, cu o valoare de 39.8 miliarde de euro. Din aceștia, 993 milioane de euro sunt avansurile plătite de Comisia Europeană pentru demararea programelor operaționale, conform Ministerului Finanțelor Publice.

Un detaliu destul de interesant la același capitol – al cifrelor – evidențiază următoarea stare de fapt: Din bugetul pentru anul 2015 al Uniunii Europene (144 de miliarde de euro), contribuția României reprezintă 1.08%, în condițiile în care doar patru state membre – Germania, Marea Britanie, Franța și Italia – au furnizat peste 60% din aceste sume, potrivit Statista.com. care citează Eurostat. Observația nu trebuie privită prin conotații peiorative care să sublinieze o diferență între state, ci prin optica principială a unității și echilibrului care țintesc reducerea decalajelor între statele dezvoltate (care pot contribui mai mult) și cele în curs de dobândire a unui climat prosper și competitiv.

Statistic: Share of total contributions to the European Union budget in 2015, by Member State* | Statista

Deceniul cifrelor conține și alte dimensiuni concrete: tot în 2015, România a fost al 16-lea stat membru în materie de exporturi comerciale, atingând suma de 54.6 miliarde de euro și devansând țări precum Portugalia, Finlanda sau Luxemburg.

Totodată, România sărbătorește pentru a 10-a oară Ziua Europei din interiorul construcției continentale într-o ipostază ce se succede doi ani la rând: a încheiat anul 2015 cu a doua cea mai mare creștere economică din UE (3.6%), iar previziunile Comisiei pentru 2016 arată o sporire a economiei naționale cu încă 4.2%.

Prin urmare, numai în anul 2015, România a avut un sold pozitiv de 4 miliarde de euro din fluxurile financiare cu UE, în condițiile în care a contribuit cu doar 1.08% la bugetul de funcționare al acesteia. Nu am ales 2015 ca un reper aleator. Nu numai că este ultimul an de execuție bugetară analizat în statistici, ci este anul în care solidaritatea europeană a fost pulverizată în diferite ocazii. 2015 este anul în care nu s-a mai practicat inexorabil deviza de a fi uniți, indiferent de cum o facem, ci este momentul în care din capitalele europene au venit refuzuri, discursuri populiste sau dovezi ale unui naționalism dezintegrator. În pofida problemelor generate de fluxurile migratorii și criza refugiaților, care au produs dificultăți decizionale, au prejudiciat sinergia comună instituțională și au generat deficiențe în asumarea unui răspuns unitar, programele financiare europene au continuat să funcționeze, aducând sume importante pentru dezvoltare și coeziune în statele membre precum România. Până la urmă, Europa instituțională, cea la care am aderat în 2007 și pe care în 2015 multe state membre au blamat-o, a pulsat aproape 130 de miliarde de euro într-un singur an în toate țările UE prin intermediul programelor de finanțare din Cadrul Financiar Multianual.

Forța relativă a puterii instituționale și recunoașterea treptată a relevanței

România în UE este o construcție semantică care trece dincolo de cifrele detaliate anterior, deși acelea sunt dovada incontestabilă a beneficiilor integrării europene și a contribuției pe care apartenența la Uniunea Europeană ne-a adus-o la dezvoltarea economico-socială din prezent.

orban-ciolos-cretuEvoluția treptată a rolului României în interiorul Uniunii Europene este oglindită, într-o oarecare măsură, și de postul de comisar european. Dacă în 2007, la jumătatea mandatului Comisiei Barroso, comisarului desemnat de România i s-a acordat portofoliul de Multilingvism, post ocupat de Leonard Orban, fost negociator-șef al aderării UE, în cadrul următoarelor două Comisii, portofoliile au vizat domenii importante pentru economia și dezvoltarea europeană, dar și pentru România, în particular: Agricultură și Dezvoltare Rurală (2009-2014) și Politică Regională (2014-2019).

