EDITORIALE
Iulian Chifu: Ce putem aștepta de la Trump 2.0?
Published
4 weeks agoon
By
REDACTIAde Iulian Chifu*
A curs multă cerneală, virtual vorbind, pentru a descrie cum va arăta o administrație Trump 2.0. Desigur, multe din analizele făcute în perioada electorală aveau și această valoare de întrebuințare, fie să calmeze, fie să înfricoșeze publicul despre cum ar putea arăta o asemenea administrație americană în al doilea mandat. Principalele linii directoare sunt absența oricăror limite – consilierii vor fi mai degrabă loiali și nu profesioniști, membrii din administrație mai degrabă nepotriviți cu funcțiile în care sunt numiți, dar pe deplin capabili și doritori să aplice cele mai radicale fantezii sau decizii al lui Trump, fără a le contesta sau discuta în vreun fel, iar Congresul va fi dominat de republicani și ocolit la audieri, Președintele Trump urmând să utilizeze suplinitori și interimari pentru a nu fi legat și a-i putea înlocui repede. Cum nici alegeri nu mai sunt pentru Trump, peisajul e mai degrabă apocaliptic. Totuși realitatea este sensibil diferită de portretul cenușiu al pesimiștilor.
Toți oamenii Președintelui Trump
Mandatul doi al lui Trump nu va semăna cu primul. Aceasta pare să fie o afirmație împărtășită în egală măsură de adepți și criticii președintelui republican ales. Dacă primii vorbesc despre o experiență în administrație de 4 ani și de pierderea alegerilor, ulterior de schimbări majore ale lumii pe care o regăsește Donald Trump la sosirea în funcție, după numai 4 ani, depunând jurământul drept cel mai în vârstă ales, ultimii deplâng lipsa de profesionalism, happening-ul și improvizația pe baze loialiste pe care ar promova-o cel de-al 47-lea președinte odată revenit în funcție, totul agrementat cu răsplătirea susținătorilor și răzbunarea față de critici.
Intenția lui Donald Trump este de a-și maximiza puterea și a-și aplica voința extins, pe baza legitimității alegerii sale. Și pentru asta dorește să elimine piedicile care i-ar putea sta în față, unele democratice, altele profesionale sau birocratice: e motivul pentru care i-a solicitat lui Elon Musk să efectueze un audit la nivelul administrației și să elaboreze o modalitate de eliminare normativă a blocajelor de orice tip. Această perspectivă este dublată de intenția de a nominaliza cu precădere juriști în funcții, avocați al căror rol primordial va trebui să fie acela de a găsi modalitățile de atacare și eliminare a blocajelor, care înseamnă, uneori, a echilibrelor democratice, și de găsire a căilor pentru aplicarea politicilor dorite de către Trump.
Despre propriile procese? Nu mai vorbește nimeni despre ele. Președinte american cu imunitate ar putea să scape de majoritatea, dacă nu de toate. În plus, hotărârea Curții Supreme cu super-majoritate republicana este clară și presupune un plus de imunitate pentru actele persoanei președintelui atât timp cât se află în funcție. În schimb apare angajamentul clar privind respectarea promisiunilor: la West Palm Beach, la final de campanie, Trump a promis că va guverna cu un motto simplu: am făcut promisiunea, am ținut promisiunea. Desigur, multe dintre promisiunile de campanie vor fi relativizate sau adaptate, mai ales când vizează alți actori și alte state decât America lui Trump. Dar asumarea publică va obliga la formule de afirmare publică a respectării fiecăreia dintre obligații, într-o formă cât mai apropiată de cea anunțată în campanie și în program.
În noua administrație nu vor mai exista figurile cunoscute și profesioniste care au jucat rolul de moderatori ai opțiunilor și pornirilor lui Donald Trump în 2016-2020. În primul rând pentru că majoritatea celor din zona militară, șefi ai Apărării, ai categoriilor de arme, secretari ai apărării, consilieri pe securitate națională sau intelligence și procuror general l-au abandonat pe Trump după primul mandat, s-au dezis de el la plecarea din funcție, criticându-i abilitățile și caracterul. În schimb au fost aduși și pregătiți oameni loiali lui Trump, cei care fie au scris abordările extreme de campanie, fie sunt de acord și le împărtășesc, dorind, sub autoritatea președintelui, să le aplice dincolo de lege, norme, tradiții sau funcționalitatea democratică a statului american.
