Bruxelles urmărește să reducă prețurile locuințelor în cele mai populare orașe din Europa, oferind autorităților locale instrumentele necesare pentru a limita activitatea Airbnb și a altor operatori de închirieri pe termen scurt, relatează Politico Europe.
În cadrul Affordable Housing Act, inițiativă a Comisiei Europene care urmează să fie aprobată miercuri, normele aplicabile la nivelul UE vor stabili dacă o anumită zonă se confruntă cu presiuni pe piața locuințelor, iar autoritățile naționale, regionale și locale vor beneficia de un cadru juridic care le va permite să adopte măsuri țintite pentru a reduce deficitul de locuințe.
„Închirierile pe termen scurt nu sunt cauza crizei locuințelor din Europa. Însă este foarte clar că, în anumite părți ale Europei, în special în unele dintre cele mai mari orașe ale noastre, acestea agravează problema”, a declarat Dan Jørgensen, comisarul european pentru energie și locuire.
Deși locuințele închiriate pe termen scurt și înregistrate oficial reprezintă, în medie, doar aproximativ 1,2% din totalul fondului locativ al UE, acestea pot ajunge să reprezinte până la 20% din locuințele disponibile în zone turistice foarte căutate și în marile orașe europene.
Potrivit companiei de consultanță AirDNA, anul trecut existau aproximativ 60.000 de locuințe listate activ pentru închiriere pe termen scurt în Paris, în timp ce astfel de proprietăți reprezentau aproape 40% din oferta de locuințe disponibile pentru închiriere în centrul orașului Porto și până la 56% din fondul de locuințe închiriate pe termen lung în anumite cartiere din Madrid.
„Atunci când mii de locuințe sunt scoase de pe piața rezidențială într-un oraș care se confruntă deja cu presiuni pe piața locuințelor, nu putem pretinde că acest lucru nu are niciun efect asupra accesibilității și disponibilității locuințelor. Oamenii trebuie să își poată permite să locuiască și să rămână în comunitățile pe care le consideră acasă”, a declarat Jørgensen.
Multe orașe încearcă deja să limiteze fenomenul închirierilor pe termen scurt.
Barcelona intenționează să elimine treptat, până în 2028, cele aproximativ 10.000 de apartamente turistice autorizate, în timp ce Amsterdam, Florența și Paris au introdus sisteme de autorizare, limite privind durata închirierilor sau restricții pentru noile locuințe oferite spre închiriere pe termen scurt.
Jørgensen a declarat că noua legislație le va „oferi autorităților locale care doresc să ia măsuri posibilitatea de a face acest lucru într-un mod eficient, fără a se expune riscului unor litigii”. Comisarul a respins afirmațiile reprezentanților industriei potrivit cărora restricțiile ar putea afecta economiile dependente de turism și proprietarii care se bazează pe veniturile din chirii, subliniind că „locuința este un drept, nu doar o marfă” și că „oamenii trebuie să fie înaintea profitului”.
De asemenea, Jørgensen a respins acuzațiile industriei potrivit cărora Comisia Europeană își depășește atribuțiile prin legiferarea în domeniul locuirii, un sector în care UE are competențe directe limitate. Comisarul a precizat că, potrivit noilor planuri, autoritățile naționale, regionale și locale vor stabili care sunt zonele afectate de presiuni pe piața locuințelor și vor decide dacă și în ce mod este necesară intervenția.
„Scopul nu este să impunem restricții de la Bruxelles. Dar accesibilitatea locuințelor este una dintre cele mai presante provocări cu care se confruntă Europa, iar instituțiile europene nu pot ignora problemele foarte concrete cu care cetățenii noștri se confruntă zi de zi. Dacă nu reușim să abordăm această criză, riscăm să pierdem încrederea oamenilor în instituțiile democratice. Iar acest lucru ar duce la ascensiunea forțelor politice extremiste”, a declarat el.
Legislația vine la aproape un an după ce președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a descris deficitul de locuințe din UE drept o „criză socială” și s-a angajat să ia măsuri.
Jørgensen a declarat că noul act legislativ reprezintă un „pas esențial pentru sprijinirea orașelor, regiunilor și statelor care doresc să găsească soluții imediate pentru zonele și persoanele cele mai afectate”, subliniind însă că acesta nu reprezintă un remediu universal.
„Criza locuințelor este o problemă complexă”, a spus el, adăugând că UE trebuie în continuare să „acționeze în ceea ce privește investițiile, simplificarea normelor, oferta de locuințe și presiunile exercitate asupra fondului locativ existent”.