Aceste portofolii nu au dobândit greutate doar prin importanța lor în angrenajul domeniilor de activitate ale Comisiei Europene, ci și prin valoarea lor practică. În timpul mandatului de comisar pentru Agricultură, Dacian Cioloș (actualul prim-ministru al României) a efectuat cea mai ambițioasă reformă a Politicii Agricole Comune de la înființarea sa în 1962. Nu numai că această reformă a fost adoptată pentru prima dată de Parlament și Consiliu prin intermediul procedurii legislative ordinare, dar ea acoperă perioada până în 2020, adjudecându-și 38% din bugetul global al Uniunii Europene și vizează deopotrivă distribuirea mai echitabilă a ajutorului pentru fermieri, producția alimentară fiabilă, gestionarea durabilă a resurselor naturale, dezvoltarea echilibrată a zonelor rurale.

Apoi, în cadrul actualei Comisii, mandatul de comisar pentru Politică Regională deținut de Corina Crețu (fost europarlamentar român) se asociază cu ceea ce mulți specialiști au numit a fi ultima perioadă a unui Cadru Financiar Multianual în actuala sa formă. Mai mult decât atât, portofoliul de Politică regională reprezintă domeniul care gestionează fondurile europene în integralitatea lor, ce se ridică în perioada 2014-2020 la peste 960 de miliarde de euro în întreaga Uniune Europeană.

În ”camera statelor”, cum mulți specialiști numesc instituția Consiliului UE, adevăratul examen sau test de maturitate pentru România îl va reprezenta președinția rotativă a Consiliului din UE din iulie-decembrie 2019. Un moment crucial, asupra căruia voi reveni mai în detaliu, din mai multe perspective: 1) întrucât este o premieră, 2) fiindcă se desfășoară ipostaze politice fundamentale pentru funcționarea UE – configurarea noului Parlament European, alegerea noii Comisii Europene, negocierile pentru bugetul UE sau pentru vitoarea formă a unui Cadru Financiar Multianual etc. Nu în ultimul rând, așa cum l-a asimilat spațiul public din aceste zile, președinția din 2019 este testul de maturitate politică, administrativă și logistică pentru o Românie care înțelege afacerile europene și importanța, în mod egal, a asumării unei responsabilități ce implică o definire de priorități, o continuitate a agendei momentului și o capacitate de facilitare și mediere a dialogului inter-statal și inter-instituțional.

În Parlamentul European, indiferent de numărul eurodeputaților pe care România i-a avut – conform tratatelor UE – relevanța activităților pe care euro-aleșii noștri le-au derulat de-a lungul mandatelor este un subiect mai larg, însă câteva aspecte sunt notabile.

Nu numărul celor care ne reprezintă contează în totalitate, deși grupurile politice naționale pot juca un rol important în cadrul familiilor lor politice, ci și pozițiile pe care aceștia le ocupă. Însemnătatea României în cadrul Parlamentului European este conferită și prin faptul că doi europarlamentari români dețin pozițiile de vicepreședinte în legislativul european (Adina Vălean și Ioan Mircea Pașcu – 2 poziții din 14). Apoi, relația Parlamentului European cu Republica Moldova, stat semnatar al Acordului de Asociere și o prioritate de politică externă pentru România, este gestionată tot de un eurodeputat român (Andi Cristea). În ceea ce privește acțiunea globală a UE, eurodeputații români sunt foarte bine conectați la politica externă și de securitate a Uniunii, dacă ținem cont de faptul că cei mai mulți europarlamentari români activează în cadrul Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European, patru ca membri principali (Ramona Mănescu, Cristian Preda, Andi Cristea), dintre care unul vicepreședinte (Ioan Mircea Pașcu) și cinci în calitate de membri supleanți.