Concret, dacă din administrație au dispărut Ivanka Trump și Jared Kushner, se vor regăsi Donald Trump Jr., Elon Musk and Susie Wiles, creierul din spatele campaniei și, probabil, șefa de staff a administrației lui Trump. Ei îi va reveni rolul cel mai important de ponderare și disciplinare, așa cum a făcut-o cu brio, în cea mai mare parte, în timpul campaniei electorale. Urmează premiile pentru susținători precum Robert F. Kennedy, Jr., care își dorește și căruia Donald Trump i-a reafirmat după alegere promisiunea vizând Departamentul pentru Sănătate și Servicii Umanitare. Disputele apar și în privința vettingului și accesului la informații clasificate, care se face cu 6 luni înainte de începerea eventuală a mandatului. Președintele Trump preferă să facă el însuși selecția oamenilor săi, și nu FBI. Oamenii săi nu au acces la informații și analizele zilnice, deși unii și-au făcut evaluarea obligatorie pentru accesul la informații clasificate direct, pe speze individuale.
Marile teme ale lumii: Puterea Americană și implicarea în afacerile globale
Președintele Donald Trump a dovedit și dezvăluit câteva caracteristici la nivelul politicii externe și de securitate chiar în primul mandat: realism, pragmatism și tranzacționism extrem. Ce pare să se fi schimbat chiar în timpul primului său mandat, izolaționismul care îi mai dădea târcoale în campania electorală, a fost nuanțat, apoi s-a renunțat la el, Ronald Reagan fiind referențialul. Donald Trump a înțeles că o Americă închisă între frontierele sale devine nerelevantă și că trebuie să se implice în treburile lumii.
Acum lucrurile sunt și mai elaborate, iar abordarea actualei campanii electorale marșează pe o nouă categorie și un nou concept, Pacea prin forță sau cu forța. Trump are înclinația spre a crește mai departe puterea și capabilitățile militare ale Statelor Unite, ca și resursele sale economice, scopul fiind ca să mențină pacea prin descurajarea credibilă și forța sa uriașă desfășurată, dar și plin aplicarea punctuală de presiuni, ulterior chiar de forță țintită și imediată, pe termen scurt, pentru a-și impune voința. Dacă administrația Biden a marșat pe multilateralism real și afirmarea lipsei capacității SUA de a face singură pe jandarmul mondial, de a impune aplicarea regulilor sau crearea de reguli acolo unde nu există, Donald Trump revine la o postură cât mai apropiată de hegemonie și alinierea aliaților la voința Americii.
În primul mandat, Trump ceruse alinierea celorlaltor democrații și propriile lor contribuții. Acum Donald Trump va cere creșterea puterii și asumarea suplimentară de responsabilități de către europeni și ceilalți parteneri pentru a demonstra că merită să fie ajutați și că-și plătesc partea corectă de contribuție militară. Pentru că înțelegerea lui Donald Trump este că Europa este prosperă și profită de securitatea oferită de SUA pentru a investi în economie și a câștiga competiții în fața Americii. Pentru a egala condițiile competiției corecte, Trump dorește ca și Europa să investească suficient în capabilități și în propria apărare și să-și asume o parte corectă din responsabilitatea atât pentru apărare și securitate europeană, ca și din cea a lumii.
S-a vorbit despre retrageri de trupe din zone unde staționează inutil dar, totodată, menținerea umbrelei nucleare și evitarea proliferării. Dar și despre contribuția Europei în terțe spații precum Indo-Pacific, acolo unde Trump vede viitoarea confruntare și problemă majoră cu China. Tot astfel cum, pe dimensiunea economică și a competiției, Europa este așteptată să investească mai mult în tehnologie împărtășită și să echilibreze balanța de plăți în comerțul bilateral cu SUA, așteptându-se și situația de introducere de taxe la produsele manufacturiere care afectează America, dar și a unor componente de larg consum precum automobilele. Taxe de 10% la produse selectate pot să apară, ca și tensiuni între diverși actori parteneri ai Americii în materie de democrație și securitate.
Și în privința NATO, Trump consideră că este un instrument util, în măsura în care nu numai europenii au nevoie de America, nu numai America este prezentă militar pe teren în Europa, ci și Europa însoțește America în zonele de preocupare, de exemplu Indo-Pacific, dar este și solidară cu sancțiunile americane asupra Chinei și sancționează, în egală măsură, accesul la anumite categorii de produse. Iar energetic, nu-și mai procură energia susținând producția chineză de panouri solare sau eolienne, nici cumpărând petrol și gaze din Rusia, ci pe piața americană și din Orientul Mijlociu și face tranziția verde pe baza producției proprii de instalații pentru energia curată.
Războiul din Ucraina
În privința războiului din Ucraina, în administrația republicană Trump se confruntă două curente: primul de tip izolaționist, retragerea sprijinului și a finanțării forțând o pace sau măcar o încetare a focului cum o fi ea. Cea de a doua, aceea a susținerii Ucrainei dar cu grade diverse de renunțare la ambiția de a realiza pacea justă și principială contra unui realism al abandonării informale a unor teritorii și chiar a aspirațiilor NATO contra garanții de securitate, livrări de arme și reacție dură și promptă dacă Rusia nu rămâne în termenii conveniți.
