Întoarcerea și reintegrarea ucrainenilor strămutați reprezintă o provocare pentru viitor, existând o nevoie urgentă de locuințe, locuri de muncă și sprijin social pentru a asigura o reintegrare viabilă, este concluzia centrală a unei analize OCDE.
Documentul citează estimări potrivit cărora, până în 2025, peste patru milioane de ucraineni strămutați se vor fi întors, majoritatea fiind persoane strămutate intern și, în mare parte, în primul an al războiului, arătând astfel că întoarcerea și reintegrarea nu sunt doar ipotetice, ci vor continua să se producă în mod inegal.
Analiza semnalează că multe dintre condițiile care vor asigura durabilitatea întoarcerii în viitor necesită o pregătire pe termen lung. Experiența internațională arată că deciziile luate cu ani în avans determină succesul sau eșecul procesului de întoarcere și reintegrare.
„Disponibilitatea locuințelor, accesul la locuri de muncă, coeziunea socială și redresarea locală necesită toate o atenție din timp. Așteptarea până la sfârșitul războiului riscă să amâne reintegrarea pentru o perioadă îndelungată”, atrage atenția OCDE.
De ce aleg oamenii să se întoarcă acasă
Conform documentului, deciziile privind întoarcerea acasă sunt influențate de numeroși factori, iar nu toți pot fi influențați prin politici publice.
Legăturile familiale, atașamentul emoțional și sentimentul de apartenență joacă toate un rol important, însă aceste motivații profund personale se află, în mare măsură, în afara sferei de influență directă a politicilor publice. Luând însă în considerare alți factori, există domenii-cheie în care opțiunile de politică pot face o diferență semnificativă, în special în sferele economică și a locuințelor”, mai arată documentul.
Analiza OCDE confirmă faptul că oportunitățile de angajare și locuințele adecvate din Ucraina au fost factori-cheie care au facilitat întoarcerea.
Acestea sunt, de asemenea, esențiale pentru o reintegrare fără probleme și pentru reducerea probabilității ca oamenii să plece din nou după întoarcere, dar acestea sunt tocmai domeniile în care războiul și criza strămutărilor au scos la iveală și au adâncit provocările existente, mai semnalează analiza.
Locuințele: o prioritate urgentă
Potrivit acesteia, conflictul a scos la iveală deficiențele de lungă durată ale sistemului de locuințe din Ucraina, în special în ceea ce privește reglementarea pieței închirierilor și amploarea limitată a locuințelor sociale.
Datele din Ucraina evidențiază diferențe semnificative în ceea ce privește situația actuală a locuințelor între grupurile de persoane strămutate și cele nestrămutate. Mai puțin de 10 % dintre persoanele strămutate intern dețin locuințe proprii (față de peste 60 % în rândul grupurilor care nu au fost strămutate și al repatriaților), ceea ce indică o dependență puternică de locuințele închiriate sau de soluțiile de găzduire.
Această dependență este accentuată de faptul că multe gospodării strămutate provin din zone în care întoarcerea ar putea fi imposibilă pentru o perioadă de timp din cauza ocupației, a distrugerilor sau a prezenței minelor terestre și a muniției neexplodate, mai subliniază OCDE.
Așadar, chiar și atunci când persoanele strămutate dețin drepturi de proprietate oficiale, soluțiile de închiriere pe termen lung vor rămâne probabil esențiale pentru aceste gospodării. Ponderea locuințelor închiriate a crescut, de fapt, la aproximativ 14 % (de la doar 4 % în 2022).
Cu toate acestea, absența reglementării în acest sector a dus la o expansiune rapidă a închirierilor ilegale, care a lăsat mulți chiriași cu o protecție limitată și o nesiguranță tot mai profundă, în special în cazul familiilor strămutate.
„De asemenea, locuințele sociale sunt de mult timp insuficiente. Înainte de război, acestea jucau un rol minor în sistemul de locuințe din Ucraina, iar experiența internațională ne arată cât de problematic poate fi acest lucru. În Bosnia și Herțegovina, de exemplu, oferta limitată de locuințe la prețuri accesibile după războaiele iugoslave a făcut ca întoarcerea durabilă să fie extrem de dificilă. Strămutarea nu numai că a epuizat economiile și a perturbat ocuparea forței de muncă, dar mulți dintre cei care s-au întors au avut dificultăți în a obține împrumuturi, ceea ce a sporit nevoia de soluții de locuințe susținute de stat. A durat mulți ani până când s-au elaborat reforme la scară largă. Pentru Ucraina, lecția este clară: construirea unui sistem de locuințe sociale durabil și incluziv trebuie să înceapă din timp”, arată OCDE.
Corelarea locuințelor cu locurile de muncă și redresarea locală
Documentul subliniază că locuințele nu garantează, în sine, întoarcerea și reintegrarea.
„Locuințele construite fără acces la locuri de muncă, servicii și transport se pot dovedi nesustenabile. Pentru Ucraina, acest lucru înseamnă că reconstrucția locuințelor trebuie să fie strâns legată de dezvoltarea regională și de redresarea pieței muncii”, reliefează documentul.
Așadar, este precizat în analiză, acordarea de prioritate zonelor cu potențial economic va contribui la asigurarea faptului că persoanele care se întorc își pot reconstrui viața acolo unde aleg să locuiască.
„Acest lucru necesită, de asemenea, investiții susținute în competențe și capital uman. Mulți dintre cei care se întorc nu vor putea reveni la aceleași locuri de muncă sau în sectoarele în care lucrau înainte de război. Recalificarea și sprijinul pentru ocuparea forței de muncă vor fi esențiale, în special în sectoare esențiale pentru redresare, precum construcțiile, energia, sănătatea și serviciile locale. Prin urmare, eforturile de redresare ale comunității internaționale trebuie să depășească sfera infrastructurii fizice. Sprijinirea dezvoltării competențelor va fi la fel de importantă, un domeniu în care partenerii internaționali au un rol-cheie de jucat alături de autoritățile naționale”, mai arată documentul.
Rolul angajatorilor
Deși autoritățile publice și organizațiile internaționale joacă un rol central în eforturile de reintegrare rapidă, crearea de locuri de muncă pe termen lung va depinde în mare măsură de sectorul privat, conform analizei. „Guvernele nu pot face față singure amplorii procesului de perfecționare și recalificare necesar pentru reconstrucție. Prin urmare, este esențial să se asigure implicarea activă a angajatorilor în formare, recrutare și recunoașterea competențelor”, mai subliniază documentul.
Experiența țărilor din OCDE arată că oferirea de stimulente poate încuraja angajatorii să investească în formare și recrutare.
Acestea pot include subvenții salariale și de formare, stimulente fiscale, împrumuturi preferențiale și conturi individuale de învățare. Aceste măsuri necesită timp pentru a da rezultate, ceea ce subliniază necesitatea unei planificări timpurii.
