de Iulian Chifu*
Ucraina a intrat în cel de-al cincilea an de război. Un război de uzură purtat de Rusia deja dincolo de lungimea petrecută în cel de-al Doilea Război Mondial, de la operațiunea Barbarossa și invazia Germaniei Naziste. Ca orice război, acesta e o tragedie, cu atât mai mare cu cât, în imposibilitatea de a înainta înlinia întâi, Rusia încearcă să distrugă hotărârea populației ucrainene de a susțineefortul de război și voința soldaților din linia întâi de a-și apăra țara, văzând cărudele lor rămase acasă sunt ucise în casă, pe stradă, în restaurant, creșe, școli, în timp ce rachetele rusești distrug căldura și energia electrică, într-un adevărat genocid, crimă de război calificată împotriva populației civile.
Dar după 4 ani, Ucraina rezistă. Și nu numai că rezistă, se transformă, se adaptează, își construiește cu migală și ingeniozitate viitorul. A construit ceamai bine pregătită, mai dotată și mai solidă armată din Europa, versată șiobișnuită deja cu tehnologia de secol 21 și cu integrarea rapidă a noilordescoperiri în capabilitățile militare în transformare. Veteranii săi sunt solicitațisă antreneze trupele europene (germane, de exemplu, iar multiple state produc împreună cu Ucraina drone și testează tehnologie de ultimă oră pe front, de la UAV-uri și FPV-uri, la rachete, război electronic sau tipologii diverse de bruiaj. Iar Ucraina are armata care a absorbit tehnologia, trainingul și armamentelepentru a folosi cele mai diverse arme produse în Europa, America și în întreagalume, deci a experimentat funcționarea și utilizarea lor în condiții concrete de război cu intensitate mare.
Și da, Ucraina câștigă. Indiferent câtă durere, câte tragedii umane, câte pierderisuferă pe front și pe tot întinsul țării, Ucraina a câștigat prestigiu și respect, a dobândit susținere cvasiunanimă și perspectiva de a intra, fără nici un votformal, în rândul statelor membre NATO și UE, ca principal pilon în securitateaEuropei Centrale și de Est. A câștigat prin depășirea barierelor și rezervelor fațăde multe din reformele pe care, iată, a reușit să le dezvolte chiar în timpulderulării războiului. Inclusiv cele legate de combaterea corupției sau a cumpărării de voturi în Parlament, pentru a bloca numirile în Guvern. O capacitate care, dezvoltată și ajustată potrivit, poate asigura locul Ucrainei întrestatele care pot apăra Europa și pot sta pavăză în fața revărsării Estului și al Rusiei pe continent.
Drumul nu a fost simplu, dar și războiul pare să fi ajutat. Chiar în preajmacomemorării începutului agresiunii militare, tăvălugul mașinii de tocat oameni a Rusiei, metru cu metru, pare să fi dat rateuri, iar forțele ucrainenen nu numai căau oprit formele recente de înaintare – cu cai, motorete și vehicule improvizatepe două roți – dar au reușit să și inverseze direcția dezvoltării războiuluieliminând zona gri din spațiul din jurul liniei de contact, neclară și în ceață, înfavoarea sa.
Doar că perspectiva păcii nu e deosebit de aproape. Negocierile de pace au avutca valoare de întrebuințare majoră alinierea pozițiilor Ucrainei, SUA și UniuniiEuropene pe planul în 20 de puncte. Negocierile care implică Rusia nu pot fi eficiente atât timp cât conducerea rusă vede războiul ca pe o necesitatestrategică, chiar existențială, pentru Putin și grupul de septuagenari din jurul săucare, în cazul încheierii războiului, a oricărui război, vor trebui să decontezecosturile și pierderile enorme generate de această aventură. Președintele rus Vladimir Putin prioritizează, deci, continuarea războiului și redirecționareamasivă a resurselor economice spre efortul militar. S-a ajuns la epuizarearezervelor financiare și la introducerea taxelor și creșterea TVA cu 2 punctepentru a acoperi efortul care a ajuns la peste 50% din buget și o sumă relevantădin PIB. De aceea Ucraina nu va putea încheia și spera la o pace justă șidurabilă atât timp cât Vladimir Putin rămâne la putere.
