Premierul israelian Benjamin Netanyahu i-a criticat sâmbătă pe preşedintele francez Emmanuel Macron şi pe liderii ţărilor care au cerut oprirea livrărilor de arme către Israel pe fondul războiului împotriva Hamasului palestinian și Hezbollahului libanez, scrie AFP, potrivit Agerpres.

„În timp ce Israelul luptă împotriva forţelor barbariei conduse de Iran, toate ţările civilizate ar trebui să fie ferm alături de Israel. Cu toate acestea, preşedintele Macron şi alţi lideri occidentali îndeamnă acum la embargo asupra armelor contra Israelului. Ar trebui să le fie ruşine”, a declarat Netanyahu într-o înregistrare video şi un comunicat al biroului său.

Emmanuel Macron s-a exprimat sâmbătă în favoarea opririi livrărilor de arme către Israel, dacă acestea sunt folosite în conflictul din Fâşia Gaza ce opune armata israeliană şi gruparea palestiniană Hamas. 

Benjamin Netanyahu a insistat asupra faptului că ţara sa duce un război pe mai multe fronturi împotriva organizaţiilor susţinute de Iran, „duşmanul de moarte al Israelului”. 

„Iran impune un embargo asupra armelor pentru Hezbollah, houthi, Hamas şi celorlalţi mandatari ai săi? Bineînţeles că nu”, a spus el.

Potrivit premierului israelian, aceste mişcări fac parte din „axa rezistenţei” împotriva Israelului, un grup aşa numit de Teheran care reuneşte şi grupări irakiene.

„Această axă a terorii este unită. Dar ţările care ar trebui să se opună acestei axe a terorii cer un embargo asupra armelor cu destinaţia Israel. Ce ruşine!”, a adăugat el.

Palatul Elysée a deplâns sâmbătă seară cuvintele premierului israelian. Franţa „este prietenul de neclintit al Israelului”,  a afirmat Palatul Elysée, descriind reacția lui Netanyahu drept „excesivă și fără legătură cu prietenia dintre Franţa şi Israel”, scrie France24. 

Preşedintele francez Emmanuel Macron s-a exprimat sâmbătă în favoarea opririi livrărilor de arme către Israel, dacă acestea sunt folosite în conflictul din Fâşia Gaza ce opune armata israeliană şi gruparea palestiniană Hamas, război care a provocat într-un an peste 41.000 de morţi, majoritatea civili, iar populaţia din enclava palestiniană trăieşte o catastrofă umanitară, scrie Agerpres.

„Cred că, astăzi, prioritatea este să revenim la o soluţie politică, să încetăm să livrăm arme pentru luptele din Gaza. Franţa nu furnizează astfel de arme Israelului”, a declarat Macron, în cadrul unui program special la radio France Inter consacrat francofoniei.

Omologul său american Joe Biden a refuzat până în prezent să sisteze livrarea către Israel a armelor şi muniţiilor necesare operaţiunilor militare din Fâşia Gaza, oprind doar un transport de bombe aeriene în luna mai.

În schimb, Regatul Unit a anunţat în septembrie că suspendă unele vânzări de arme către Israel, invocând un „risc clar” ca echipamentele să fie folosite pentru a comite încălcări grave ale dreptului internațional.

Pe plan politic, preşedintele francez a deplâns faptul că nu există niciun  progres în direcţia opririi războiului în Fâşia Gaza, în ciuda tuturor eforturilor diplomatice depuse pentru a obţine o încetare a focului. „Cred că nu suntem auziţi. I-am spus-o din nou prim-ministrului Benjamin Netanyahu şi cred că este o greşeală, inclusiv pentru securitatea Israelului”, a subliniat Emmanuel Macron.

„O vedem limpede în opinia noastră publică, o vedem într-un mod şi mai teribil în opinia publică din regiune, este practic un resentiment care se naşte, o ură care se hrăneşte din asta”, a mai remarcat Macron.

