În vederea consolidării competitivității Uniunii Europene, statele membre au dat astăzi undă verde finală simplificării cerințelor privind raportarea sustenabilității și diligența necesară aplicabile companiilor.
Potrivit comunicatului oficial, legislația simplifică Directiva privind raportarea sustenabilității corporative (CSRD) și Directiva privind diligența necesară în materie de sustenabilitate corporativă (CS3D), prin reducerea sarcinii de raportare și limitarea efectului de propagare a obligațiilor asupra companiilor mai mici.
Pachetul de simplificare Omnibus I reduce complexitatea și barierele inutile, elimină birocrația, sporește eficiența și introduce mai multă flexibilitate pentru întreprinderile care rămân în sfera sa de aplicare, cu scopul de a stimula competitivitatea UE, în special într-un cadru geopolitic în continuă schimbare.
Directiva privind raportarea sustenabilității corporative (CSRD)
Domeniul de aplicare al CSRD este restrâns prin majorarea pragurilor la companii cu peste 1.000 de angajați și o cifră de afaceri netă anuală de peste 450 milioane euro. În ceea ce privește societățile din țări terțe, cerințele actualizate se vor aplica doar companiilor cu o cifră de afaceri netă de peste 450 milioane euro la nivelul societății-mamă din UE și de peste 200 milioane euro generate de filială sau sucursală.
Directiva de modificare prevede, de asemenea, o derogare tranzitorie pentru companiile care ar fi trebuit să înceapă raportarea începând cu exercițiul financiar 2024 (așa-numitele companii din „primul val”), dar care ies din domeniul de aplicare pentru anii 2025 și 2026. Totodată, aceasta include o derogare pentru anumite societăți holding financiare din UE și din afara UE de la obligația de raportare consolidată.
Directiva privind diligența necesară în materie de sustenabilitate corporativă (CS3D)
Domeniul de aplicare al CS3D este restrâns prin majorarea pragurilor la companii cu peste 5.000 de angajați și o cifră de afaceri netă de peste 1,5 miliarde euro, având în vedere că aceste companii au cea mai mare influență asupra lanțurilor valorice și sunt cel mai bine pregătite să genereze un impact pozitiv și să suporte costurile și sarcinile proceselor de diligență necesară.
În ceea ce privește identificarea și evaluarea impacturilor negative, companiile se pot concentra asupra segmentelor lanțurilor lor de activități în care impacturile negative reale sau potențiale sunt cel mai probabil să apară. Pentru a oferi flexibilitate, atunci când o companie identifică impacturi negative la fel de probabile sau la fel de grave în mai multe domenii, aceasta poate prioritiza evaluarea impacturilor care implică parteneri comerciali direcți. De asemenea, companiile trebuie să își bazeze demersurile pe informații disponibile în mod rezonabil, ceea ce va reduce efectul de propagare a solicitărilor de informații asupra partenerilor de afaceri mai mici.
Pentru a asigura o reducere semnificativă a sarcinii administrative, obligația companiilor de a adopta un plan de tranziție pentru atenuarea schimbărilor climatice în temeiul CS3D a fost eliminată.
Normele actualizate elimină, de asemenea, regimul armonizat la nivelul UE privind răspunderea, precum și cerința ca statele membre să asigure aplicarea imperativă a normelor de răspundere în situațiile în care legea aplicabilă nu este legislația națională a statului membru.
În ceea ce privește sancțiunile, companiile vor răspunde la nivel național pentru neaplicarea corectă a regulilor. Noua directivă prevede un plafon maxim al sancțiunilor de 3% din cifra de afaceri netă globală a companiei, Comisia urmând să emită orientările necesare în acest sens.
În final, directiva de modificare amână cu încă un an termenul de transpunere a CS3D în legislațiile naționale, până la 26 iulie 2028, iar companiile vor trebui să respecte noile măsuri până în iulie 2029.
Pașii următori
Textul actului legislativ va fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în zilele următoare și va intra în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării.
Statele membre vor avea la dispoziție un an de la intrarea în vigoare a directivei pentru a transpune prevederile acesteia în legislația națională, cu excepția articolului 4 privind nivelul de armonizare, care trebuie respectat cel târziu până la 26 iulie 2028.