Apoi există cel puțin trei surse de proiecte de pace în Ucraina, care să răspundă exigențelor președintelui Trump de a încheia războiul repede: unul al lui Mike Pompeo, suficient de nuanțat și tributar ideii de pace prin forța exhibată; al doilea al lui Richard Haass, președinte de onoare al Council for Foreign Relations, care propune o variantă de mijloc, cu un model cipriot și o zonă tampon demilitarizată cu soldați europeni pe teren pentru monitorizare și apărare; iar al treilea al generalilor în rezervă Keith Kellogg și Fred Fleitz, care exclude complet NATO din ecuație și amână sine die orice rezolvare, care s-ar realiza sigur după Putin și putinism, în condiții mai bune.
Problema transformării războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina în război mondial, prin extinderea și implicarea mercenarilor de peste tot, din Africa și a nord-coreenilor, a muniției, dronelor și rachetelor de proveniență nord-coreeană și iraniană, sau a consolidării axei Rusia-China-Iran-Coreea de Nord, nu are cum să nu altereze abordările unei viitoare administrații Trump. Este dificil de spus astăzi dacă Trump acceptă sau nu apărarea Taiwanului, dar sigur rivalitatea cu China este declarată și chiar accentuată în Marea Chinei de Sud, în ceea ce privește Coreea de Sud și Japonia. Abandonarea Ucrainei nu e o soluție, susținerea lui Benjamin Netanyahu este un fapt, slăbirea Iranului de către Israel e aplaudată, dar nu și dacă aceasta duce la escaladare și consumarea forțelor americane în regiune.
Pacea prin putere și exhibarea forței face ca noua administrație Trump să fie puțin intimidată de amenințările lui Putin cu utilizarea armei nucleare și să nu permită jocurile Rusiei dincolo de propriile sale frontiere. Încheierea păcii are relevanță și în privința Rusiei, aplicarea forței pentru menținerea păcii se va îndrepta și spre Putin. Aici fie o Rusie mai slabă se va plia pentru a aștepta vremuri mai bune, fie va refuza și va sfida sau îl va confrunta pe Trump, iar ca urmare, acesta – supărat că nu i se respectă și nu i se îndeplinește proiectul – va reacționa aplicând forța pentru a disciplina jucătorul care nu îi respectă poziția. Perspectiva escaladării este mai mare, nivelul de risc asumat incompatibil pentru un candidat care a câștigat promițând pacea peste tot în lume, dar și posibilitatea ca presiuni serioase, susținute de capabilități și o prezență suficientă de armament și trupe pe teren, eventual avertismente foarte vizibile, pot duce la constrângerea și limitarea ariilor de acțiuni agresive ale Rusiei, dacă nu cumva le diminuează cu totul.
* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. a fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.
You may like
Polonia își va reduce cheltuielile pentru apărare din cauza deficitului, dar tot va avea cel mai mare buget al apărării raportat la PIB în rândul țărilor NATO
“Rusia va eșua din nou”: Reacția Bucureștiului după ce un cont de X atribuit ideologul lui Putin a afirmat că “România va face parte din Rusia”
Comisia Europeană: Vicepreședinta Roxana Mînzatu a evocat “realizarea unei Europe Sociale mai puternice” la prima reuniune cu miniștrii muncii și protecției sociale din UE
Ambasadorul României în SUA: Nu există nicio susținere oficială din partea americană pentru Călin Georgescu. Niciun oficial SUA nu s-ar asocia cu viziunea politică pe care o reprezintă acesta
Republica Moldova: Maia Sandu va dona un premiu de 100.000 de dolari primit pentru apărarea democrației
Elena Lasconi face apel la liderii politici din România să nu devieze cursul națiunii noastre: Trebuie să ne asumăm un guvern de uniune națională pro-european
EDITORIALE
Iulian Chifu: De pe frontul războiului hibrid al Rusiei – România a probat reziliența societală democratică
Published
24 hours agoon
December 2, 2024By
REDACTIAde Iulian Chifu*
România a trecut la limită, cu bine, peste atacul hibrid de inspirație rusă pe care l-a suferit la alegerile prezidențiale în primul tur. O mobilizare fără egal în ultimii 20 de ani a făcut ca alegerile generale să se încheie cu un rezultat favorabil al forțelor pro-europene, care au reușit să aibă o majoritate confortabilă de 63-64% împreună, după încheierea votului și redistribuiri. În viitorul Parlament, România rămâne pro-europeană, dar cu trei partide de diferite facturi extremiste, naționaliste, populiste, anti-sistem și pro-ruse.
