Orice câștiguri pe termen scurt pe care o administrație sau un actor politic din Statele Unite crede că le poate obține dintr-o Europă mai divizată sunt o perspectivă foarte mioapă, este de părere Jörn Fleck, director senior al Europe Center și al inițiativei Transform Europe din cadrul think tank-ului Atlantic Council.
Într-un interviu acordat CaleaEuropeană.ro, la București, cu prilejul evenimentului Central Europe Week al Atlantic Council, expertul german a pledat pentru păstrarea, consolidarea, dezvoltarea, actualizarea și modernizarea NATO pe cât posibil din perspectiva europeană, în loc să pornim de la premisa că există provocări fundamentale.
Întrebat despre concepte precum NATO 3.0, cu un pilon european puternic, sau Europa cu mai multe viteze, Fleck s-a arătat în favoarea acestor dezbateri, dar a subliniat că nu este un susținător al acestei abordări.
“Sunt un mare susținător al modului în care cred că Europa a fost, de fapt, construită în ultimele șapte–opt decenii. Mai ales după extinderea de tip „Big Bang”, a fost vorba mai puțin despre concepte teoretice și mult mai mult despre cooperare practică, construită în jurul statelor dispuse să avanseze și apoi să se extindă. Chiar și Schengen a pornit de la un grup mult mai restrâns de țări. La fel și moneda euro. Originile cooperării în materie de apărare și securitate în Europa, cooperarea polițienească și judiciară — în multe cazuri, aceasta a fost calea de urmat”, a explicat el.
Directorul senior al Europe Center a îndemnat ca Europa să nu se concentreze pe concepte teoretice sau pe cele legate de tratate de funcționare, ci să se concentreze pe identificarea unor forme de cooperare practică.
“Cred că ar trebui să învățăm din acest lucru și să nu ne concentrăm atât de mult pe concepte teoretice sau de tratat, ci mai degrabă să identificăm forme de cooperare practică, cu rezultate concrete, pentru provocările cu care se confruntă Europa și parteneriatul transatlantic, și să vedem cum putem obține răspunsuri eficiente. Ulterior, aceste inițiative pot fi dezvoltate, instituționalizate și codificate în tratate și reforme, și așa mai departe”, a mai spus el.
Întrebat ce direcție ar fi mai potrivită pentru relațiile transatlantice – o Europă întreagă și unită sau o Europă cu mai multe viteze -, Jörn Fleck a replicat retoric: “Pentru Statele Unite sau pentru relațiile transatlantice?”
Apoi a adăugat că “orice câștiguri pe termen scurt pe care o administrație sau un actor politic din Statele Unite crede că le poate obține dintr-o Europă mai divizată sunt, în opinia mea, o perspectivă foarte mioapă”.
“În cele din urmă, chiar dacă Europa va deveni un actor mai puternic și mai exigent odată ce își va asuma pe deplin responsabilitățile în materie de securitate și apărare — așa cum am văzut deja în domeniul economic — ea va rămâne un partener mult mai capabil și mai util, un adevărat activ strategic pentru Statele Unite, decât o Europă divizată. O Europă unită, pe termen lung, este mai bună pentru Statele Unite. Este, de asemenea, mai bună pentru Europa“, a conchis Jörn Fleck.
Conceptul unei Europa cu mai multe viteze a prins din nou avânt în rândul celor mai puternice state din UE.
Fostul prim-ministru italian Mario Draghi, autor al celebrului raport privind competitivitatea europeană, a formulat doctrina unui „federalism pragmatic”. El a lansat-o în luna octombrie a anului trecut pentru a salva proiectul european prin “coaliții ale celor dispuși să acționeze”. Draghi a reluat această teză luni după-amiază, într-un discurs susținut la Universitatea Catolică din Leuven.
El a susținut că în domeniile în care Europa s-a „federalizat” – comerț, concurență, piața unică, politică monetară – este „respectată ca putere și poate negocia ca un singur actor”. „Acolo unde nu am făcut-o – în domeniul apărării, al politicii industriale, al afacerilor externe – suntem tratați ca o adunare laxă de state de dimensiune medie, ce pot fi divizate și gestionate în consecință”, a mai spus Draghi.
„Un grup de state care doar se coordonează rămâne un grup de state – fiecare cu drept de veto, fiecare cu propriul calcul, fiecare vulnerabil la a fi izolat pe rând”, a continuat Mario Draghi, descriindu-și propunerea drept un „federalism pragmatic” care „sparge impasul cu care ne confruntăm astăzi fără a subordona pe nimeni”.
„Statele membre aderă voluntar. Ușa rămâne deschisă pentru altele, dar nu pentru cei care ar submina scopul comun. Nu trebuie să ne sacrificăm valorile pentru a obține putere”, a afirmat Draghi, menționând moneda euro drept „cel mai de succes exemplu”, cu unele state membre participante de la început și altele care au aderat ulterior.
La propunerea sa pare să fi răspuns Germania. Vice-cancelarul și ministrul de finanțe al țării, social-democratul Lars Klingbeil, insistă pentru o Europă cu “două viteze” cu un nucleu alături de Franța, Italia, Olanda, Polonia și Spania. Planul transmis omologilor din țările menționate este axat pe uniunea piețelor de capital, moneda euro, apărare și materii prime critice.
În același timp, noua strategia de securitate națională a Statelor Unite marchează una dintre cele mai radicale repoziționări ale Washingtonului față de aliații săi tradiționali, cu administrația Trump descriind Europa ca fiind sub riscul unei „dispariții civilizaționale”, acuzând Uniunea Europeană, migrația și guvernele de pe continent pentru un declin cultural, politic și demografic considerat iminent și care va face continentul de nerecunoscut în următorii 20 de ani. Potrivit strategiei, politica generală pentru Europa a Statelor Unite ar trebui să prioritizeze sprijinirea Europei pentru a se putea baza pe propriile forțe și pentru a funcționa ca un grup de națiuni suverane aliniate, inclusiv prin asumarea responsabilității principale pentru propria apărare, fără a fi dominată de vreo putere adversă. Strategia de securitate americană are ca obiectiv “cultivarea rezistenței față de traiectoria actuală a Europei în interiorul statelor europene”.