Nu există semne imediate că războiul din Ucraina se va încheia printr-un acordde pace, în special atât timp cât președintele rus Vladimir Putin rămâne la putereși continuă să dedice resurse semnificative efortului militar. Pretențiile Rusieilui Putin de a i se recunoaște legalitatea acaparării teritoriilor ocupate șineacceptarea responsabilității pentru agresiune sunt obstacole majore în caleaoricărei soluții diplomatice sustenabile. Aceste poziții îl mențin pe Putin și pe alți lideri din Kremlin într-un ciclu de conflict perpetuu, în pofida consecințelordevastatoare asupra populației și economiei ruse. Practic Putin își distrugenațiunea pentru câteva decade de aici înainte. Deja avea probleme demograficeîn special cu componenta majorității etnice ruse, războiul a adăugat prindistrugerea unei importante cohorte de tineri și maturi la vârsta activității utile șicreative.
Nu va exista o pace reală cât timp Putin rămâne în poziția de a deturna resursecivile către efortul de război și să trateze conflictul ca pe o prioritate absolută a regimului său. Putin are nevoie de război în continuare. Putin, dacă s-a oprit, vatrebui să deconteze, în primul rând oligarhilor care plătesc. De ce a pornitrăzboiul, de ce a irosit aceste resurse? Pentru ce? Pentru un teritoriu distrus pe care l-a ocupat? Sacrificând numai în luna decembrie de două ori mai mulțioameni decât a pierdut Uniunea Sovietică în Afganistan în zece ani, între 1979 și 1989? În luna ianuarie, Rusia a pierdut în premieră mai mulți oameni decât a recrutat, cu toată obligativitatea semnării de contracte pentru 90% dintre ceicare termină serviciul militar obligatoriu.
Deci formulele de încheiere a războiul din Ucraina se vor decanta abia dupăeliminarea lui Vladimir Putin de la putere sau atunci când se vor epuizaresursele utile, iar altele de la populație nu vor mai putea fi stoarse. Atunci, cel mai probabil, grupul din jurul Kremlinului se va hotărî să îl îndepărteze sau să-lpensioneze. Dar așteptarea poate fi de durată, într-o dictatură unipersonală, maiales că infrastructura represivă este extrem de puternică. Iar scoaterea lui Putindin zona de putere, cu speranța relansării negocierilor și a dialogului cu Occidentul, nu va fi deloc simplă: istoria Rusiei ne arată că eliminarea în cazulliderilor ruși, cu excepția celor doi care aveau înclinații democratice, s-a petrecut într-o formă mult mai violentă.
Atunci abia vor fi utile și aplicabile planurile de pace convenite trilateral de SUA, Uniunea Europeană și Ucraina, odată ce în Rusia se va fi petrecut o schimbare substanțială în una din cele două direcții – eliminarea liderului și a grupului său, epuizarea resurselor și o presiune în creștere din partea populațieiîn raport cu dirijarea resurselor către front, fără nicio motivație și fără nicioperspectivă. Este foarte important planul convenit în 20 de puncte, așa cum sunt foarte importante și celelalte înțelegeri bilaterale, garanțiile de securitate sauînțelegerile cu Statele Unite privind prosperitatea sau elementele de reconstrucție post-conflict. Acestea pot susține efortul de război, moral, prinprisma menținerii speranței că Ucraina are viitor.
Războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina, ca atare, nu a modificat în sine echilibrul geopolitic, însă existența războiului a determinat o alertă cel puțin pe Flancul Estic al NATO și UE, acolo unde preocuparea pentru apărare, descurajare și înarmare a devenit majoră. Polonia este campioană la investiție, dotare, înarmare, creșterea forțelor armate, în timp ce Suedia și al Finlanda, state istoric neutre, au aderat la Alianța Nord-Atlantică.
Și, imediat după aceea, combinat cu discuția privind transferul de responsabilități pe zona de securitate și apărare europeană dinspre Statele Unite spre Europa, am avut o dublă alertă, îmbrățișată de Uniunea Europeană, de Coaliția de Voință – aici trebuie să punem și Marea Britanie și ceilalți actori – cu scopul de a sprijini Ucraina să oprească Rusia și să se apere, și în al doilea rândpentru a pregăti Europa pentru apărare și descurajare în condițiile în care StateleUnite păstrează, potrivit strategiei naționale de apărare proprie, doar umbrelanucleară și elemente critice, după cum se spune acolo, de sprijin pentru Europa. Aceeași Strategie Națională de Apărare a SUA marchează faptul că, evident, Articolul 5 rămâne valabil, deci, dacă este nevoie, Statele Unite vor fi prezentealături de aliați în condițiile existenței unui atac asupra unui aliat.