Atacul hibrid de inspirație rusă la alegeri
Rezultatele au reconfirmat puterea organizării locale a marilor partide de centru dreapta și centru stânga, membre ale PSE și PPE la nivel european. PSD a luat 26% cu redistribuire, iar PNL 16,5%. Mult peste prognoze. În egală măsură, partidul candidatului neașteptat în turul doi, Elena Lasconi, USR, a dobândit 13,8%. Și UDMR a reușit o mobilizare exemplară, reușind să obțină, după redistribuire, 7,41%.. De partea cealaltă, AUR, partidul lui George Simion, s-a situat pe poziția a doua cu 20,71% la redistribuire, fiind al doilea partid din Parlament, secondat de SOS cu 8,69% și de POT cu 7,15%.
Atacul subtil sub radar, folosind Tik Tok-ul și multiplicarea falsă de conturi, cu resurse enorme implicate, a eșuat. Nu înseamnă că partidele tradiționale trebuie să se culce pe o ureche: o treime dintre parlamentari rămân, totuși să reprezinte partide suveraniste, ceea ce va crea o problemă majoră în viitorul Parlament la nivelul funcționalități comisiilor și a plenului cu o asemenea reprezentare, mai ales în opoziție. În plus, alegerile prezidențiale pentru turul doi se anunță foarte dificile pentru candidatul USR care trebuie să îmbrățișeze poziții de compromis și să se miște către electoratul tuturor partidelor pro-europene pentru a le mobiliza la vot.
În orice caz, Rusia a luat a doua înfrângere. Prima a fost la Chișinău, la limită, cu referendumul pro-european și cu alegerea în turul doi a Maiei Sandu președinte cu peste 11% diferență. Acesta a fost testul doi la București, care trebuie învățat rapid și contracarat pe rețelele sociale pe toate dimensiunile, pe Telegram și pe alte medii de comunicare sub radar. Primul test, atacul, a fost o surpriză, s-a dorit un blitz krieg care să îngenuncheze România, înfrângând-o fără să tragă un foc. Nu a reușit acțiunea, s-a lovit de nivelul de reziliență democratică construit în timp, pe reticența la autocrație și pro-rusism și pe reacția societății civile. Cea pe care candidatul la președinție Călin Georgescu o vrea eliminată.
Guvernarea cu opoziție suveranistă în Parlamentul de la București
Urmează o perioadă complicată în formarea Guvernului, în ciuda majorității. Cu un eventual Călin Georgescu președinte, formarea guvernului din majoritatea existentă va fi dificilă. Dar există instrumentele constituționale ale suspendării președintelui, dacă dă și al doilea mandat altcuiva decât majorității, și desemnarea de către interimar, viitorul președinte ales al Senatului, a noului premier, trecerea Guvernului și a bugetului până la referendum și pobabila revenire în funcție.
Desigur, există și alte elemente de dezvoltare, dosare penale, cercetări de malversațiuni, anchetarea și trimiterea în judecată pentru categorii de afirmații din spațiul discursului la ură, promovării fascismului, negaționismului Holocaustului și altor asemenea. Cum se poate întâmpla acest lucru cu fiecare parlamentar al suveraniștilor care, în Parlament, ar adopta un asemenea limbaj – după ridicarea imunității, desigur.
În orice caz, lecțiile trebuie învățate rapid. Iar principalele se referă la cetățeni, care este clar că nu-și mai doresc pomeni, bani și rămasul în umbră. Își doresc politicieni serioși, care să-și asculte cetățenii, își doresc o curbare a unor politici pe care le percep excesive, își doresc respectul și demnitatea pe care consideră că o pierd în fața minciunii, corupției, infatuării și aroganței politicienilor, care se afișează cu cheltuieli excesive și nepotrivite din banul public.
O echilibrare a accesului liber, egal, competitiv și meritocratic la funcții este, de asemenea obligatorie. Ca și ocuparea tuturor canalelor de comunicare nu prin bani, propagandă și manevre de inginerie socială, ci prin dezbatere, dialog, comunicare sinceră și constantă cu publicul larg. Și soluționarea problemelor acestuia. Iar acest lucru este cel mai lesne de făcut cu un guvern de profesioniști, cu sau fără carnet de partid, susținut politic de majoritatea pro-europeană în Parlament, care să facă reformele și să poate asuma costurile ca interfață în fața partidelor. Dar acesta va fi rezultatul negocierilor ce vor urma pentru formarea majorității.
* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. a fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.
EDITORIALE
Iulian Chifu: Sabotaj ruso-chinez suspectat la cablurile de date și conducte submarine în Baltică
Published
1 day agoon
December 2, 2024By
REDACTIAIulian Chifu*
A trecut pe sub radar, în săptămâna cu tulburări masive în România și Georgia, o afacere care amenință să schimbe radical modul în care funționează toată rețeaua de cabluri și conducte submarine, că e vorba despre cabluri de date, că e vorba despre cabluri de energie electrică sau conducte de orice fel. În 24 de ore, cablurile de date ce leagă peninsula scandinavă de Țările Baltice și de Europa continentală au fost tăiate dintr-un foc, într-o operațiune hibridă, sub radar, cu ancora unui vas chinez, purtător de marfă și intrese rusești. Acuzația de sabotaj a fost lansată din numeroase surse oficiale, în primul rând Ministrul Apărării al Germaniei, Boris Pistorius, dar și nu mai puțin de trei anchete urmăresc acest subiect. Foarte dificil de probat, atacul rămâne cea mai puternică amenințare hibridă de astăzi în privința comunicațiilor internet și cablu din lumea democratică.
