Negocierile complicate pentru viitorul buget al Uniunii Europene, care opun statele considerate frugale în frunte cu Germania și prietenii coeziunii în frunte cu România și Italia, relația dintre Germania și România și ascensiunea electorală extremei drepte în mai multe landuri germane și efectul asupra politicii externe și europene a Berlinului, se numără printre principalele teme abordate de ambasadoarea Germaniei la București, Angela Ganninger, într-un interviu acordat CaleaEuropeană.ro cu ocazia Zilei Unității Germane și a marcării a 36 de ani de la reunificarea Germaniei.
Potrivit diplomatei, Germania vrea un buget european mai mare, nu mai mic, dar nu cu orice preț. „Nu, bugetul va fi mai mare“, a afirmat Ganninger, precizând că discuția se poartă în jurul cuantumului majorării. O creștere cu 20 sau 25 de miliarde de euro a contribuției germane „pur și simplu nu este realistă”, a explicat ea, adăugând că resursele proprii ar putea fi „un element” al compromisului.
Ambasadoarea a asigurat că politica de coeziune „nu va fi eliminată” și că un acord în Consiliu până la finalul anului este în interesul statelor beneficiare, altfel fondurile nu vor putea fi puse la dispoziție de la 1 ianuarie 2028.
Negocierile se desfășoară pe fundalul războiului Rusiei în Ucraina, intrat în al cincilea an, al scumpirii energiei și al presiunii competiționale venite dinspre China și Statele Unite.
La capitolul relații bilaterale, Ganninger a vorbit despre cooperarea în domeniul apărării prin instrumentul SAFE ca despre o situație „reciproc avantajoasă”: companiile germane își pot extinde capacitățile de producție, iar România are o bază industrială care poate fi reactivată și modernizată. Implicarea industriilor de apărare ar putea deveni, în opinia ei, „nucleul unei cooperări mult mai ample” între cele două state.
Despre succesul AfD în Saxonia-Anhalt și rezultatele celorlalte alegeri regionale, diplomata a spus că ele reflectă o stare de spirit „poate mai anti-sistem”, alimentată de costul vieții, de chirii și de sentimentul de nesiguranță. A atras însă atenția că landul are 2,1 milioane de locuitori „din peste 80 de milioane”, că politica externă și cea europeană se decid la nivel federal și că Germania rămâne „un partener de încredere”.
CaleaEuropeană.ro: Doamnă ambasador, anul trecut, cu ocazia Zilei Unității Germane, ne-ați spus că Germania acceptă și este pregătită să își asume un rol de lider în consolidarea securității și competitivității Europei. Un an mai târziu, ce s-a schimbat? A trebuit Germania să își asume o responsabilitate și mai mare pentru Europa?
Angela Ganninger: Cred că unele dintre principiile fundamentale au rămas aceleași. Guvernul nostru federal continuă să acționeze în favoarea securității, libertății și prosperității. Acestea sunt principalele teme de care ne ocupăm. Cred că unele dintre provocări nu s-au schimbat. Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei continuă și a intrat deja în al cincilea an.
Poate că războiul s-a schimbat în ceea ce privește modul în care este purtat și în ceea ce privește consecințele sale asupra țărilor vecine, asupra Uniunii Europene și asupra statelor sale membre. Avem și provocări suplimentare, precum aprovizionarea cu energie prin Strâmtoarea Ormuz sau, mai degrabă, faptul că aceasta nu mai are loc prin Strâmtoarea Ormuz. Este o nouă provocare geopolitică, care duce la creșterea suplimentară a costurilor energiei în țările noastre. Acest lucru afectează, desigur, populația, dar și industriile noastre și are un impact asupra competitivității noastre.
Avem și alte provocări care existau deja și care, într-o anumită măsură, s-ar putea să se fi schimbat puțin, dar continuăm să ne confruntăm cu supraproducția Chinei pe piețele noastre, căreia trebuie să îi facem față. Cred că acest subiect va fi discutat de Consiliul European în octombrie. Avem nevoie de concurență echitabilă în relațiile economice cu China. Nu o avem în prezent, iar acest aspect va fi subiect de discuție.