Cât despre noul front deschis de Israel în Liban împotriva grupării şiite pro-iraniene Hezbollah, Macron a reamintit că „prioritatea este evitarea escaladării”. „Poporul libanez nu trebuie să fie şi el sacrificat, iar Libanul nu poate deveni o nouă Gaza”, a insistat el.

Citiți și: Emmanuel Macron apreciază că ar fi ”o greșeală” din partea lui Netanyahu să respingă armistițiul de 21 de zile între Hezbollah și Israel: Și-ar asuma responsabilitatea pentru o escaladare regională

După ce a slăbit mişcarea palestiniană Hamas în Fâşia Gaza într-un război devastator şi sângeros pentru populaţia civilă palestiniană şi care încă nu s-a încheiat, armata israeliană şi-a axat de la jumătatea lunii septembrie operaţiunile pe frontul libanez împotriva miliţiei Hezbollah, pe care a bombardat-o intens, i-a detonat de la distanţă dispozitive de telecomunicaţii în care aparent serviciul israelian Mossad reuşise să implanteze explozivi, i-a decimat conducerea, ucigându-l şi pe liderul ei, Hassan Nasralah, iar luni a lansat şi o ofensivă terestră.

Această ofensivă, descrisă drept „limitată” de către armata israeliană, urmăreşte potrivit acesteia în principal neutralizarea reţelei de tuneluri subterane folosite de Hezbollah, distrugerea stocurilor de arme şi muniţii ale acesteia, concomitent cu blocarea oricăror căi de reaprovizionare şi anihilarea structurilor de comandă şi organizare ale grupării pro-iraniene.

Fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, a acordat un interviu inedit pentru cotidianul Financial Times în care a recunoscut că aliații din NATO ar fi trebuit să ofere sprijin militar Ucrainei înainte de invazia militară rusă și a mărturisit că l-a subestimat pe Volodimir Zelenski că ar putea ajunge un lider de război. La nici o săptămână de când i-a predat ștafeta lui Mark Rutte, după un deceniu la cârma Alianței, al doilea cel mai longeviv secretar general din istoria NATO s-a declarat mândru de sprijinul acordat de Alianță Ucrainei și de faptul că aliații l-au făcut pe Putin să blufeze, a admis că nu toți aliații erau convinși de informațiile de la începutul toamnei lui 2021 privind intenția lui Vladimir Putin de a declanșa cel mai mare conflict armat pe sol european după al Doilea Război Mondial, a recunoscut în premieră cât de dificilă a fost venirea lui Donald Trump la Casa Albă și a vorbit despre cum, în perioada Războiului Rece, a ținut legătura cu un agent KGB care lucra sub acoperire la Ambasada URSS în Norvegia, iar sovieticii îi dăduseră numele conspirativ “Steklov”.

Stoltenberg a preluat funcția de secretar general al NATO în octombrie 2014, la un an după ce plecase din funcția de prim-ministru al Norvegiei. El se trage dintr-o familie norvegiană influentă și de elită în lumea politicii. Primul cel mai proeminent nume din familie a fost Carl Peter Stoltenberg, care a fost participant la crearea Adunării Constituante a Norvegiei în 1814 ca urmare a războaielor napoleoniene când regele Danemarcei, aliat a Franței, a fost forțat să renunțe la Uniunea Regatelor Danemarcei și Norvegiei și să cedeze Norvegia regatului Suediei, aliat al britanicilor câștigători. Tatăl lui Jens Stoltenberg, Thorvald, a fost ministru al apărării în Norvegia în perioada 1979-1981 și ministru de externe între anii 1987-1989, respectiv 1990-1993, perioade în care Jens a lucrat ca jurnalist și a condus organizația de tineret a Partidului Laburist, devenind membru al Parlamentului și intrând succesiv în mai multe guverne începând cu anul 1993, înainte de a fi prim-ministru între anii 2000-2001 și 2005-2013. În 2010, pe când era prim-ministru al Norvegiei, Stoltenberg a supervizat negocierile dintre Oslo și Moscova pentru acordul privind delimitarea granițelor maritime, semnat de miniștrii de externe Serghei Lavrov și Jonas Gahr Store, actual premier al Norvegiei.