Ruperea cablurilor pe axa sino-rusă
Vasul chinez Yi Peng 3, un vrachier care cară de obicei grâu, aluminiu și fertilizatori, a părăsit portul rus din Baltică Ust-Luga sub pavilion chinezesc cu o misiune caracterizată de multiple autorități din regiune și de sursele de intelligence deschise – OSINT – drept operațiunea hibridă de sabotaj pentru tăierea cablurilor submarine din Marea Baltică, așa cum a declarat explicit deja Ministrul Apărării al Germaniei, Boris Pistorius. La 17 noiembrie, cablul submarin dintre Suedia și Lituania a fost tăiat, în timp ce în nici 24 de ore, cablul similar dintre Finlanda și Germania a fost distrus. În ambele cazuri, vasul a fost la fața locului exact atunci când s-a produs ruptura și atacul, respectiv distrugerea și ruperea comunicațiilor de date.
Autoritățile suedeze, lituaniene, finlandeze și germane nu au reacționat imediat pentru a acuza vasul ca fiind responsabil de distrugere, vas care a mers din Marea Baltică spre Marea Centură de insule a Danemarcei ce asigură ieșirea spre Oceanul Atlantic, dar la 19 noiembrie deja vasele norvegiene au început urmărirea și supravegherea vasului. Acuzația de sabotaj a avut loc exact în ziua în care Germania a caracterizat actele drept agresiune hibridă și, evident intenționată, odată ce conductele și cablurile submarine sunt menționate explicit pe hărțile de navigație, deci antrenează responsabilitatea vaselor care le distrug “din greșeală”, târâind ancorele pe fund – varianta cea mai simplă, puțin costisitoare și distructivă pentru un asemenea act de sabotaj.
Este pentru a doua oară într-un an când un vas de marfă chinez, venind din porturi, cu marfă și transportând interese rusești distruge un cablu în Marea Baltică. În octombrie 2023, nava de container Newnew Polar Bear a părăsit rapid regiunea în care, târându-și ancora pe fund, a distrus o conductă de gaz și două cabluri de date, călătorind mai departe prin Marea Centură daneză spre coasta norvegiană și spre coasta arctică rusă. Atacul a avut loc în zonele economice suedeză, finlandeză și estoniană, state care au cerut cooperarea Chinei pentru investigație. Dar Beijingul a respins cererea. Și aici, vasul chinez părăsise portul rus înainte de a rupe cablurile și conducta alternativă care aproviziona Estonia și Țările Baltice cu gaz.
Dificultatea geopolitică: protecția cablurilor și conductelor submarine
Cablurile submarine sunt complet vulnerabile atacurilor motivate geopolitic și distrugerilor hibride, sub aparența accidentelor, iar agresiunea de această factură poate fi făcută de persoane și entități cu sau fără legătură cu guvernul vizat și care efectuează ancheta. E valabil și pentru eolienele offshore, care transmit curentul electric în țară, dar și pentru cablurile electrice submarine precum cel european în Marea Neagră, prognozat a fi amplasat între Azerbaijdan, Georgia și România. Suedia și Finlanda au experimentat deja întreruperi ale cablului electric de la eolienele offshore.
Desigur, avem reguli privind asalturile militare din partea marinelor statelor membre ale ONU împotriva infrastructurii critice submarine. Totuși ele se rezumă cu precădere la documente, tratate, convenții, reguli agreate de către state de generații. Dar aceste documente nu protejează direct și complet în nici un caz infrastructura de răuvoitori. La cum cresc numărul de atacuri, sabotajele în Marea Baltică vor continua, cu precădere în apele occidentale, în special din cauza dilemei legată de tipul de răspuns la asemenea agresiuni hibride.
Bazate pe statul de drept și regulile probării oricărui fel de infracțiune înainte de orice acțiune sau intervenție, solidari cu dreptul și ordinea internațională, guvernele și autoritățile occidentale nu au instrumentar potrivit pentru a sancționa și a descuraja atacuri în zona gri, anonimizate, fără posibilitatea demonstrării dincolo de orice dubiu a atacului, creând această dilemă a apărătorului în fața oricăror tipuri de atacuri. Totuși nici măcar mențiunea atacurilor sau calificarea lor nu este o obișnuință astăzi, de unde și salutarea declarației ministrului german al Apărării Pistorius, care și-a justificat ieșirea publică prin asumara faptului că nimeni nu crede că aceste cabluri au fost distruse din accident, de unde intenția prezumată și calificarea drept sabotaj a acestor acte succesive.