Și, desigur, există politica Statelor Unite, care reprezintă, de asemenea, un factor în relațiile noastre. Era un factor și anul trecut și continuă să fie, deși poate că este ceva mai puțin previzibilă decât în trecut.
CaleaEuropeană.ro: Da, este un moment dificil. Am urmărit și discursul Ursulei von der Leyen privind Starea Uniunii, în care a menționat China și deficitul comercial. Deficitul comercial cu China se ridică la un miliard de euro pe zi. Continentul european este, de asemenea, afectat de modul în care Statele Unite își reevaluează prezența trupelor și își repoziționează forțele în Europa.
Înregistrăm acest interviu pentru 3 octombrie, Ziua Unității Germane, iar în Germania tocmai am asistat la o succesiune remarcabilă de alegeri regionale. Le menționez pentru că noi toți privim Germania ca pe principalul motor economic al Europei.
Victoria istorică a AfD în Saxonia-Anhalt, rezultatul puternic obținut în Mecklenburg-Pomerania Occidentală și clasarea partidului Die Linke pe primul loc la Berlin. CDU, partidul cancelarului federal Merz, nu a reușit să intre în parlamentul din Mecklenburg-Pomerania Occidentală. Ce ne spun aceste alegeri despre climatul politic din Germania în prezent și cât de îngrijorat ar trebui să fie restul Europei?
Angela Ganninger: Guvernul federal german rămâne consecvent în înțelegerea rolului său privind menținerea unității Europei. Trebuie să înțelegeți structura statului nostru și ce înseamnă aceste alegeri regionale în cadrul structurii generale a Germaniei. Ele sunt alegeri în landurile federale. Avem 16 astfel de landuri.
Saxonia-Anhalt, unde AfD a obținut ceea ce a numit un mare succes, are 2,1 milioane de locuitori. Asta înseamnă aproximativ jumătate, poate puțin mai mult de jumătate, din populația Berlinului. Nu este un land federal mic, dar populația sa nu este foarte numeroasă.
Vorbim despre 2,1 milioane de locuitori din peste 80 de milioane. Am vrut doar să evidențiez acest aspect în raport cu întregul stat federal. Desigur, rezultatele acestor alegeri arată că starea de spirit a populației este poate mai anti-sistem, înclinând mai mult spre extrema stângă sau extrema dreaptă.
Nu cred că acest lucru se reflectă în mod direct în politica externă sau în politica europeană, deoarece acestea sunt responsabilități ale guvernului federal. Ele nu sunt gestionate la nivelul landurilor. Politica externă și politica europeană sunt coordonate la nivel federal.
Vom rămâne un partener de încredere, dar înțelegem și faptul că oamenii resimt, atât presiunea economică cât și cea generată de schimbările geopolitice și economice din jurul lor.
Chestiunea locuințelor a reprezentat o temă majoră la Berlin, deoarece chiriile sunt foarte ridicate. Pot exista diverse probleme care îi preocupă pe oameni, dar multe dintre ele au legătură cu schimbarea mediului în care trăim și, poate, cu un sentiment tot mai accentuat de nesiguranță, atât în ceea ce privește securitatea fizică, cât și cea economică, având în vedere toate provocările despre care am discutat.
Costul vieții reprezintă o altă preocupare, alături de toate cele menționate anterior.
Guvernul federal își înțelege rolul, iar soluția la toate aceste provocări este să avem, pe cât posibil, un răspuns european coerent. În calitate de 27 de state membre ale Uniunii Europene, putem avea un impact asupra relațiilor noastre cu China și cu alți actori economici.
Putem avea un impact și în sprijinirea Ucrainei. Împreună suntem mult mai puternici. Aceasta este în continuare perspectiva noastră principală asupra Europei, asupra cooperării noastre și asupra politicii externe: să găsim parteneri care doresc să mențină ordinea internațională și să susțină respectarea statului de drept în relațiile internaționale, ca bază a acestora.
Din perspectiva noastră, construirea și consolidarea unor astfel de parteneriate reprezintă unul dintre răspunsurile la acest sentiment de nesiguranță pe care îl observăm nu doar în Germania.
