Viceguvernatorul Băncii Naționale a României, Cosmin Marinescu, pledează pentru o politică monetară prudentă și cu perspectivă pe termen lung, pentru a menține economia mai sustenabil pe culoarul stabilității microfinanciare și pentru a evita, în mod înțelept și responsabil, capcana prociclicității.
În studiul intitulat „Strategia politicii monetare: între mecanicism și recursul la fundamente”, Marinescu atrage atenția că „abordările mecaniciste, bazate predominant pe semnale conjuncturale și pe reacțiile standard de politică monetară, pot genera decizii aparent adecvate pe termen scurt, însă costisitoare în planul responsabilității pe termen lung, prin prisma dezechilibrelor întreținute în economie, inclusiv ca efect al acestor decizii axate pe orizontul scurt.”
„Mandatul fundamental al băncilor centrale vizează asigurarea și menținerea stabilității prețurilor, așa cum prevede și statutul BNR. De peste două decenii, BNR urmărește îndeplinirea acestui mandat prin țintirea directă a inflației. Însă istoria ne arată că nicio strategie de politică monetară nu trebuie privită drept cadru imuabil. În acest sens, schimbările structurale impun evaluări periodice ale premiselor care fundamentează deciziile de politică monetară. Un astfel de exercițiu este cu atât mai necesar în contextul în care traversăm una dintre cele mai volatile perioade pentru economia globală. Problema nu este strategia de țintire a inflației în sine, ci tendința de a transforma un cadru de analiză într-un mecanism decizional aproape automat. Într-o economie dominată de șocuri severe și multiple, dezechilibre bugetare cronice, datorii publice împovărătoare și fragmentare geopolitică și economică, politica monetară necesită cumva recalibrare, poate prin reacții mai prudente și perspective mai largi, pentru a se menține mai sustenabil pe culoarul stabilității macrofinanciare și pentru a evita, în mod înțelept și responsabil, capcana prociclicității”, subliniază viceguvernatorul BNR.
1. Politica monetară staționară
Potrivit acestuia, „menținerea neschimbată a ratei dobânzii de politică monetară, într-un context în care mediul economic se modifică rapid și semnificativ, aduce în dezbatere riscul ca politica monetară staționară și strategiile de tip wait-and-see să intre pe contrasens, atunci când status-quo-ul persistă prea mult timp, indiferent de șocurile succesive.”
Viceguvernatorul BNR semnalează că, „în vremuri de furtună puternică, reacțiile pripite sunt cu atât mai riscante, înainte ca tumultul apelor să se liniștească și să facă mai clară și mai ușoară schimbarea de direcție.”
„Funcționarea politicii monetare, definită prin lag-uri de transmisie a efectelor sale în economie, poate fi comparată cu manevrarea unei nave de mare tonaj, al cărei obiectiv este poziționarea pe un anumit culoar strategic. Dată fiind inerția accentuată a navei, modificarea direcției nu este ușor și imediat vizibilă, iar deciziile se bazează pe traiectoria anticipată, nu pe poziția curentă a vasului. De aceea, în vremuri de furtună puternică, reacțiile pripite sunt cu atât mai riscante, înainte ca tumultul apelor să se liniștească și să facă mai clară și mai ușoară schimbarea de direcție. Abia apoi intră în scenă reglajele de tip fine-tuning, definitorii pentru politicile băncilor centrale. Uneori, menținerea fixă a cârmei politicii monetare se bazează pe presupunerea că șocurile sunt temporare și se disipă natural, iar presiunile imediate ale conjuncturii economice nu necesită reacții care să schimbe culoarul strategic de navigație”, explică Marinescu mecanismele de decizie.
El s-a referit și la provocările geopolitice și la modul în care acestea au influențat deciziile de politică monetară, care dădea semne de nevoie de schimbare a direcției încă din 2024, an descris de Marinescu drept „cel mai sever moment de slăbiciune în privința responsabilității politicilor economice și a sustenabilității financiare din ultimii mulți ani.”
„Deciziile bugetare au condus la cel mai amplu derapaj al deficitului public în raport de ținta asumată, România înregistrând un deficit ESA de 9,3% din PIB. Politica excesiv de generoasă a cheltuielilor publice, care s-a evidențiat în context precum un <<helicopter money>> bugetar, dar și creșterea economică modestă, mult sub așteptări, au vulnerabilizat stabilitatea macroeconomică și situația datoriei publice. În pofida expansiunii bugetare puternice, fără precedent în întreaga perioadă post-pandemie, politica monetară a virat prociclic, pe direcția relaxării, prin reduceri succesive ale dobânzii de referință, în iulie și august 2024, deși se profilau efecte pozitive asupra prețurilor din dinamica salarială și impulsul bugetar expansionist. Conjunctural, inflația era în scădere (de la 6,6% în decembrie 2023 către 5% la mijlocul anului 2024), însă erau evidente riscurile subestimării inflației de bază, dar mai ales presiunile inflaționiste ale măsurilor fiscale de ajustare, devenite imperative. Astfel, spațiul de manevră al politicii monetare, în raport de „valurile” viitoare, a fost îngrădit”, a detaliat Marinescu.