Un alt aspect interesant este conferit de faptul că un europarlamentar român deține poziția de purtător de cuvânt al Partidului Popular European și va fi, în 2017, raportorul Parlamentului European pentru Bugetul Uniunii Europene (Siegfried Mureșan) sau că eforturile unor eurodeputați români în aria de activitate politică au fost premiate la nivel european (Victor Negrescu – europarlamentarul anului pentru Agendă Digitală). Tot la nivelul Parlamentului European, europarlamentarii români dețin poziții importante în interiorul celor mai mari grupuri politice: Marian-Jean Marinescu (vicepreședinte PPE), Victor Boștinaru (vicepreședinte S&D) sau Norica Nicolai (vicepreședinte ALDE).

ue-romaniaArgumentele valorice și diacronice ale celor zece ani în care celebrăm Ziua Europei din interiorul acesteia nu se opresc, cu siguranță, aici. Aș putea menționa și faptul că suntem pe locul trei în UE la independență energetică sau că am devenit în aceeași decadă un model de luptă anti-corupție și că faimosul MCV pe care îl purtăm pe reverul hainei noastre europene nu este o piedică, ci avem posibilitatea de a-l transpune în model de bună practică și pentru alte țări precum Grecia sau Italia.

România celor zece ani în Uniunea Europeană este și țara care acum reprezintă un bazin de stabilitate în dimensiunea setului de valori europene, prin comparație cu vecinii și partenerii noștri central est-europeni.

Există și carențe ale acestei decade de când purtăm și fluturăm steagul UE lângă cel românesc și spunem ”La mulți ani Europa!”, deficiențe pe care nu aș vrea să le dezvolt. Nu pentru că nu le-am ști, nu pentru că n-ar fi multe clasamente și top-uri europene în care suntem pe locurile codașe (vezi decalajele între regiuni, vezi poluarea, vezi calitatea vieții, vezi salariul minim pe economie), nu pentru că încă nu am început absorbția efectivă a fondurilor UE 2014-2020, nu pentru că nu avem o reformă administrativă și o strategie de dezvoltare regională bine pusă la punct, ci pentru că acestea sunt probleme pentru care unicii vinovați suntem noi, și nu Europa.

Europa este șansa pe care înaintașii noștri nu au avut-o și pe care noi nu avem voie să o irosim sau o lăsăm să cadă pradă ideologiilor naționaliste, amenințărilor de securitate hibride și dezintegrării.

.

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community, o inițiativă World Economic Forum, și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute. Din 2019, Robert este membru al programului #TT27 Leadership Academy organizat de European Political Strategy Center, think tank-ul Comisiei Europene.

EDITORIALE

Dezinteresul național pro-european

Published

on

Editorial semnat de Dan Cărbunaru

Dacă au de ales între a respecta regulile UE și ieșitul din UE, doi din trei români ar prefera să iasă, dacă socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la Bruxelles. Așa arată rezultatele celui mai recent sondaj realizat în România, țara care e în UE de 14 ani. Țara în care după aderare venitul a crescut de la 43 la sută din media pe cap de locuitor la 72 la sută.

La doi ani după ce au avut președinția Consiliului UE, după ce a primit 66 de miliarde de euro – bani europeni, de trei ori mai mult decât a cotizat, la care se adaugă alte zeci de miliarde –  investiții europene private, cu cinci milioane de oameni muncind în alte state UE, beneficiind de libertatea de circulație, de munca și de studiu, azi, doi din trei români consideră că România trebuie să își apere interesele naționale când sunt în dezacord cu regulile UE, chiar cu riscul pierderii poziției de stat membru.

Aruncarea în neant, plonjonul încurajat pe față ne-ar lăsa cu mult în urma unei Ungarii sau Polonii care și-au rezolvat, deja, multe probleme de dezvoltare în interiorul UE.

Cei care ajung să creadă, nu pe baza vreunui raport de cercetare, ci pe baza consumului de mesaje suveraniste, suprapuse peste frustrări și suferințe reale prin care trec, că ne-ar fi mai bine să facem ce credem că e bine doar pentru noi, dacă regulile Uniunii din care facem parte ne-ar afecta interesele naționale merită întreaga atenție.

