Pentagonul a publicat vineri Strategia Națională de Apărare (National Defense Strategy – NDS) pentru 2026, care trasează o transformare amplă a priorităților de apărare ale SUA, punând accent pe securitatea teritoriului național, descurajarea prin forță militară a Chinei fără a căuta confruntare, o împărțire mai echitabilă a responsabilităților cu aliații din Europa, unde Rusia nu poate aspira la hegemonie deși rămâne o amenințare persistentă, și o revitalizare „o dată într-un secol” a bazei industriale de apărare a Statelor Unite. Documentul are valoare de implementare a Strategiei de securitate națională publicată la finalul anului trecut.
Memorandumul semnat de secretarul apărării, Pete Hegseth, susține că guvernele americane anterioare au slăbit armata prin implicarea în procese îndelungate de construcție a statului și intervenții externe, care au diluat nivelul de pregătire și au subminat „ethosul războinicului”.
Noul demers, se arată în document, reorientează forțele armate către „rolul lor fundamental și de neînlocuit” de a descuraja și de a câștiga războaie care afectează direct interesele americane.
NDS conturează patru direcții principale de acțiune: apărarea teritoriului național al SUA, descurajarea Chinei în regiunea Indo-Pacific prin forță, nu prin confruntare, creșterea împărțirii responsabilităților cu aliații și partenerii, precum și revitalizarea bazei industriale de apărare a SUA. De asemenea, sunt evidențiate Iranul și Coreea de Nord drept provocări de securitate, fiind invocate recente operațiuni militare ale SUA și ale aliaților ca dovezi ale restabilirii descurajării.
Apărarea teritoriului național și a emisferei vestice, prioritatea absolută
Apărarea teritoriului național este descrisă drept cea mai importantă misiune a armatei americane. Strategia extinde conceptul de securitate internă dincolo de apărarea clasică a frontierelor, incluzând securitatea granițelor, combaterea organizațiilor de trafic de narcotice desemnate drept grupări teroriste și protejarea unor puncte strategice-cheie din emisfera vestică, precum Canalul Panama și Groenlanda. Documentul subliniază, de asemenea, necesitatea consolidării apărării aeriene, antirachetă, cibernetice și nucleare, pentru a face față amenințărilor statale și non-statale.
Descurajarea Chinei în regiunea Indo-Pacific prin forță, nu prin confruntare
China este identificată drept principala provocare strategică pentru Statele Unite. Noua strategie urmărește descurajarea Beijingului în regiunea Indo-Pacific prin forță militară și superioritate operațională, nu prin confruntare directă.
„Prin orice măsură, China este deja a doua cea mai puternică țară din lume — după Statele Unite — și cel mai puternic stat în raport cu noi de la începutul secolului XIX. Și, deși China se confruntă cu provocări interne foarte semnificative, economice, demografice și sociale, realitatea este că puterea sa este în creștere”, este menționat în strategie.
În același timp, documentul susține extinderea comunicării militare directe cu China, cu scopul de a reduce riscul unor escaladări neintenționate.
Washingtonul recunoaște amploarea și ritmul accelerat al modernizării militare chineze: „Ritmul, amploarea și calitatea acumulării militare istorice a Chinei vorbesc de la sine, incluzând forțe concepute pentru operațiuni în Pacificul de Vest, precum și forțe capabile să atingă ținte mult mai îndepărtate”.
Aceste capabilități în creștere ale Chinei contează pentru interesele americane deoarece, așa cum recunoaște Strategia Națională de Securitate (NSS), regiunea Indo-Pacific va reprezenta în curând mai mult de jumătate din economia globală.
„Securitatea, libertatea și prosperitatea poporului american sunt, prin urmare, direct legate de capacitatea noastră de a face comerț și de a acționa dintr-o poziție de forță în Indo-Pacific. Dacă China — sau oricine altcineva, de altfel — ar domina această regiune vastă și crucială, ar putea să blocheze efectiv accesul americanilor la centrul de greutate economic al lumii, cu implicații de durată asupra perspectivelor economice ale națiunii noastre, inclusiv asupra capacității noastre de reindustrializare”, este explicat în strategie.
Pentagonul precizează că obiectivul strategiei nu este dominarea sau umilirea Chinei, ci prevenirea oricărei tentative de a domina Statele Unite sau aliații acestora și menținerea unui echilibru de putere stabil în Indo-Pacific.
„În ceea ce privește China, vom fi de asemenea lucizi și realiști în privința vitezei, amplorii și calității acumulării militare istorice a Chinei. Scopul nostru nu este să dominăm China; nici să o sugrumăm sau să o umilim. Mai degrabă, obiectivul nostru este simplu: să prevenim pe oricine, inclusiv China, să fie capabil să ne domine pe noi sau pe aliații noștri — în esență, să creăm condițiile militare necesare pentru atingerea obiectivului NSS de a avea un echilibru de putere în Indo-Pacific care să ne permită tuturor să ne bucurăm de o pace decentă”, se arată în document.