Înapoi la origini: Un paradis al tinereții, transformat apoi în iad

© Jens Stoltenberg/ Facebook

“Utøya este învăluită în ceață în timp ce Jens Stoltenberg și cu mine ne îmbarcăm pe feribotul de pe continent”, începe Henry Foy, șeful biroului FT la Bruxelles, relatarea din interviul cu Stoltenberg, organizat sub forma unui prânz.

Mica insulă împădurită din apropiere de Oslo este un loc foarte personal pentru Stoltenberg, care și-a petrecut aici verile adolescenței.

Mâncarea a fost preselectată: un platou plin cu somon afumat, șuncă, cârnați cu trufe, salată de cartofi și brânzeturi. Prânzul a fost servit într-o mică sală de mese privată deasupra cafenelei din Utøya, o clădire din lemn cocoțată în centrul insulei, folosită pentru a hrăni sute de copii care încă o vizitează în fiecare an pentru tabere de vară și seminarii educaționale privind combaterea extremismului. În calitate de prim-ministru al Norvegiei, Stoltenberg a condus țara într-un moment îndoliat după atacul terorist de extremă dreapta de pe Utøya, care a șocat întreaga lume.

Stoltenberg cunoaște fiecare centimetru din această insulă, care este deținută de partidul de tineret pe care l-a condus. El a revenit în cele mai tragice circumstanțe în 2011, în timpul celui de-al doilea mandat de prim-ministru. La 22 iulie 2011, după ce a ucis opt persoane cu o mașină capcană care a vizat biroul lui Stoltenberg din Oslo, teroristul de extremă dreapta Anders Breivik a venit aici deghizat în polițist și a ucis 69 de persoane, majoritatea adolescenți.

“De la 14 la 30 de ani, aici mi-am petrecut timpul liber. Acesta a fost paradisul tinereții mele, care s-a transformat într-un iad”, a rememorat Stoltenberg.

El a legat actele teroriste ale lui Breivik de invazia brutală a Rusiei în Ucraina – și de amenințarea mai largă pe care Moscova o reprezintă pentru Europa: “Asistăm la o gamă largă de acțiuni ostile. Este un mediu imprevizibil, periculos”.

Regretul lui Jens Stoltenberg, acela că NATO nu a furnizat sprijin militar mai devreme Ucrainei: Îmi asum partea mea de responsabilitate

© NATO

Din februarie 2022, el a avut trei sarcini simultane: sprijinirea apărării Ucrainei împotriva invaziei Rusiei, avertizarea publicului occidental cu privire la amenințarea reprezentată de președintele Vladimir Putin și evitarea Armaghedonului nuclear al unui conflict cu Moscova.

Prioritizarea dezescaladării este valabilă în ambele sensuri. În timp ce Ucraina a pledat pentru o zonă de interdicție aeriană și pentru ca apărarea de ultimă oră a NATO să doboare rachetele rusești, Stoltenberg a fost și vocea dezamăgirii Kievului. 

“Dacă există ceva ce regret într-un fel și văd mult mai clar acum este că ar fi trebuit să oferim Ucrainei mult mai mult sprijin militar mult mai devreme”. Cred că trebuie să recunoaștem cu toții că ar fi trebuit să le dăm mai multe arme înainte de invazie. Și ar fi trebuit să le dăm arme mai avansate, mai repede, după invazie. Îmi asum partea mea de responsabilitate”, a spus el, vorbind încet.

Stoltenberg, îmbrăcat casual în adidași și tricou polo, face pași mari pe potecile accidentate de pe plaja cu pietriș a insulei. “Trimiterea de arme letale a fost o mare discuție. Majoritatea aliaților au fost împotrivă, înainte de invazie … le era foarte teamă de consecințe”, adaugă el.

