Europa se pregătește pentru o creștere a prețurilor la energie ca urmare a unui conflict prelungit în Orientul Mijlociu, care ar putea exercita o presiune suplimentară asupra economiei europene și ar expune dependența aproape totală a acesteia de combustibilii fosili străini, informează Politico Europe.
Transporturile de petrol și gaze au încetat în mare parte să mai părăsească Golful Persic în weekend, în urma atacurilor SUA-Israel asupra Iranului, pe fondul informațiilor potrivit cărora forțele iraniene au avertizat navele să nu treacă prin strâmtoarea Hormuz.
Acest lucru nu va avea un impact imediat asupra Europei, deoarece cea mai mare parte a petrolului și gazelor care trec prin strâmtoarea Hormuz – care reprezintă aproximativ 20% din comerțul mondial cu petrol – sunt destinate Asiei.
Cu toate acestea, reducerea ofertei va continua să determine creșterea prețurilor la nivel mondial, au afirmat analiștii, iar acest lucru va avea un efect direct asupra Europei. Prețul de referință al țițeiului Brent a crescut cu peste 9% în prima parte a ședinței de tranzacționare de luni dimineață, ajungând la aproape 80 de dolari pe baril, cel mai ridicat nivel din iunie anul trecut.
„Atât petrolul, cât și GNL sunt… piețe globale: orice perturbare în Strâmtoarea Hormuz ar declanșa creșteri imediate ale prețurilor, care ar afecta Europa, indiferent de importurile fizice limitate ale acesteia”, a declarat Simone Tagliapietra, cercetător senior la think tank-ul Bruegel din Bruxelles.
Riscul ca Iranul să închidă Strâmtoarea Hormuz a fost discutat în cadrul unei reuniuni a diplomaților UE, duminică, la Bruxelles.
Tagliapietra a afirmat că un conflict scurt, de câteva zile, ar „introduce un risc geopolitic suplimentar pe piețele petrolului și gazelor”, dar „o perturbare prelungită, de câteva săptămâni, ar începe să erodeze stocurile, să limiteze logistica și să restrângă în mod periculos echilibrul global al petrolului și gazelor, cu efecte mult mai grave asupra prețurilor energiei”.
Un risc pe termen lung al conflictului este că, dacă volumele mari de petrol și gaze care trec prin strâmtoarea Hormuz sunt grav perturbate, acest lucru va forța o reorganizare a relațiilor comerciale, așa cum s-a întâmplat în urma invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina, acum patru ani.
„Criza se va agrava în funcție de durata acestui război. Dacă situația se va rezolva în una sau două săptămâni sau chiar într-o lună, repercusiunile vor fi mult mai mici”, a declarat Ana Maria Jaller-Makarewicz, analist principal în domeniul energiei la Institutul pentru Economie Energetică și Analiză Financiară. Dar dacă, la fel ca războiul din Ucraina, acesta va dura ani de zile, repercusiunile pentru Europa ar putea fi semnificative.
„Faptul este că Europa importă în continuare cea mai mare parte a energiei din alte țări. Și cred că evenimente precum acesta evidențiază cât de problematică, riscantă și nesustenabilă este această strategie”, a declarat Jan Rosenow, profesor de politică energetică și climatică la Universitatea Oxford.
„Soluția structurală trebuie să fie energia regenerabilă produsă în Europa, electrificarea și îmbunătățirea eficienței economiei. Cu cât consumăm mai puțin, cu atât suntem mai puțin expuși”, a afirmat Rosenow.
OPEC+, clubul țărilor producătoare și exportatoare de petrol, a declarat duminică că va crește producția de petrol cu 206.000 de barili pe zi în aprilie, reducând potențial riscul unei creșteri a prețurilor — deși Jorge León, șeful departamentului de analiză geopolitică la Rystad Energy, a spus că acest lucru nu va rezolva problema transportului petrolului din Golf.
„În acest moment există prea multe necunoscute”, a declarat ministrul leton al Energiei, Kaspars Melnis, pentru POLITICO. El a minimizat perspectiva creșterii prețurilor, invocând eforturile europene de diversificare de la invazia Ucrainei.
Țările membre ale UE dispun de rezerve de petrol de urgență care pot fi utilizate timp de 90 de zile. Cu toate acestea, unele țări europene vecine, în special din Balcani și Europa de Est, au întâmpinat dificultăți în atingerea acestui obiectiv, potrivit a două persoane familiarizate cu această chestiune.
„Moment de panică”
În prezent, UE importă cea mai mare parte a petrolului din SUA, Norvegia, Kazahstan și Libia, potrivit datelor oficiale ale UE, niciuna dintre aceste țări nefolosind strâmtoarea Hormuz pentru transportul petrolului. Arabia Saudită și Irakul, care exportă prin această rută, au reprezentat doar aproximativ 7 % și, respectiv, 5 % din importurile de petrol ale Europei în al treilea trimestru al anului 2025.
Blocul importă 60% din gazul natural lichefiat din SUA, iar restul din Algeria și Rusia. Qatar, al doilea exportator mondial de GNL, a furnizat doar aproximativ 6% din GNL-ul Europei în al treilea trimestru al anului 2025.
Dar este probabil ca acest lucru să se schimbe. UE este deja în proces de renunțare la petrolul și gazul rusesc și este din ce în ce mai îngrijorată de faptul că dependența sa crescândă de Statele Unite pentru GNL este riscantă, având în vedere că relațiile dintre UE și SUA au atins un minim istoric la începutul acestui an.
Qatarul este al doilea producător mondial de GNL. Dar dacă transporturile din Qatar sunt restricționate, Rusia ar putea fi marele beneficiar, a adăugat Jaller-Makarewicz.
Polonia depinde deja de Qatar pentru 20% din aprovizionarea sa cu GNL, dar a minimizat riscurile