Nu doar a celor care se pregătesc să culeagă dividende politice tot mai grase din această stare de spirit întreținută abil, eficient și organizat.

Dar și a celor care își clamează, politic sau instituțional, roluri principale în serialul pro-european în care joacă în numele României. 

Între timp, tinerii europeni dezbat la Strasbourg viitorul unei Europe federale.

Continue Reading

EDITORIALE

Greutatea medaliei europene Carol cel Mare de la pieptul unui român pentru o Românie europeană și transatlantică

Published

on

© European Union 2021

Corespondență din Aachen

Rândurile ce urmează transcend dimensiunea personalizată a momentului în care președintele Klaus Iohannis a devenit primul lider român și abia al șaselea din Europa Centrală și de Est care este laureat al Premiului Carol cel Mare, o distincție care îl plasează pe orice posesor în galeria celor care au modelat, într-un fel sau altul, cu o intensitate și impact diferite, Europa unită.

Momentul a intrat în coliziune emoțională cu tragedia de la spitalul din Constanța. A treia din ultimele luni pentru un sistem sanitar îmbolnăvit și adesea în moarte în clinică încă din perioada pre-pandemie. Într-un stat incapabil, eșuat după cum însuși președintele și-a asumat să cuvânteze, să își protejeze cetățenii, premiul Carol cel Mare decernat indirect României prin intermediul șefului statului a făcut obiectul unor răsturnări contextuale, ironii și critici nefondate.

Decernarea Premiului Carol cel Mare 2020 a fost programată pentru data de 21 mai 2020 în urma unui anunț făcut în decembrie 2019, însă amânată succesiv din cauza pandemiei până la 2 octombrie 2021. Momentul a fost îndelung pregătit, iar situația nefericită a unei tragedii pentru care trebuie să blamăm 32 de ani de guvernări a fost, din nou, exploatată negativ. 

În schimb, dacă mulți din România nu au putut să înțeleagă importanța decernării acestui premiu unui român, Europa a înțeles prin ce trece România. Forumul European Carol cel Mare, la solicitarea președintelui Iohannis, a găzduit un moment de reculegere în memoria victimelor, iar președintele Consiliului European, care a susținut tradiționalul discurs de laudatio pentru acordarea premiului, și-a început această alocuțiune cu un mesaj de condoleanțe. Așa arată, într-o primă înfățisare, compasiunea și omagiul într-o Europă a solidarității și a valorilor democratice. Într-o a doua înfățișare revine în sarcina Guvernului să activeze, la necesitate, Mecanismul European de Protecție Civilă pentru a primi sprijin în cazul unor astfel de tragedii, dacă autoritățile naționale se dovedesc depășite.

Umbrită de evenimentul funest din România, ceremonia acordării Premiului Carol cel Mare surprinde imagologia unui popor pro-european, dar mai mereu în opoziție cu cei care dețin puterea, fie efectivă, fie de reprezentare. Un aspect de mentalitate, probabil provincială, pe care cu toții îl putem îmbunătăți atunci când deplângem potențiala influență redusă a României în cercurile decizionale europene și euro-atlantice.

Deși întreaga suită de discursuri a evocat personalitatea lui Klaus Iohannis – de la apărător al statului de drept la un creator de punți între Europa veche occidentală și Europa nouă răsăriteană -, în fapt ea a omagiat un popor care i-a incredințat actualului președinte, în două rânduri, misiunea de a conduce România.

Numai aruncând o privire succintă peste cuprinzătoarea listă de laureați regăsești personalități istorice – de la părinții fondatori ai UE la mari politicieni americani definitorii pentru relația transatlantică și la liderii europeni ai ultimelor trei decenii care au avut curajul unor decizii ce au adus și România în Uniunea Europeană – avem o primă mostră a importanței acestei distincții.