“Sunt mândru de ceea ce am făcut, dar ar fi fost un mare avantaj dacă am fi început mai devreme. Poate chiar ar fi putut preveni invazia sau, cel puțin, i-ar fi fost mult mai greu [Rusiei] să facă ceea ce a făcut”, a continuat fostul înalt oficial aliat.

Cum a acționat NATO în raport cu liniile roșii ale Rusiei: “L-am făcut pe Putin să blufeze”

© NATO

Încă de la declanșarea conflictului, Vladimir Putin a intensificat avertismentele potrivit cărora sprijinul acordat de NATO Ucrainei o face parte directă a conflictului și că ar putea fi atacată, eventual cu arme nucleare.

“Au existat zile și săptămâni, în special la începutul războiului la scară largă, în care a trebuit să discutăm și să abordăm problema acestor linii roșii rusești”, a spus Stoltenberg.

“Desigur, trebuie să te oprești și să te gândești, ei bine, poate, acest lucru este prea periculos. Dar atunci alternativa, de a nu mai sprijini Ucraina din cauza unei anumite retorici, nu este cu adevărat o opțiune. În orice caz, am făcut presiuni pentru trecerea tuturor acelor așa-numite linii roșii pe care Putin le-a stabilit. Și am depășit multe dintre ele, iar el nu a făcut nimic. Realitatea este că, dacă președintele Putin dorește să escaladeze cu utilizarea armelor de distrugere în masă, el poate crea toate scuzele de care are nevoie. Până acum, noi l-am făcut să blufeze”, a continuat fostul secretar general NATO.

Înainte de a fi lider al țării sale și secretarul general al NATO, Stoltenberg a fost “Steklov” în registrele KGB

Stoltenberg nu a fost mereu ocupat să lupte împotriva Rusiei, subliniază corespondentul FT, care l-a întrebat pe acesta cum a petrecut un deceniu în calitate de contact al KGB, serviciul secret al Uniunii Sovietice. În autobiografia sa, lansată în 2016, când era secretar general al NATO, Stoltenberg a făcut dezvăluiri inedite despre legăturile pe care le-a avut în perioada de sfârşit a Războiului Rece cu un fost spion KGB ce lucra sub acoperire în Norvegia și cum în registrele sovietice primise numele de “Steklov”

© NATO

“A fost foarte ciudat. Tatăl meu mi-a spus că singurii oameni cu care trebuie să vorbești în ambasada rusă sunt cei de la KGB, pentru că ei sunt singurii care au ceva influență”, a punctat el.

Întâlnirile au avut loc în anii 1980, în timp ce Stoltenberg conducea formațiunea de tineret a Partidului Laburist.

“Nu am făcut niciodată nimic de care să-mi fie rușine. Dar ideea era ca ei să mă invite la prânz. Și am mâncat aceste sandvișuri mari cu creveți, la aceeași masă, la același restaurant din Oslo, cam o dată pe lună, cu un tip pe nume Kirillov. Și el era din KGB. Fără îndoială”,

Tatăl lui Stoltenberg, care îl cunoscuse pe Viktor Grushko, un agent KGB sub acoperire diplomatică în Norvegia, l-a sfătuit să aprobe fiecare întâlnire cu serviciile de spionaj norvegiene.

“În 1991, contrainformațiile norvegiene au venit la mine și mi-au spus: ne poți ajuta să-l convingem pe Kirillov să dezerteze? Îl cunoșteam de 10 ani pe tipul ăsta. Am luat ultimul meu prânz cu el și i-am spus: “Te cunosc, mă cunoști, dacă vrei să sari, să schimbi tabăra: Norvegia e o țară frumoasă. Vor avea grijă de tine”, a rememorat Jens Stoltenberg.

Kirillov nu a acceptat oferta. Fiul lui Grushko, Alexander, în prezent ministru adjunct de externe al Rusiei, a fost numit ambasador la NATO în 2012 și a dezvăluit că s-au jucat împreună în casa de vară a familiei Stoltenberg, în timp ce tații lor beau vodcă. Când arhivele KGB au fost deschise, Stoltenberg a aflat numele său de cod: Steklov.