CaleaEuropeană.ro: Motivul pentru care insist să întreb cât de îngrijorat ar trebui să fie restul Europei este că observăm un anumit tipar în Europa: uneori, atunci când apar dificultăți politice în diferite țări, acestea se îndreaptă către stânga, extrema stângă sau extrema dreaptă, iar atitudinea și modul în care țara respectivă acționează la nivel european devin, într-un fel, mai naționale. Având în vedere că urmează negocieri dificile privind bugetul, securitatea, competitivitatea și alte subiecte, cum va reuși Germania, în calitate de principală putere europeană, să găsească un echilibru între aceste aspecte? Pentru că, uneori, un răspuns european ferm, care ar fi de preferat, ar putea influența dinamica electorală.
Angela Ganninger: Cred că răspunsul nostru nu va fi unul naționalist, deoarece politicile comerciale sunt, în prezent, politici europene.
Competitivitatea este un subiect foarte important pentru noi la nivel european. Acest lucru influențează și noul buget. Pentru noi, este important să avem un buget diferit, cel puțin unul structurat puțin altfel decât în trecut, și să punem un accent mai mare pe competitivitate, pe noile tehnologii, pe cercetare și dezvoltare și pe tot ceea ce este necesar pentru a pregăti Uniunea Europeană nu doar pentru provocările de securitate, ci și pentru cele economice și pentru a rămâne un actor economic important în raport cu China, Statele Unite și alți actori care investesc masiv în inteligența artificială.
Dacă vrem să fim un competitor, un adevărat competitor în acest domeniu, trebuie, de asemenea, să ne intensificăm eforturile la nivel colectiv. Cred că, de multe ori, există un tip de dezbatere care nu surprinde cu adevărat toate detaliile. Oamenii spun pur și simplu: „Germania vrea să reducă bugetul”.
Nu, bugetul va fi mai mare. Cadrul financiar multianual va fi mai mare decât cel anterior. Dar dezbaterea se referă la cuantumul acestei majorări.
CaleaEuropeană.ro: Dacă îmi permiteți să intervin aici, avem propunerea Comisiei Europene de două trilioane de euro pentru o perioadă de șapte ani. Știm că Europa vrea să cheltuiască mai mult și mai eficient pentru apărare și competitivitate. Toată lumea își dorește acest lucru. Există însă și susținători ai politicilor de coeziune și ai agriculturii. Știm asta.
În același timp, Germania promovează ideea unui buget care nu este neapărat redus, ci mai disciplinat. Dar cine ar trebui, în cele din urmă, să plătească pentru noile ambiții ale Europei și să încerce să găsească o formulă bugetară care să servească interesele tuturor?
Angela Ganninger: Cred că trebuie să găsim o soluție comună, ca întotdeauna. Țările care contribuie net la bugetul UE se așteaptă, desigur, să își majoreze într-o anumită măsură contribuțiile, dar nu cu 20 sau 25 de miliarde de euro în cazul Germaniei. Din perspectiva noastră, acest lucru pur și simplu nu este realist.
CaleaEuropeană.ro: Poate prin resurse proprii?
Angela Ganninger: Resursele proprii ar putea fi o soluție. Ar putea reprezenta un element. Cred că acum așteptăm ca președinția irlandeză să prezinte o nouă propunere care ar putea reduce într-o oarecare măsură discrepanța. Aceasta nu o va elimina însă în totalitate.
Ar putea, totuși, să contribuie la orientarea discuțiilor într-o direcție care să faciliteze un compromis. În cele din urmă, nu ne așteptăm să avem același buget ca înainte sau unul mai mic, ci unul mai mare. Iar, în final, șefii de stat și de guvern vor fi cei care vor încheia acordul, sperăm că la un moment dat, ținând cont de diferitele perspective.
Întotdeauna am reușit să găsim o soluție. Din perspectiva noastră, necesitatea de a pregăti Europa pentru viitor este și mai presantă acum, având în vedere toate provocările despre care am discutat. Dacă vrem să fim un actor important în viitor, trebuie să ținem cont de acest lucru. Așa cum am spus, toată lumea înțelege că politica de coeziune a fost una de succes.