2. Eficiența strategiei de țintire a inflației
Viceguvernatorul BNR amintește că Banca Națională a României a adoptat în anul 2005 strategia politicii monetare de țintire a inflației, într-un context de inflație galopantă care se înregistra în perioada anilor 2000.
„În cei 21 de ani de la adoptarea regimului de țintire a inflației, rata inflației s-a situat în intervalul asociat țintei în doar 6 ani, sub o treime din perioadă, și doar înainte de anul 2021. În schimb, inflația s-a plasat deasupra țintei vreme de 12 ani, mai mult de jumătate din perioadă”, dezvăluie Cosmin Marinescu, semnalând că „România se distinge în mod nefericit, din păcate, prin cea mai amplă tradiție inflaționistă din regiune și chiar dintre țările Uniunii Europene, dacă ne raportăm la cifrele inflației începând cu anul 2005.”
„Experiența României sugerează că strategia de țintire a inflației a contribuit la reducerea și stabilizarea inflației față de perioada anterioară anului 2005. Totuși, frecvența ridicată a abaterilor de la țintă, comparativ cu alte economii din regiune, indică limite importante de eficiență în planul politicii monetare, care se adaugă la vulnerabilitățile majore ale mixului de politici economice, în general”, mai spune Marinescu.
Viceguvernatorul BNR se întreabă dacă mai este de actualitate strategia de țintire a inflației, dând drept exemplu experiența Bundesbank, descrisă drept „monetarist pragmatic”, care a fost preluată de BCE după crearea Uniunii Economice și Monetare.
Potrivit lui Marinescu, există două perspective economice principale:
- Analiza Monetaristă: care merge pe ideea că „inflația este întotdeauna și pretutindeni un fenomen monetar”, adică „pe termen lung nu poate exista inflație fără creșterea masei monetare”;
- Analiză Neokeynesistă, potrivit căreia rata dobânzii influențează cererea agregată, investițiile și producția, iar masa monetară și inflația se ajustează în funcție de evoluțiile acestora.
Viceguvernatorul BNR explică de ce este importantă distingerea diferitelor canale inflaționiste.
„Calibrarea răspunsului băncii centrale depinde de natura, persistența și mecanismele de propagare ale șocurilor asupra inflației. O analiză corectă va trebui în primul rând să clarifice tipologia șocurilor, de cerere, de ofertă, sau de natură monetară, întrucât efectele acestora se propagă în mod diferit asupra prețurilor și activității economice. Astfel, în cazul unui șoc de cerere, inflația și activitatea economică evoluează în același sens. Un șoc pozitiv se traduce prin creșterea cererii agregate, ceea ce poate crește producția peste nivelul potențial, majorând gradul de ocupare, dar pe termen scurt generează presiuni de creștere asupra prețurilor și salariilor. În acest context, majorarea ratei dobânzii de politică monetară, care conduce la condiții financiare mai restrictive, temperează cererea și contribuie la reducerea presiunilor inflaționiste”, a detaliat Cosmin Marinescu.
El a subliniat rolul central al băncilor centrale, care trebuie să fie, potrivit lui Marinescu, „gardieni ai monedei din economie, deoarece pârghiile băncilor centrale vizează controlul banilor, nu controlul prețurilor.”
Viceguvernatorul BNR punctează că „în contexte de incertitudine accentuată, în care indicatorii de preț semnalează poate cu întârziere presiunile acumulate, informația oferită de agregatele monetare capătă relevanță sporită.”
„În această perspectivă, creșterea masei monetare nu poate fi un marker mecanic al inflației, așa cum pare nivelul IPC, dar oferă un semnal profund, cu caracter timpuriu, în privința condițiilor monetare care întrețin transmisia șocurilor, generând creșteri generalizate ale prețurilor de la o rundă la alta – deci, inflație”, adaugă Cosmin Marinescu.
În încheiere, viceguvernatorul BNR evidențiază că „pentru România, în anii următori, este imperativă calibrarea unui mix responsabil de politici economice, respectând principiile de coerență și sustenabilitate financiară.”
„Provocarea majoră rămâne continuarea consolidării finanțelor publice. Reducerea deficitului bugetar și temperarea datoriei publice sunt esențiale pentru atenuarea vulnerabilităților externe și extinderea spațiului de manevră al politicilor economice. Stabilitatea prețurilor, consolidarea finanțelor publice, prioritizarea investițiilor pe criterii competitive – care să susțină creșterea economică sustenabilă, preocuparea asigurării unei monede sănătoase – care să protejeze bunăstarea populației, sunt vectori de ghidaj strategic pentru dezvoltarea României și convergența europeană”, conchide Cosmin Marinescu.