Rusia, o amenințară persistentă, dar gestionabilă pentru membrii estici ai NATO. SUA vor continua să joace un rol esențial în NATO
Rusia este descrisă ca o amenințare „persistentă, dar gestionabilă”, în special pentru statele estice ale NATO. Strategia subliniază că aliații europeni trebuie să își asume responsabilitatea principală pentru propria apărare convențională, în timp ce rolul Statelor Unite este de a sprijini și consolida descurajarea colectivă.
„Rusia va rămâne o amenințare persistentă, dar gestionabilă, pentru membrii estici ai NATO în viitorul previzibil. Într-adevăr, deși Rusia se confruntă cu o serie de dificultăți demografice și economice, războiul său în desfășurare din Ucraina arată că aceasta dispune în continuare de rezerve profunde de putere militară și industrială. Rusia a demonstrat, de asemenea, că are voința națională necesară pentru a susține un război prelungit în vecinătatea sa imediată. În plus, deși amenințarea militară rusă este concentrată în principal asupra Europei de Est, Rusia deține și cel mai mare arsenal nuclear din lume, pe care continuă să îl modernizeze și să îl diversifice, precum și capabilități subacvatice, spațiale și cibernetice pe care le-ar putea utiliza împotriva teritoriului național al Statelor Unite”, este precizat în strategie.
Moscova nu poate aspira la hegemonie europeană. SUA vor rămâne angajate în Europa, acordând prioritate apărării teritoriului național și descurajării Chinei
În acest context, Departamentul de Război va asigura că forțele americane sunt pregătite să apere teritoriul național al SUA împotriva amenințărilor rusești și va continua să joace un rol esențial în cadrul NATO, chiar și în condițiile în care va calibra postura și activitățile forțelor americane în teatrul european pentru a ține mai bine cont atât de amenințarea rusă la adresa intereselor americane, cât și de propriile capabilități ale aliaților.
În document se arată că „Moscova nu se află într-o poziție care să îi permită să aspire la hegemonie europeană” și este subliniat că pilonul european al NATO depășește cu mult Rusia în ceea ce privește dimensiunea economică, populația și, implicit, potențialul militar latent.
„În același timp, deși Europa rămâne importantă, ponderea sa în economia globală este mai mică și în scădere. Rezultă că, deși Statele Unite sunt și vor rămâne angajate în Europa, acestea trebuie — și vor — să acorde prioritate apărării teritoriului național al SUA și descurajării Chinei”.
Un element central al documentului strategic îl reprezintă împărțirea responsabilităților. Administrația Trump susține că aliații trebuie să crească semnificativ cheltuielile pentru apărare și să își asume un rol mai important în securitatea regională, făcând referire la un nou reper global de 5% din PIB pentru cheltuielile legate de apărare, aprobat la summitul NATO de la Haga.
Strategia solicită, de asemenea, o revitalizare „o dată într-un secol” a bazei industriale de apărare a SUA, prezentată drept esențială pentru menținerea nivelului de pregătire militară, sprijinirea aliaților și asigurarea capacității Statelor Unite de a produce armament și echipamente la scară largă în situații de criză.
Cele patru linii de acțiune ale strategiei, explicate pe scurt
Strategia Națională de Apărare pentru 2026 este structurată în jurul a patru linii principale de acțiune. Prima vizează apărarea teritoriului național, prin securizarea frontierelor, combaterea terorismului și a traficului de narcotice, precum și modernizarea apărării aeriene, antirachetă, cibernetice și nucleare.
A doua linie de acțiune urmărește descurajarea Chinei în regiunea Indo-Pacific prin forță militară și prezență consolidată, evitând confruntarea directă și menținând un echilibru de putere favorabil stabilității regionale.
A treia linie se concentrează pe creșterea împărțirii responsabilităților cu aliații și partenerii Statelor Unite, prin majorarea cheltuielilor de apărare, asumarea unui rol mai important în securitatea regională și consolidarea descurajării colective.
Cea de-a patra linie de acțiune prevede o revitalizare „o dată într-un secol” a bazei industriale de apărare a Statelor Unite, considerată esențială pentru menținerea nivelului de pregătire militară, sprijinirea aliaților și capacitatea de a produce rapid armament și echipamente la scară largă în situații de criză.
Strategia de apărare americană transmite un mesaj clar: Rusia rămâne o amenințare serioasă, dar gestionabilă, pentru flancul estic al NATO, iar securitatea Europei depinde tot mai mult de capacitatea aliaților europeni de a-și asuma responsabilități sporite în spațiul convențional, în timp ce Statele Unite, deși rămân angajate pe continentul european, își concentrează prioritar eforturile pe apărarea propriului teritoriu și pe descurajarea Chinei.