CaleaEuropeană.ro: Dar poate continua să aibă același rol și în viitor?
Angela Ganninger: Politica de coeziune va continua să existe și în viitor. Nu va fi eliminată de pe agenda Comisiei Europene sau de pe agenda Europei. Aceasta nu este tema dezbaterii. Discuția se referă la modul în care alocăm bugetul pentru a răspunde mai bine provocărilor actuale.
Un alt aspect, din perspectiva noastră, ține de atingerea unui compromis la nivelul Consiliului până la sfârșitul acestui an. Nu cred că avem vreo divergență de opinie cu România în această privință. Ar fi bine să ajungem la un acord încă din acest an, deoarece anul viitor vor avea loc alegeri în multe state membre mari.
Campaniile electorale sunt întotdeauna perioade în care este dificil pentru guverne să ajungă la compromisuri, așa cum am discutat mai devreme. Așadar, dacă reușim să ajungem la un compromis la nivelul Consiliului anul acesta, va trebui să negociem în continuare cu Parlamentul (European). Și, pentru că vom avea o nouă structură, va fi nevoie de mai mult timp pentru a pregăti totul, astfel încât să fie gata la 1 ianuarie 2028.
De altfel, acest lucru este în interesul țărilor beneficiare ale politicii de coeziune, pentru că, în caz contrar, fondurile de coeziune nu vor putea fi puse la dispoziție la începutul anului 2028.
Negociatorii și, în cele din urmă, șefii de stat și de guvern vor avea mult de lucru. Cred că există disponibilitatea de a găsi un compromis constructiv, cel puțin din partea noastră, și presupun că și susținătorii politicii de coeziune își doresc același lucru. Aud acest lucru din ambele părți.
Dar nu este ceva neobișnuit ca fiecare să își evidențieze prioritățile la un moment dat, iar apoi, pe măsură ce negocierile avansează, pozițiile să se apropie treptat.
CaleaEuropeană.ro: Încă o întrebare pe teme economice. De regulă, bugetul european a fost conceput ca un instrument care să ajute țările mai puțin dezvoltate, care au aderat la UE după 2004, să recupereze decalajele economice, să își îmbunătățească nivelul de trai și așa mai departe.
Însă, în prezent, știm că ne confruntăm cu deficite structurale în economie și în securitate, precum și cu probleme legate de costurile ridicate ale energiei, concurența globală, dependența de China și o relație cu Rusia care nu mai este ca odinioară. Ar putea acest buget să devină, de fapt, un stimulent pentru menținerea competitivității Germaniei și a Europei la un nivel ridicat și pentru relansarea propriei noastre baze industriale?
Angela Ganninger: Sper că da. Acesta este unul dintre motivele pentru care trebuie să investim în cercetare și dezvoltare, să punem la dispoziție capital de risc pentru start-up-uri și să sprijinim toate aceste elemente care poate nu sunt încă suficient de dezvoltate în acest moment, astfel încât să putem face parte din această nouă economie care schimbă cu adevărat lumea în acest moment.
Dacă nu reușim să facem acest lucru, vom avea probleme și mai mari în a finanța toate tipurile de beneficii sociale și alte forme de sprijin, în a reduce decalajele și așa mai departe. Și nu cred că este vorba despre faptul că Germania ar avea de câștigat, în timp ce România nu. Trebuie să beneficiem cu toții, împreună.
Suntem o piață unică. Trebuie să beneficiem cu toții și să creăm lanțuri de aprovizionare mai reziliente în interiorul Europei. Așadar, pentru toată lumea, nu este o chestiune de competiție între unii și alții. Este un efort comun pentru a face Europa mai competitivă, mai stabilă și un actor activ în politica internațională.