Nu putem, desigur, nega faptul că există o anumită fragmentare în Europa înceea ce privește susținerea Ucrainei. Putem să izolăm Ungaria și, probabil, altestate, în opoziție, care nu poate fi aici decât pro-rusă și pro-Putin, dar regăsimasemenea opinii în interiorul mai tuturor statelor europene, la anumite categoriide forțe politice – în general în zonă populistă, extremistă, așa-numit suveranistăși, hai să spunem, mai nou pro-trumpistă, o etichetă lesne de împrumutat șiutilizat care, de fapt, acoperă pro-rusismul acestor forțe – care se opunresurselor de susținere a Ucrainei și chiar a supraviețuirii Ucrainei în fațaatacului rus.
Trebuie, deci, tot mai multă atenție la eticheta pro-trumpistă și pro-americană de azi care este utilizată prin abuz și îmbrățișată de pro-ruși de toate facturile. Pentru că dă bine, relația cu America e mult mai bine văzută și atunci, dacăînlocuiești pro-rusismul cu pro-americanismul, pro-trumpismul, ai o formă de prestigiu, de acceptabilitate mai bună la nivelul propriilor populații. Și ajută, fără drept de apel, la toată ribambela de atacuri cognitiv– informaționale care se urzesc astăzi împotriva populațiilor europene.
Am văzut, totodată, că sancțiunile impuse Federației Ruse au funcționat pe termen lung. Ne uităm la situația economică. Mai întâi sancțiunile, după aceeaplafonarea prețurilor la petrol, renunțarea la gaze, cât de curând complet la petrol din Rusia. Au venit ulterior accentuarea sancțiunilor secundare, vezi pe cele pe care același Donald Trump le-a lansat împotriva Indiei, pentrucumpărarea petrolului din Rusia, apoi ofensiva împotriva flotei din umbră care transportă acest petrol. Probabil că suma acestor lucruri are un efect major, înprimul rând, pe resursa financiară rusă, dar sigur presează în mod substanțialefortul Rusiei de a câștiga, de a atinge obiectivele sale maximaliste, formulate de Vladimir Putin. La nivelul sancțiunilor, punctul cel mai important estereducerea substanțială a resurselor care vin din petrol și gaze, ceea ce însemnaînaintea războiului, în anul 2021, 50% din bugetul Federației Ruse.
Războiul este deci parte din viața ucrainenilor. Putin l-a adus la ușa fiecărui rus.Dar dacă Rusia vizează centrale electrice și termoelectrice cu rachetele sale, Ucraina distruge rafinării, depozite de petrol, noduri de cale ferată sau conductecritice. În primul caz, iarna va trece în curând. Ucrainav a putea să le repare, săle transforme în surse mobile, să-și reface aprovizionarea cu energie electrică. În schimb Rusia pierde pentru câțiva ani la fiecare lovitură care vizează un deposit militar sau o conductă majoră de transfer de carburanți, o fabric de producție de capabilități militare sau, să nu uităm, o tremie din flota sa de avioane strategice. Pe aceastea nu le poate reface peste noapte, în câtevasăptămâni sau luni, ci ani. Și cu costuri pe care nu și le mai permite.
Astfel câștigă Ucraina, făcând câștigurile teritoriale ruse pe fiecare metru de pământ ucrainean, distrus cu totul, extrem de costisitor. Când câștigi un orășelîn câte un an, și te mai și întorci din drum la poziția inițială, asta nu mai sunădeloc a câștig. Ca atunci când amenințți prea des cu arma nucleară pentru căcele convenționale și armata ta capotează la efortul de război. Un nou an, cu o nouă istorie, dar cu o Ucraină care a rezistat mult mai bine decât s-ar fi așteptatvreodată Putin. Unde sunt cele trei zile de blitz krieg până la parada victoriei pe Hreșciatik?
* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. A fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim-Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.