În auspiciile unor monumente sacre și politice ale Europei, cu peste 1200 de ani, respectiv peste 600 de ani de tradiție – Domul și Primăria din Aachen – Premiul Carol cel Mare este decernat anual pentru contribuția pe care un cetățean, adesea lideri politici, o aduce unității europene. Este acel tip de eveniment cu o istorie aparte din care decurge respectul și unitatea între țările membre ale Uniunii prin intermediul reprezentanților aleși sau numiți.

Argumentația care a stat la baza acestui premiu și-a produs sâmbătă efectele și este o recunoaștere a rolului pe care România l-a avut în Europa acelui moment, anul 2019, când Klaus Iohannis a fost declarat viitor laureat. 

Era capătul de linie al unui an ce: 1) debuta cu o președinție a Consiliului UE condusă de un guvern a cărui garanție parlamentară plasa România mai aproape de articolul 7 din Tratatul UE privind încălcarea valorilor europene; 2) continua cu un mandat de succes în negocieri diplomatice pe dosare cheie pentru viitorul Europei (vezi directiva gazului); 3) oferea o oază de prospețime viitorului Uniunii Europene prin summitul de la Sibiu; 4) repurta victorii electorale pentru platforma pro-europeană și pro-stat de drept a președintelui Iohannis (referendum și realegere la Cotroceni).

Cele patru rațiuni oferite mai sus erau îmbrăcate de contextul regional în care România pendula între insula de stabilitate europeană într-o mare iliberală eurosceptică și deriva spre naționalism. Iar insula de stabilitate își câștiga dreptul pentru care sute de mii de români manifestaseră în stradă, începând din 2017.

Aceste evoluții au făcut posibil momentul din 2 octombrie 2021, când Klaus Iohannis a devenit primul român laureat al Premiului Carol cel Mare. Nu putem prezuma dacă România ar fi primit acest premiu dacă nu Klaus Iohannis ar fi fost destinatarul, dar Klaus Iohannis a arătat în discursurile sale de la Aachen că nu ar fi putut purta cu mândria unui patriot român și european medalia Carol cel Mare dacă nu îi avea alături pe românii pro-europeni.

Semnificația acestei medalii nu este deci una exclusiv personală – un jalon într-o eventuală carieră europeană post-Cotroceni -, ci oferă un nou prilej de reafirmare românească în Europa și de a conta în circuitul deciziilor de la Bruxelles. De aceea, nu au fost întâmplătoare nici pledoariile lui Klaus Iohannis pentru aderarea României la Schengen, respingerea unei Europe cu mai multe viteze sau mustrarea atitudinii revizioniste a Ungariei privind Trianonul.

Deloc coincidente au fost și inserțiile lui Charles Michel, autor al discursului de laudatio, privind “2022 – anul apărării europene” sau înscrierea autonomiei strategice a UE în “spiritul de la Sibiu” al Declarației Summitului din 9 mai. Bruxelles-ul cunoaște afinitatea transatlantică a României, iar “rolul de constructor de punți” între Europa de Vest și de Est pentru care a fost celebrat Iohannis este la fel de potrivit pentru puntea dintre țărmurile americane și europene ale Atlanticului de Nord.

În fond, semnificația Premiului Carol cel Mare nu este îndreptată spre prețuirea și omagierea rolurilor trecute, ci un îndemn pentru acești “arhitecți politici” să continue modelarea Europei viitorului. Când cancelarul federal Konrad Adeunauer (1954) era distins cu această medalie încă nu pusese bazele Tratatului de reconciliere franco-germană de la Elysee (1963). Când cancelarul federal Helmut Kohl și președintele francez Francois Mitterand primeau în comun premiul (1988), Germania încă nu fusese reunificată și Europa extinsă. Iar când lideri precum Angela Merkel (2008), Donald Tusk (2010) sau Emmanuel Macron (2018) intrau în galeria marilor oameni de stat ai Europei, erau la începutul unei promițătoare/ prodigioase cariere în slujba cauzei Europei unite.