CaleaEuropeană.ro: Trecând de la economie la securitate, știm că Rusia duce un război împotriva Ucrainei. Atacul hibrid al Rusiei de la Leipzig a vizat teritoriul european. În România, au fost doborâte drone, iar Franța și Polonia au lansat avertismente cu privire la comportamentul agresiv al Rusiei. Suntem pregătiți să descurajăm și să contracarăm acțiunile iresponsabile ale Rusiei, despre care se vorbește atât de mult în prezent?
Angela Ganninger: Cred că suntem în procesul de a ne pregăti mai bine. În 2022, ne-am dat seama că nu eram atât de bine pregătiți. Mai gândeam încă în termenii beneficiilor păcii, după reunificarea Europei. Așadar, cred că suntem în proces de pregătire.
Dacă vorbesc din perspectiva Germaniei, ne-am majorat considerabil cheltuielile pentru apărare. Avem angajamentul asumat la Haga în cadrul NATO. Alocăm deja 1,5% din PIB pentru această infrastructură, infrastructura de apărare.
În prezent, alocăm 2,7% din PIB pentru restul bugetului de bază al apărării. Prin urmare, probabil vom ajunge la 3,5% până în 2029. Toate acestea fac parte dintr-un efort colectiv. Avem, de asemenea, instrumente la nivel european, precum SAFE, prin intermediul cărora ne putem consolida împreună capacitatea de apărare și de descurajare.
Pentru că se știe de multă vreme că, în ansamblu, cheltuim foarte mult pentru apărare, dar nu cheltuim acești bani în mod eficient. Iar dacă ne integrăm mai bine industriile de apărare și lanțurile de aprovizionare, cu unități de producție în România în cadrul inițiativei SAFE, de exemplu, și creăm o industrie europeană de apărare mai integrată, acest lucru ne va ajuta pe toți.
CaleaEuropeană.ro: Cum ați caracteriza această cooperare dintre Germania și România? În ce tip de cadru se înscrie? Pentru că, dacă doar căutăm pe Google știri din România, vedem că Germania obține o mare parte din fondurile SAFE și așa mai departe. Cum ar putea fi corelată această cooperare cu interoperabilitatea, creșterea economică și dezvoltarea bazei industriale, dar și cu un sentiment concret de securitate și cu beneficii pentru ambele țări?
Angela Ganninger: Cred că acesta este întregul scop al acestui instrument. Regulile sunt aceleași pentru toată lumea și cred că, în acest caz, procesul a fost unul foarte transparent. Armata a definit nevoile forțelor de apărare ale României.
Ministrul Economiei a fost implicat în procesul de localizare a producției. Ce își dorește România să fie construit aici? Din câte știu, acesta a fost un aspect foarte important în toate discuțiile cu companiile. Nu am participat la acest proces, dar localizarea, înființarea unor unități de producție în România și crearea unui lanț de aprovizionare integrat au fost elemente esențiale ale acestor discuții.
Ulterior, CSAT a aprobat totul, iar propunerile au fost înaintate Parlamentului. Există un întreg mecanism pentru a decide modul în care sunt atribuite contractele, iar acesta este modul în care ar trebui să se desfășoare lucrurile.
Cred că a fost o situație reciproc avantajoasă pentru companiile germane, care au nevoie să își extindă capacitățile de producție. Cererea pentru unele dintre produsele lor este în prezent atât de mare, încât nu o pot acoperi cu unitățile de producție existente.
Așadar, întrebarea era cu cine să se asocieze și unde să își extindă producția. România a fost un partener important, având o bază industrială existentă, care ar putea fi mai ușor reabilitată, reactivată și modernizată pentru a produce tehnologii moderne, inclusiv tehnologii de apărare. Există, de asemenea, o rețea de companii deja bine dezvoltată, așa cum știm din experiența companiilor germane din sectorul civil care operează aici.
Odată ce o companie investește, se creează un mediu de furnizori care livrează piese de schimb și alte componente necesare pentru a face parte dintr-un astfel de ecosistem. Pentru companiile germane, acesta va deveni tot mai mult un ecosistem de apărare, iar România pare să fie un loc foarte potrivit pentru dezvoltarea lui.
Acest lucru va crea locuri de muncă și valoare adăugată, ceea ce a reprezentat un aspect important pentru guvernul României.