Și ministrul suedez al Apărării Civile, Carl-Oskar Bohlin, a reacționat susținând că Suedia se confruntă cu amenințări hibride și solicitând cetățenilor să ajute autoritățile să contracareze aceste atacuri hibride. El a susținut că atacurile vor continua, și nu numai pe mare. Iar după distrugerea celor două cabluri de fibră optică, suedezii au comunicat autorităților daneze că vasul este de interes pentru poliția suedeză, care cercetează incidentul, în timp ce Premierul Suediei, Ulf Kristersson, a declarat, miercuri, 20 noiembrie, că incidentul este investigat pentru că “am avut sabotaje în trecut, deci considerăm foarte serios această polibilitate acum.”
Negarea credibilă în războiul hibrid: agresiunea extrem de dificil de probat
Sabotajul subacvatic este o metodă a ceea ce cunoaștem că este războiul hibrid – o strategie militară care profită de metode convenționale și neconvenționale, greu atribuibile, pentru a determina instabilitate în regiuni și în state fără să le dea aparența unui război total. Războiul hibrid nu este nou în regiune, fiind întâlnit nu rareori sub forma GPS jamming sau spoofing – interferență care blochează sau alterează indicațiile de poziționare, provenind de la avioanele spion ruse în spațiul aerian suedez de deasupra Mării Baltice. Dificultatea atribuirii complică și mai mult anchetarea și mai ales acuzarea în acest tip de acțiune. Iar apele întunecate ale Balticii crează un spațiu convenabil acestor atacuri. În plus, ambiguitatea incidentelor legate de conducte și cabluri submarine va fi întotdeauna considerate sub pragul declanșării războiului, deci va întări lipsa capacităților de reacție.
O altă problemă a acestui tip de atacuri rezidă în dificultatea de a proba, dincolo de orice dubiu, agresiunea produsă. Cablurile submarine nu sunt atât de groase și dificil de rupt, în ciuda faptului că există formule de protecție în locurile unde sunt cele mai expuse – zone de pescuit sau pe lângă maluri. Distrugerea cablurilor are loc astăzi cam de 150-200 de ori pe an. Vasele de reparație care sunt prezente și înlocuiesc sau repară porțiunea distrusă identifică cele mai relevante probe, dar toate procesele reclamă timp și un vas nu poate fi arestat pe o perioadă atât de lungă până când o instanță decide asupra cauzei.
Atacul a apărut într-o zonă geopolitică critică, în Marea Baltică, și mai ales a avut loc după de mai multe avertismente ale statelor membre ale NATO care au identificat comportamentul suspicios al Rusiei care a trimis vase, a staționat și monitorizat cabluri de date și conducte energetice submarine în multiple locuri, cartografiindu-le dincolo de sit și investigând concret locurile care, ulterior, s-au dovedit ținta unor atacuri pretins incidentale, greu de atribuit și probat. Utilizarea navelor comerciale chineze este o bună acoperire, mai ales că este cunoscut faptul că Beijingul nu-și expune legislației altor state, investigațiilor sau oricăror forme de cooperare – comisii rogatorii – proprii cetățeni, vase, proprietăți.
Chiar dacă nu există probe irefutabile utilizabile, nici probe disponibile pentru a dovedi o acțiune deliberată, există, în schimb, un număr mare de exemple cunoscute de militarizare a cablurilor submarine și organizare a atacurilor împotriva lor chiar din perioada celor două războaie mondiale. Marea Britanie a tăiat cablurile telegrafice ale Germaniei în Primul Război Mondial. După războaiele mondiale, puține cabluri au fost ținta sabotajelor și și mai puține au fost probate drept acțiuni deliberate. Instrumentarul atacurilor la cablurile submarine a fost reluat și amplificat începând cu 2015, atunci când au fost lansate și avertismentele NATO la adresa activităților marinei și vaselor comerciale rusești în jurul cablurilor de date.
Iar după lansarea Războiului de agresiune, pe scară largă, de mare intensitate, pe termen lung al Rusiei în Ucraina, au crescut dramatic aceste incidente, ca și suspiciunile privind acțiunile deliberate ale Rusiei, sabotaj și operațiuni secrete plasate în zona gri a spectrului agresiunilor, sub radar și cu negare credibilă asociată. S-a întâmplat lângă Insulele Shetland, arhipelagul Svabard, precum și în jurul unor baze norvegiene din Nordul Îndepărtat. Atât intenția cât și legătura sino-rusă este greu de transformat în probe pentru a atribui responsabilitatea.