Fie și numai din această ultimă incursiune cu istoria premiului care poartă numele celui supranumit “Pater Europae” este necesar să înțelegem că rolul României europene și transatlantice este într-atât de mare pe cât îl dorim noi să fie.

Continue Reading

EDITORIALE

Starea Uniunii Europene: Cinci lucruri de reținut în România după discursul Ursulei von der Leyen

Published

on

© European Union 2021 - Source : EP

Discursul președintelui Comisiei Europene privind Starea Uniunii Europene, susținut anual în Parlamentul European, are toate șansele să treacă neobservat la București. Acest lucru este probabil nu pentru că spre deosebire de anii anteriori cel sau cea care ocupă fotoliul de lider al executivului european nu a menționat România, ci pentru că agenda națională este puternic cuplată la tranșarea disputelor politice care afectează bunul mers al agorei.

În fapt, am fost martorii unui discurs pregătit și livrat într-un mod remarcabil din punct de vedere politic, pe alocuri strategic, cu doze ideologice și cu mult fond emoțional.

Toate aceste aspecte nu trebuie trecute cu vederea în România, căci ele fac parte din marea dezbatere europeană și din schema procesului decizional la care și Bucureștiul este parte prin reprezentarea ministerială în Consiliu și prezidențială în Consiliul European, iar cetățenii prin intermediul europarlamentarilor români.

Parcurgând etapizat un discurs dens și cu un puternic sens metaforic, câteva idei-fulger se desprind și au sens politic și strategic pentru România:

Uniunea Europeană, lider mondial al procesului de vaccinare – este un fapt concret alimentat de cifre și aspecte factuale. În același timp, reprezintă o dovadă că modelul european și occidental de dezvoltare încă deține ingredientele pentru a depăși cu succes suita de crize cu care ne confruntăm, cel mai adesea în parteneriat cu aliații strategici cu care împărțim cele două maluri ale Atlanticului de Nord. Însă, acest statut al Europei face notă discordantă cu situația României, statul membru cu al doilea cel mai scăzut număr al persoanelor imunizate anti-COVID-19. O frază cheie rostită de Ursula von der Leyen – “Am ținut seama de știință” – nu se aplică României. O altă frază însă – “O pandemie este un maraton, nu un sprint” – ar mai putea să ne acorde o a doua șansă în a revitaliza campania de vaccinare.

Redresarea prin PNRR înseamnă reforme, nu bani – Aprobarea planului de redresare trimis de România la Bruxelles urmează să aibă loc curând. Timpul pierdut până la închiderea acestui circuit de avizare este inutil a mai fi calculat, însă ce urmează este crucial: obținerea pre-finanțării și implementarea proiectelor. Ursula von der Leyen a rostit clar, în discursul său, că reformele trebuie bazate pe recomandările din Semestru European și că adițional va fi relansată o dezbatere privind revizuirea guvernanței europene.  În egală măsură, dimensiunea luptei împotriva schimbărilor climatice a depășit stadiul conceptual, mai ales că aceasta prevede dezvoltarea surselor alternative și nepoluante de energie în contextul pachetului “Pregătiți pentru 55%”. Este un semnal că tema trebuie să devină dominantă și în România, fie că vorbim de energii de tranziție sau reconversie industrială.

Un summit european privind apărarea – Ursula von der Leyen a anunțat în discursul său platforma cu care președinția lui Emmanuel Macron peste Europa, prin prisma deținerii președinției Consiliului UE, va străluci în prima jumătate a anului viitor. Va fi, probabil, un cadru politic de aprobare a Busolei Strategice a Uniunii Europene care va rivaliza cu summitul NATO de la Madrid din vara lui 2022 privind adoptarea următorului Concept Strategic. Faptul că acest summit va fi precedat de adoptarea unei noi Declarații Comune UE-NATO este de bun augur pentru interesele strategice și de securitate ale României. Crearea unei Uniuni Europene a Apărării oferă deopotrivă oportunități și provocări, iar miza principală a României este să nu fie intensificat ecartul politic dintre promotorii-lideri ai apărării europene și partenerul strategic american.