De asemenea, va spori securitatea lanțurilor de aprovizionare prin implicarea furnizorilor și a componentelor europene și prin crearea unui ecosistem mai integrat la nivel european, care va putea produce mult mai mult odată ce va fi pus pe picioare. Desigur, mai întâi trebuie să investim și să îl dezvoltăm, dar cred că este o situație reciproc avantajoasă, care va contribui la securitatea noastră colectivă.
CaleaEuropeană.ro: O scurtă întrebare pe tema securității, având în vedere că știm că avem relații bilaterale puternice. Germania este principalul nostru partener economic, minoritatea germană de aici, din România, este foarte importantă, iar diaspora românească din Germania este, de asemenea, importantă. Așadar, avem un parteneriat puternic, în primul rând pe plan economic. Ce așteptări aveți unii de la ceilalți, la nivel diplomatic și politic, de la Berlin și București, pentru a avansa către un parteneriat strategic autentic în domeniul securității, mai ales acum, când SAFE oferă un impuls suplimentar acestei cooperări?
Angela Ganninger: Cred că implicarea industriilor de apărare creează, în sine, un cadru în care ne înțelegem mai bine unii pe ceilalți în acest domeniu și avem o imagine mai clară asupra a ceea ce se poate face într-un punct sau în altul. Acest lucru ar putea duce și la mai multe exerciții tehnice. Cred că ar putea reprezenta nucleul unei cooperări mult mai ample în acest domeniu.
Desigur, trebuie să luăm în considerare întregul flanc estic și să împărtășim informații despre cine ce face și unde. Francezii au o prezență puternică aici, cu grupul de luptă, iar noi suntem în Lituania cu brigada și așa mai departe, astfel încât nu vom dubla lucrurile. Asta nu înseamnă să repetăm toate demersurile care sunt deja în desfășurare, dar cred că această cooperare ne va ajuta să ne înțelegem mai bine și să ne consolidăm legăturile în sectorul apărării.
CaleaEuropeană.ro: Ultima întrebare se referă la moștenirea Zilei Unității Germane. Știm că această zi reprezintă, în cele din urmă, o promisiune istorică: aceea că divizarea dintre Germania de Est și Germania de Vest poate fi depășită și că unitatea poate aduce un nou început. Așadar, la mai bine de trei decenii de la reunificare și de la căderea Zidului Berlinului, ce lecții din experiența Germaniei pot contribui și astăzi la reînnoirea Germaniei și a Europei, într-o perioadă marcată de fragmentare, insecuritate și instabilitate?
Angela Ganninger: Poate că, înainte de toate, aș sublinia faptul că reunificarea Germaniei a făcut parte dintr-un proces mult mai amplu. Nu este vorba doar despre Germania, ci și despre căderea Cortinei de Fier, despre reunificarea Europei, într-un anumit sens, și despre extinderea Uniunii Europene. Ceea ce s-a realizat în ultimele decenii este, de fapt, reintegrarea nu doar a Germaniei de Est, ci și a multor țări din Europa Centrală și de Est în UE, precum și crearea unei Europe puternice, cu legături economice solide, cu legături puternice în domeniul apărării – despre care am vorbit mai devreme –, cu o coeziune sporită și cu o cooperare mult mai intensă în cadrul Europei.
Cred că nu ar trebui să uităm, chiar dacă în prezent există provocări care afectează populațiile din întreaga Europă, că aceasta este o realizare extrem de valoroasă. Cu toții trăim într-o lume în care avem libertate de exprimare, liberă circulație și multe alte libertăți care, în trecut, nu erau posibile sau nu existau în multe părți ale Europei.
Poate că ar trebui să apreciem puțin mai mult ceea ce avem cu toții aici. Multe regiuni ale lumii privesc cu invidie modul în care trăim în Europa. În același timp, ne confruntăm în continuare cu provocări. Trebuie să fim conștienți de acest lucru. Iar problemele nu ar trebui subestimate, desigur. Dar cred că reunificarea reprezintă cu adevărat o ocazie de a privi realizările și beneficiile pe care le-am obținut împreună în Europa .
