De 67 de ani relațiile dintre NATO și Uniunea Sovietică, iar din 1991 Federația Rusă, sunt o unitate de măsură pentru starea raporturilor dintre Moscova și Occident. Creată în baza devizei ”să-i ținem pe americani înăuntru, pe ruși afară și pe germani la pământ”, Alianța Nord-Atlantică a devenit rapid un laitmotiv al antagonizării continue între SUA și Europa de Vest pe de o parte și URSS și statele comuniste din Europa de Est pe de altă parte.
Aderarea Germaniei Federale la NATO în 1955 a generat o contra-reacție imediată: Uniunea Sovietică a creat, alături cu țările satelit din Europa Centrală și de Est blocul militar opus Alianței Nord-Atlantice: Pactul de la Varșovia.
Înrăutățirea peisajului de securitate după anexarea Crimeei și destabilizarea Ucrainei au readus rivalitatea dintre NATO și Rusia la cote de actualitate, iar măsurile de asigurare și adaptare asumate la Summitul din Țara Galilor vor avea continuitate în măsuri de descurajare, apărare și disuadare la… Varșovia. Nici mai devreme și nici mai târziu decât la 25 de ani de la dizolvarea Pactului de la Varșovia, liderii euro-atlantice vor decide la Varșovia noi măsuri care să le asigure securitatea și să refacă stabilitatea în arhitectura de securitate europeană.
Cum arată, însă, relațiile NATO-Rusia într-o expunere de 99 de secunde? Premergător summitului din Țara Galilor de acum doi ani, jurnaliștii de la The Guardian au realizat un videoclip ce sintetizează aceste evoluții:
”A fost odată ca niciodată: NATO era cu adevărat o alianţă nord-atlantică. Cele mai multe dintre cele 12 ţări care care şi-au unit forţele, în 1949, printr-un tratat de apărare colectivă, chiar se aflau pe linia de coastă nord-atlantică. Situaţia s-a complicat uşor când lor li s-au adăugat Turcia şi Grecia, în 1952, apoi Germania Federală în 1955, dar, vreme de 40 de ani, grupul avea o logică geografică şi un sens din punct de vedere geopolitic. Chiar dacă acest scop a fost, de fapt, să-i țină pe americani înăuntru, pe ruși afară și pe germani la pământ
Dăm filmul înainte până în 1989, la momentul prăbuşirii comunismului şi al Uniunii Sovietice. Vestul a câştigat. Americanii aveau să meargă mai departe, la probleme mai importante. NATO devenise redundant, şi-a depăşit termenul de valabilitate. Era, însă, adevărat? În loc să se dezintegreze, NATO chiar s-a extins, şi nu o dată, ci de două ori, ajungând la 28 de membri. Chiar şi francezii, care au dat afară NATO din Paris în anii ’60, după care au fost un fel de membri semi-pasivi ai Alianţei, au fost pe urmă reintegraţi pe deplin.
În ciuda extinderii, Alianţei îi lipsea un scop. Moscova a devenit din ce în ce mai nemulţumită că Tratatul de la Varşovia a dispărut, dar NATO a rămas. Mai mult, a ajuns la graniţele Rusiei, cu acorduri de parteneriat cu foste republici sovietice. Kosovo şi Afganistan au dat NATO un nou impuls, la răscrucea dintre secole, deşi Kabul se află la 5.000 de mile de Atlanticul de Nord. Alte misiuni de menţinere a păcii şi campania în urma căreia Gaddafi a fost îndepărtat de la putere în Libia au constituit acţiunile mai recente care au întreţinut acest nou impuls.
Cercul se închide în mod neaşteptat. La summitul din Ţara Galilor şi pentru prima dată în 25 de ani, liderii Alianţei au fost nevoiţi să se concentreze din nou asupra funcţiilor de bază ale NATO: apărarea Europei de „ursul imprevizibil”, Rusia”, conchid cei de la The Guardian.
Citiți și Summitul NATO începe mâine: 18 președinți și 21 de prim-miniștri vor lua parte la cea mai importantă reuniune euro-atlantică de la sfârșitul Războiului Rece. Ultimul summit pentru Barack Obama și David Cameron, al 6-lea pentru Angela Merkel
La doi ani de la summitul în care Alianța a decis repoziționarea sa în termeni de asigurare și adaptare, la reuniunea de la Varșovia cei 28 de lideri euro-atlantici vor lua noi măsuri pentru descurajarea oricăror potențiale amenințări venite inclusiv dinspre Rusia.
.