Politica europeană de securitate cibernetică – o șansă pentru România – Dimensiunea apărării a depășit de ceva timp spațiul clasic și convențional, iar tendințele continuă a fi dominate în lumea transatlantică de modul în care NATO se raportează la noile amenințări precum cyber sau spațiu. Legătura operată de Ursula von der Leyen în discursul său între apărare și securitate cibernetică a oferit prilejul anunțării intențiilor de a edifica o politică europeană de apărare cibernetică, inclusiv de o legislație privind standardele comune, în cadrul unui nou Act european privind reziliența cibernetică. În acest sens, demersurile României – care a înființat un Centru euro-atlantic pentru reziliență și care va găzdui Centrul UE de securitate cibernetică – au un culoar potrivit de a se materializa mai departe.

Valori, stat de drept și disputa ideologică care împarte Europa – Nu mai este un secret pentru nimeni că antiteza dintre progresismul liberalilor occidentali și naționalismul tradiționalist al conservatorilor răsăriteni a devenit teatrul ciocnirilor ideologice în UE. În România, această dispută ideologică nu este la fel de bine conturată la nivel politic. În schimb, o rezoluție precum cea adoptată de Parlamentul European în ajunul discursului SOTEU privind comunitatea LGBTIQ și caracterul obligatoriu al hotărârilor CJUE merită măcar un spațiu articulat de dezbatere în România. Memoria recentă a asaltului asupra justiției și riscul activării articolului 7 din Tratatul UE, menținerea MCV și apariția unui instrument anual privind monitorizarea statului de drept și condiționarea fondurilor de eventuale derapaje sunt elemente suficiente care denotă că subiectul nu poate și nu trebuie să fie ocolit în România.

Un element aparte ține de fondul emoțional.

Cred că este pentru prima dată când, după modelul discursului SOTU susținut de președintele SUA, un președinte al Comisiei Europene are un oaspete de onoare la discursul său anual din plenul Parlamentului European. Această practică este utilizată în SUA pentru a arăta atenția pe care un lider de la Casa Albă o acordă diferitelor probleme de natură internă sau internațională.

În cazul UE, Ursula von der Leyen a invitat-o pe Beatrice Vio, o sportivă din Italia care a câștigat medalia de aur la Jocurile Paralimpice de la Tokyo la numai 119 zile după ce a trecut printr-o invervenție chirurgicală, pentru a oferi un chip “unei Uniuni Europene care are suflet și viitor”.

Un gest remarcabil pentru un discurs politic concentrat pe realizări, dar și pe ocolirea unor carențe precum apărarea valorilor comune.

Însă, același fond emoțional l-am întâlnit și în România în timpul protestelor din 2017 pentru apărarea valorilor europene sau la baia de mulțime a liderilor europeni de la Summitul de la Sibiu din 9 mai 2019.

Este, deci, vital ca România să nu își altereze acest suflet european. Dincolo de metafore, acest lucru înseamnă implementarea reformelor asumate, investiții strategice prin PNRR și celelalte programe prin fonduri europene și atingerea bornelor precum aderarea la Schengen, ridicarea MCV și pregătirea terenului pentru aderarea la zona euro.