Șoptitorul lui Trump: Unii aliați au propus să nu avem summit-uri timp de patru ani

Poate cea mai celebră realizare a lui Stoltenberg în calitate de secretar general a fost gestionarea turbulențelor președinției lui Donald Trump, fapt pentru care a fost supranumit “șoptitorul lui Trump”.

© NATO

“Nu-mi place termenul a gestiona. Primul lucru pe care l-am decis atunci când echipa mea a luat micul dejun în reședința mea după rezultatul alegerilor a fost că acum nu trebuie să facem glume. Ar trebui să îl tratăm pe președintele Statelor Unite cu respect, indiferent de cât de mult nu suntem de acord cu el”, spune el.

Trump a amenințat că va retrage SUA din NATO dacă aliații europeni nu vor “plăti mai mult” pentru umbrela de securitate și protecție din partea Washingtonului. Chiar dacă Stoltenberg știa că argumentul lui Trump era greșit și periculos, el a înțeles plângerea fundamentală a lui Trump conform căreia Europa cheltuia prea puțin pentru propria apărare.

“Îmi amintesc că unii aliați au crezut că ar trebui să renunțăm, să nu ne implicăm și să încercăm să ne ascundem timp de patru ani. Unii chiar au propus să nu avem summituri NATO. Eu am decis să fac opusul: să mă implic… indiferent dacă era o probabilitate de 10% ca NATO să se prăbușească sub Trump sau de 90%, aceasta nu schimba ceea ce trebuia să facem”, a explicat Stoltenberg.

Amenințarea lui Trump a atins apogeul la summitul alianței din 2018, unde diplomația abilă  a evitat catastrofa cu o promisiune de creștere a cheltuielilor. Atunci, patru aliați respectau linia directoare a NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare. Șase ani mai târziu, în 2024, 23 de aliați alocă minim 2% din PIB pentru apărare.

Rusia știe că Europa este în urma ei

În continuarea acestui subiect, Jens Stoltenberg a lansat și un avertisment. Chiar dacă creșterea numărului statelor care alocă 2% din PIB pentru apărare este o veste bună, vestea proastă este dată de faptul că acest lucru “nu este suficient”.

Stoltenberg, economist și pasionat de statistici, cunoaște pe de rost datele sumbre și anume Europa are prea puține arme, capacități și trupe la un nivel ridicat de pregătire.

“Știm că suntem în urma rușilor. Nu vă pot spune exact cât de mult va costa. Dar vă pot spune cu certitudine că, dacă aliații vor livra capacitățile pe care le-au promis … va costa mult mai mult de 2 %, fie că este vorba de 2,5 sau 3 %”, a detaliat acesta.

“Și Rusia știe acest lucru?”, l-a întrebat Financial Times, iar Stoltenberg a replicat imediat: “Da, ei știu”.

Nu toți aliații NATO erau convinși că Rusia va ataca. Stoltenberg l-a subestimat pe Zelenski

Întrebat când a devenit sigur că Putin va lansa cel mai mare război din Europa după 1945, Jens Stoltenberg a spus că “la mijlocul toamnei 2021”.

© NATO/ Flickr

Acest lucru se întâmpla cu aproximativ o lună înainte ca SUA să facă publice rapoartele serviciilor de informații cu privire la consolidarea militară uriașă a Rusiei. Dar unii aliați, precum președintele francez Emmanuel Macron și cel german Olaf Scholz, nu au fost convinși.

“În esență, diferența nu a fost legată de fapte, de informații. A fost vorba despre intenție. Și le-am spus: nu contează dacă credeți că probabilitatea este de 90 % sau de 10 % . . trebuie să ne pregătim să se întâmple”, a rememorat Stoltenberg.

