Retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană, la 1 februarie 2020, produce o serie de schimbări semnificative la nivel european. În timp ce statutul viitoarei relații dintre UE și Regatul Unit urmează a fi negociat pe parcursul perioadei de tranziție, care va dura până la 31 decembrie, principalele modificări care se produc sunt de ordin instituțional, politic și economic. La nivel politic, Parlamentul European își schimbă configurația, în baza unei decizii luate încă din 2018 și potrivit căreia România revine la 33 de locuri în Parlamentul European, mandat ce îi revine lui Victor Negrescu, fost eurodeputat și fost ministru delegat pentru afaceri europene.
Drapelul britanic a fost retras din sediile instituțiilor UE – Consiliu și Parlament -, Reprezentanța permanentă a Marii Britanii la Bruxelles a devenit delegația Marii la UE, iar britanicii care lucrau în arhitectura instituțională europeană și-au părăsit locurile de muncă. Din punct de vedere economic, Marea Britanie nu mai contribuie la bugetul Uniunii Europene, în timp ce la nivelul reprezentării politice, Parlamentul European și-a schimbat configurația, deopotrivă numerică și politică.
În baza unei decizii votate în februarie 2018, de la data de 1 februarie 2020, Parlamentul European are 705 membri, comparativ cu 751 – numărul maxim permis de tratatele UE – dinaintea retragerii Regatului Unit, pe 31 ianuarie 2020.
Din cele 73 de mandate care au aparținut Regatului Unit, 27 au fost redistribuite altor state, în timp ce restul de 46 vor fi păstrate pentru potențiale extinderi în viitor.
În sens politic, principalii câștigători ai acestei situații sunt grupul PPE, care își consolidează poziția de forță dominantă în hemiciclu, spre deosebire de socialiști și liberali, care au pierdut mandate, dar și grupul eurosceptic Identitate și Democrații, care au devansat grupul Verrzilor și au devenit al patrulea grup ca mărime din Parlamentul European.
Cele 27 de locuri cuprinse în procesul redistribuirii sunt împărțite de 14 state membre. Astfel, cei 27 de noi europarlamentari după Brexit sunt cinci francezi, cinci spanioli, trei italieni, trei olandezi, doi irlandezi şi câte un polonez, român, suedez, austriac, croat, danez, finlandez, estonian şi slovac.
Prin comparație cu legislatura precedentă, Franța, Spania, Italia și Olanda au câștigta cele mai multe locuri, astfel: Franța (de la 74 la 79), Spania (de la 54 la 59), Italia (de la 73 la 76), Olanda (de la 26 la 29). Alte state cărora li s-au alocat locuri suplimentare sunt: Irlanda (de la 11 la 13), Danemarca, Estonia, România (de la 32 la 33), (Polonia (de la 51 la 52), Austria, Slovacia, Finlanda și Suedia primind câte un loc.
Până la producerea Brexit, România a deținut 32 de fotolii în Parlamentul European, situându-se pe locul 7 după Germania, Franța, Marea Britanie, Italia, Spania și Polonia (51). Ieșirea Marii Britanii din UE a transformat România în a șasea cea mai puternică delegație națională din legislativul european.
România a mai deținut 33 de mandate în Parlamentul European în mandatul 2009-2014, însă o dată cu aderarea Croației a pierdut un loc.