Parteneriatul fără limite Rusia-China
Germania și Finlanda suspectează fără dubii Rusia. Dar și implicarea Chinei în acțiune este indubitabilă, ambele vase implicate în cei doi ani succesivi fiind nave chinezești, în timp ce Beijingul a respins orice sprijin pentru investigații. Coordonarea posibilă pentru aceste sabotaje între cele două capitale, subiectul unui “Parteneriat fără limite”, ridică preocupări îndreptățite și reprezintă o escaladare majoră. China a fost deja foarte activă în domeniul cibernetic în Europa, dar a fost puțin vizibilă în atacuri fizice și sabotaje, iar ingerința în alegeri nu a fost vizibilă și identificabilă până la atacul Tik Tok la alegerile din România.
Desigur, recursul la un vas comercial cu transponder este o altă formulă de acoperire a urmelor, de negare credibilă a unei asemenea operațiuni și de utilizare în instanță prin crearea suspiciunilor față de absența probelor concrete și explicite ale atacului. De aceea o parte din guvernele occidentale implicate nu au tras concluzii și nu au atribuit juridic atacurile o axa sino-rusă. Este foarte dificil de probat asemenea atacuri și diferența între incident, intenție, acțiune deliberată, sabotaj. Pe aceste probleme complexe se și bazează acest tip de atac hibrid. Nava a fost chineză cu căpitan chinez (în ciuda speculațiilor că ar fi fost rus). Doar contextul spionajului în jurul cablurilor făcut de Rusia, precedentele sabotaje, amenințările de distrugere a cablurilor care au fost explicite anterior, acestea pot da sensul unor suspiciuni rezonabile ale atacului hibrid pe această axă sino-chineză.
Pe de altă parte, lumea afacerilor este tentată să diminueze orice suspiciune și referire pe care zona de securitate o ridică, din rațiuni de asigurări și fezabilitate a propriilor investiții. Comunitatea de securitate are suficiente date pentru o suspiciune rezonabilă, așteptând ca investigațiile să aducă și probe măcar parțiale pentru a putea implica responsabilitatea autorilor. Pe de altă parte, apărarea în instanță poate fi solidă când vorbește despre probarea dincolo de orice dubiu a intenției și actului deliberat atunci când prin Marea Baltică trec zilnic peste 2000 de vase și numărul de vase mari a crescut în ultima perioadă de când comerțul a înflorit.
Mai trebuie adăugat aici un fenomen, cel al activității flotilei din umbră a Rusiei pe care Moscova și-a creat-o pentru a ocoli sancțiunile occidentale după invazia Ucrainei din 2022. Aceste vase își închid transponderele, fac schimburi și tranzituri de petrol și produse pe mare și circulă într-un format cât se poate de invizibil. Nu a fost utilizată aici o asemenea navă din nou pentru a acoperi credibil negarea sino-rusă a sabotajului. Dar perspectiva utilizării acestui tip de flotile rămâne ridicată acum și în viitor.
* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. a fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.
EDITORIALE
Opinie editorială: Democrația se apără prin VOT!
Published
3 days agoon
November 30, 2024By
REDACTIARomânia a demonstrat, în ultimele decenii, că democrația este o luptă continuă, iar câștigarea acesteia necesită nu doar voință, ci și implicare activă. Aderarea la Uniunea Europeană și NATO a fost posibilă datorită valorilor democratice împărtășite, dar și a angajamentului ferm al cetățenilor.
CaleaEuropeană.ro, în calitate de platformă media consacrată misiunii de promovare a valorilor europene și euro-atlantice în România, consideră că votul este expresia cea mai puternică a participării noastre la viața democratică.
Astăzi, când provocările din vecinătatea estică pun presiune pe stabilitatea noastră, apărarea democrației devine mai importantă ca niciodată. Votul decide nu doar direcția în care merge România, ci și cum contribuim la consolidarea proiectului european și la apărarea colectivă a NATO.
Democrația se apără prin VOT!