Continue Reading

Facebook

Advertisement
ROMÂNIA13 mins ago

România, printre țările UE care asigură acces gratuit la cele mai puține medicamente inovatoare. Cum va îmbunătăți situația noul HTA european

CONSILIUL EUROPEAN2 hours ago

Summitul UE: Ciocnirea dintre Varșovia și Bruxelles pe tema primatului dreptului european își face loc pe agendă. Angela Merkel și Emmanuel Macron fac apel la compromis și dialog

U.E.3 hours ago

Viktor Orban consideră planurile Uniunii Europene de combatere a schimbărilor climatice o „fantezie utopică care duce la creșterea prețurilor energiei”

COMISIA EUROPEANA3 hours ago

Parlamentul European cere Comisiei Europene să comunice cine negociază achiziția vaccinurilor în numele său și să facă publice contractele de achiziție

ROMÂNIA3 hours ago

Însărcinatul cu afaceri al Ambasadei SUA: Ne vom adapta împreună cu România pentru a ne proteja economiile și popoarele de amenințarea cibernetică

CONSILIUL EUROPEAN4 hours ago

Klaus Iohannis participă joi și vineri la Consiliul European: Șeful statului solicită includerea energiei nucleare și a gazului pe lista investițiilor verzi și sprijinirea R. Moldova în problema gazelor și a energiei

COMUNICATE DE PRESĂ4 hours ago

Compania Leviatan Design, în TOP 10 firme de arhitectură și proiectare din România

ROMÂNIA5 hours ago

Solidaritatea europeană: Austria și Franța oferă României medicamente, ventilatoare și echipamente medicale pentru a lupta în continuare împotriva pandemiei

ROMÂNIA6 hours ago

Solidaritate europeană pentru România: Polonia preia trei pacienți români care necesită internare într-o secție ATI

COMISIA EUROPEANA6 hours ago

Supercomputerul de clasă mondială Discoverer, inaugurat în Bulgaria, se alătură altor două mașinării din Luxemburg și Slovenia

POLITICĂ6 hours ago

Klaus Iohannis îl desemnează pe ministrul apărării Nicolae Ciucă drept candidat la funcția de prim-ministru

Marian-Jean Marinescu7 hours ago

Eurodeputatul Marian-Jean Marinescu speră ca ”viitorul apropiat să ne arate că Dunărea va contribui la Green Deal și la dezvoltarea economică a tuturor” statelor străbătute de acest fluviu

Cristian Bușoi10 hours ago

Cristian Bușoi, președintele Comisiei pentru industrie și energie din PE, atrage atenția Comisiei Europene: Companiile din România și din întrega UE au nevoie de sprijin pentru captarea metanului

Cristian Bușoi11 hours ago

Eurodeputatul Cristian Bușoi, intervenție în Parlamentul European: COP26, un moment în care să arătăm că ”Green Deal nu este doar o strategie de mediu, ci și o strategie trigger pentru o UE modernă”

Cristian Bușoi1 day ago

Criza energetică: Cristian Bușoi, președintele Comisiei pentru energie, cere din Parlamentul European adoptarea, cât mai repede, a ”taxonomiei pentru gazele naturale și energia nucleară”

NATO1 day ago

Klaus Iohannis l-a primit pe șeful Pentagonului: SUA sunt hotărâte să își mențină angajamentul ferm în regiunea Mării Negre și salută contribuţia majoră a României în cadrul NATO

COMISIA EUROPEANA1 day ago

Ursula von der Leyen: UE va veni la COP26 cu cel mai înalt nivel de ambiție privind accelerarea tranziției climatice. O facem pentru toate generațiile viitoare!

COMISIA EUROPEANA1 day ago

Criza energetică: Ursula von der Leyen anunță că va prezenta la începutul lui 2022 o strategie pentru dialog internațional privind domeniul energiei: UE trebuie să-și diversifice furnizorii

U.E.2 days ago

Franța face apel la ”fermitate” împotriva încercărilor Poloniei de a pune ”sub semnul întrebării proiectul european”: Tratatele noastre nu reprezintă o simplă bucată de hârtie

COMISIA EUROPEANA2 days ago

Supremația dreptului UE în Polonia: PE solicită Comisiei Europene declanșarea mecanismului de condiționalitate privind statul de drept

Team2Share

Trending