Când Rusia a declanșat invazia, NATO a avertizat că Kievul va cădea în câteva zile. Acum, Stoltenberg a recunoscut că nu și-a imaginat vreodată că președintele ucrainean Volodimir Zelenski ar putea deveni “un lider de război”. “Era neexperimentat. Punea cele mai elementare întrebări… L-am subestimat, total”, a spus fostul secretar general al NATO.

În timp ce Volodimir Zelenski se adăpostea de invazia Rusiei în buncăre și se sustrăgea asasinilor ruși, Stoltenberg nu a putut vorbi cu el timp de două zile. Când au vorbit în cele din urmă, “acel apel telefonic a fost destul de dificil”, a mărturisit Jens Stoltenberg, explicând de ce NATO a trebuit să refuze cererea liderului ucrainean de a institui o zonă de interdicție aeriană pentru că abordarea NATO a fost clară: sprijin pentru Ucraina fără a implica Alianța în conflict.

Comparații istorice cu Finlanda, Japonia și Germania de Vest privind încheierea războiului Rusiei în Ucraina

Întrebat despre cum vede finalului acestui război, Jens Stoltenberg a precizat că importante sunt rezultatele alegerilor americane și acțiunile ulterioare dinspre Washington și a vorbit despre două exemple internaționale – Finlanda și Japonia – ca urmare a unor dispute militare cu Rusia.

“După alegerile din SUA va exista un fel de nou impuls. (…) Dar nu cred că asta va însemna să aruncăm prosopul și să renunțăm. Ar putea include modalități de a încerca să obțină mișcare pe câmpul de luptă combinată cu mișcare în jurul mesei de negocieri. Ucraina încă trebuie să decidă. Dar trebuie să creăm condițiile care să le permită să se așeze la masă cu rușii și să obțină ceva acceptabil … ceva prin care să supraviețuiască ca națiune independentă”, a spus el.

Întrebat ce i-ar propune lui Zelenski, Stoltenberg a ezitat, sugerând însă o comparație istorică.

“Finlanda a purtat un război curajos împotriva Uniunii Sovietice în 1939. Au impus Armatei Roșii costuri mult mai mari decât se așteptau. Războiul s-a încheiat cu cedarea a 10 % din teritoriu. Dar au obținut o graniță sigură”, a spus el.

Dar acest a fost însoțit de neutralitatea Finlandei, până când aceasta a aderat la NATO anul trecut, ca o consecință a războiului Rusiei împotriva Ucrainei, care dorește să adere imediat la NATO.

SUA și Germania au condus opoziția față de acordarea statutului de membru Ucrainei, devastată de război, susținând că clauza de apărare reciprocă prevăzută la articolul 5 ar însemna un război instantaneu cu Rusia.

“Din nou, este întotdeauna foarte periculos să compari, deoarece nicio paralelă nu este corectă în proporție de 100%, dar Statele Unite au garanții de securitate pentru Japonia. Dar acestea nu acoperă Insulele Kurile, pe care Japonia le consideră teritoriu japonez, controlat de Rusia”, a explicat el.

Stoltenberg a propus o altă comparație: “Germania de Vest privea Germania de Est ca parte a Germaniei mai mari. Ei nu aveau o ambasadă în Berlinul de Est. Dar NATO proteja bineînțeles doar Germania de Vest”.

“Există modalități de a rezolva această problemă (…) Atunci când există o voință, există modalități de a găsi soluția. Dar ai nevoie de o linie care să definească unde este invocat articolul 5, iar Ucraina trebuie să controleze tot teritoriul până la acea graniță”, a adăugat Stoltenberg.

Interviul lui Jens Stoltenberg pentru Financial Times s-a încheiat după două ore și jumătate. Fostul secretar general al NATO era așteptat acasă pentru a găti reni pentru cina familiei. În timp ce jurnalistul Financial Times a achitat nota de plată (aproximativ 70 de euro), Stoltenberg a strâns mâna și a făcut selfie-uri cu vizitatorii insulei.