Concrete & Design Solutions
INCAS - Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială „Elie Carafoli”
UE monitorizează îndeaproape ultimele evoluții din Siria și condamnă atacurile aeriene ale Rusiei asupra zonelor dens populate
NATO: Norvegia trimite în Polonia avioane F-35 și sisteme antiaeriene NASAMS pentru protejarea centrului logistic strategic de la Rzeszów
Polonia își va reduce cheltuielile pentru apărare din cauza deficitului, dar tot va avea cel mai mare buget al apărării raportat la PIB în rândul țărilor NATO
Luminița Odobescu participă marți și miercuri la reuniunea miniștrilor de externe NATO. Evoluțiile din Ucraina și atacurile hibride ale Rusiei, printre principalele teme
”Protestele masive din ultimele zile” din Georgia arată că popoul dorește în continuare ”un viitor în UE”, subliniază Berlinul, criticând Guvernul de la Tbilisi că se îndepărtează de acest obiectiv
Premierul britanic ”respinge cu vehemență” ideea de a alege între SUA conduse de Trump și consolidarea relațiilor cu Europa, amintind de ”sacrificiul comun” din timpul celor două războaie mondiale
SUA furnizează Ucrainei un nou pachet de armament în valoare de 725 mil. de dolari
“Rusia va eșua din nou”: Reacția Bucureștiului după ce un cont de X atribuit ideologul lui Putin a afirmat că “România va face parte din Rusia”
Comisia Europeană: Vicepreședinta Roxana Mînzatu a evocat “realizarea unei Europe Sociale mai puternice” la prima reuniune cu miniștrii muncii și protecției sociale din UE
Ambasadorul României în SUA: Nu există nicio susținere oficială din partea americană pentru Călin Georgescu. Niciun oficial SUA nu s-ar asocia cu viziunea politică pe care o reprezintă acesta
V. Ponta: Discuţiile din Parlament privind bugetul încep la 14 ianuarie
Mapamond: Care vor fi principalele evenimente ale anului 2013
Angela Merkel: “Mediul economic va fi mai dificil în 2013”
Barometru: Cluj-Napoca înregistrează cea mai ridicată calitate a vieții din România, alături de Oradea și Alba Iulia
9 mai, o triplă sărbătoare pentru români: Ziua Europei, a Independenţei României şi sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial
Ambasadorul SUA Adrian Zuckerman: România va deveni cel mai mare producător și exportator de energie din Europa
Huffington Post: România a fost condusă din 1989 de “o clică incompetentă de escroci foşti comunişti”
Premierul Italiei, Mario Monti, a demisionat
Președintele Klaus Iohannis a promulgat legea care interzice pentru 10 ani exportul de buștean în spațiul extracomunitar
Acord fără precedent în istoria UE: După un maraton de negocieri, Angela Merkel, Mark Rutte, Klaus Iohannis și ceilalți lideri au aprobat planul și bugetul de 1,82 trilioane de euro pentru relansarea Europei
Comisia Europeană: Vicepreședinta Roxana Mînzatu a evocat “realizarea unei Europe Sociale mai puternice” la prima reuniune cu miniștrii muncii și protecției sociale din UE
Marcel Ciolacu, după alegerile parlamentare: Am înţeles răspunderea pe care o avem faţă de România. Să dezvoltăm țara cu bani europeni și să protejăm valorile naționale
Klaus Iohannis: Ne aflăm în fața unei decizii existențiale, între democrație și izolaționism. Votăm pentru a rămâne o ţară a libertăţii sau a ne prăbuşi într-o izolare toxică şi într-un trecut întunecat
Maia Sandu, apel emoționant la un vot pro-european în România: Soarta R. Moldova este strâns legată de soarta României. Biruința României este și a noastră, orice greutate o trăim împreună
Investiție de peste 1 mld. de euro în modernizarea a trei mari termocentrale din Capitală. Burduja: Vom avea un cost cu gigacaloria la jumătate după finalizarea proiectelor
Premierul Marcel Ciolacu anunță creșterea salariului minim brut pe țară la 4050 lei lunar de la 1 ianuarie 2025
PE va lucra cu noua Comisie Europeană pentru a construi o UE mai competitivă, subliniază Siegfried Mureșan: Un buget aliniat cu prioritățile UE reprezintă unul dintre instrumente pentru a avea rezultate
Dan Nica: Delegația română din grupul S&D va vota noul Colegiu al Comisarilor, dar cu un vot condiționat de îndeplinirea unor criterii clare și importante pentru România și UE
Prima inițiativă majoră a viitoarei Comisii Europene va fi o busolă pentru competitivitate, axată pe trei piloni ai raportului Draghi, anunță Ursula von der Leyen: Vom pune inovarea în centrul economiei noastre
Ursula von der Leyen îi încredințează Roxanei Mînzatu un rol cheie în inițiativa fanion “busola competitivității” a Comisiei, axat pe competențele oamenilor ca “fundament al economiei UE”
Trending
- U.E.4 days ago
Eurobarometru: 56% dintre români au încredere în Uniunea Europeană, iar 68% se simt atașați de Europa. 61% dintre români au încredere în NATO
- ROMÂNIA1 week ago
“Șoc în România” titrează presa internațională după ce “pro-rusul” Călin Georgescu a produs “un cutremur”, câștigând primul tur al prezidențialelor
- POLITICĂ1 week ago
Rezultate prezidențiale 2024: Suveranistul Călin Georgescu și pro-europeana Elena Lasconi își dispută finala pentru Cotroceni. Pentru prima dată, candidatul PSD nu intră în turul 2
- POLITICĂ1 week ago
LIVE UPDATE Cutremur la alegerile prezidențiale 2024: Ultranaționalistul Călin Georgescu se impune în primul tur și își va disputa finala cu Elena Lasconi
- EUROPARLAMENTARI ROMÂNI7 days ago
Privind spre viitoarele alegeri din România, Nicu Ștefănuță, vicepreședintele PE, demarează o campanie de informare a tinerilor despre beneficiile apartenenței la UE și NATO