Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a afirmat că UE va continua să colaboreze cu SUA pentru a consolida securitatea în regiunea arctică, în pofida amenințărilor lui Donald Trump de a cumpăra Groenlanda, informează Euronews și Politico Europe.
În același timp, von der Leyen a confirmat că Groenlanda este „în principiu” acoperită de clauza de asistență reciprocă a blocului.
„Uniunea Europeană se bucură de o reputație foarte bună în Groenlanda și ne bazăm foarte mult pe excelenta cooperare pe care o avem”, a declarat von der Leyen joi, în cadrul unei vizite oficiale la Limassol, Cipru, țară care a preluat la începutul acestui ai președinția semestrială a Consiliului Uniunii Europene.
„Vom continua astfel să lucrăm la securitatea Arcticii împreună cu aliații și partenerii noștri, inclusiv cu Statele Unite”, a adăugat ea.
Trump și-a prezentat agenda expansionistă ca pe un obiectiv de securitate națională.
Miercuri, președintele american a declarat că NATO va deveni „mai puternică și mai eficientă cu Groenlanda în mâinile Statelor Unite”. În caz contrar, a spus el, Rusia și China ar avea de câștigat în această regiune strategică.
„Orice altceva decât asta este inacceptabil”, a scris el pe platforma sa de socializare, Truth Social.
Declarațiile sale au coincis cu o întâlnire la Washington între miniștrii de externe ai Danemarcei și Groenlandei, secretarul de stat american Marco Rubio și vicepreședintele american J.D. Vance.
Ministrul danez, Lars Løkke Rasmussen, a declarat că tonul discuțiilor a fost sincer și constructiv, dar a recunoscut că între cele două părți există în continuare un „dezacord fundamental”.
„Nu am reușit să schimbăm poziția americană”, a declarat el la finalul întâlnirii care s-a soldat cu stabilirea unui „grup de lucru la nivel înalt” pentru o „cale comună de urmat” privind Groenlanda.
În același timp, mai multe țări europene au început să-și anunțe public intenția de a trimite ofițeri militari în cadrul unei misiuni de recunoaștere în teritoriul bogat în minerale, o reflectare clară a tensiunilor extrem de ridicate alimentate de viziunea lui Trump.
Franța, Germania, Suedia, Norvegia și Țările de Jos se numără printre țările care s-au angajat să se alăture misiunii la cererea Copenhagăi.
Cu ocazia debutului președinției cipriote a Consiliului UE, von der Leyen a promis să „dubleze” investițiile și cooperarea în Groenlanda.
„Ceea ce este clar este că Groenlanda poate conta pe noi din punct de vedere politic, economic și financiar”, a declarat ea în cadrul unei conferințe de presă, alături de președintele cipriot Nikos Christodoulides.
„În ceea ce privește securitatea sa, discuțiile privind securitatea Arcticii sunt, în primul rând, o problemă fundamentală pentru NATO. Dar doresc să subliniez și faptul că Arctica și securitatea Arcticii sunt două teme fundamentale pentru Uniunea Europeană și au o importanță enormă pentru noi”, a continuat ea.
Asistență reciprocă
Separat, Comisia Europeană a confirmat că Danemarca ar putea invoca clauza de asistență reciprocă a UE în cazul unui atac armat împotriva Groenlandei.
Comisia a evitat recent să clarifice aplicarea juridică.
„Groenlanda face parte din teritoriul Regatului Danemarcei și, prin urmare, este, în principiu, acoperită de clauza de solidaritate reciprocă prevăzută la articolul 42.7 din TUE”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei pentru Euronews.
„Cu toate acestea, în prezent, nu se ridică problema” a adăugat purtătorul de cuvânt, referindu-se la faptul că amenințările lui Trump nu s-au concretizat încă în acțiuni.
Clauza de asistență reciprocă este consacrată în articolul 42.7 din tratatele UE, care prevede că, dacă o țară este „victima unei agresiuni armate pe teritoriul său”, celelalte state membre vor avea „obligația de a acorda ajutor și asistență prin toate mijloacele de care dispun”, în conformitate cu dreptul la autoapărare colectivă recunoscut de Carta ONU.
Articolul nu precizează în mod explicit ce măsuri sunt incluse în categoria „ajutor și asistență”.
Conform unei note explicative a Comisiei, statele membre ar trebui să dispună de o marjă suficientă pentru a decide asupra sprijinului pe care îl acordă, care poate fi de natură diplomatică, tehnică, medicală sau civilă. Se are în vedere și asistența militară.
Activarea articolului necesită un atac „din străinătate” efectuat de actori statali sau nestatali, se precizează în notă. Decizia de activare revine exclusiv statului membru atacat. Odată declanșată, obligația de a acorda asistență devine „obligatorie din punct de vedere juridic”.
De la introducerea sa în 2007, articolul 42.7 a fost invocat o singură dată, când Franța a fost victima atacurilor teroriste din noiembrie 2015 și a solicitat altor state membre să contribuie cu forțe la Operațiunea Santinela.
În mod special, articolul 42.7 stabilește o legătură directă cu articolul 5 din Tratatul NATO, care constituie fundamentul apărării colective a alianței transatlantice. Majoritatea țărilor UE sunt membre ale NATO, ceea ce duce la o suprapunere a angajamentelor și obligațiilor.
Spre deosebire de prevederea UE, care este formulată în termeni generali, articolul 5 din Tratatul NATO este mai explicit, obligând aliații să ia măsurile necesare, „inclusiv utilizarea forței armate”, pentru „restabilirea și menținerea securității zonei nord-atlantice”.
Având în vedere că atât SUA, cât și Danemarca sunt membre ale NATO, nu există precedent pentru a stabili cum s-ar aplica articolul 5 într-un scenariu în care armata americană ar încălca suveranitatea daneză și ar ocupa Groenlanda cu forța.