Viceguvernatorul BNR, Cosmin Marinescu, a dedicat o postare pe blogul său laureaților Premiului Nobel pentru economie din acest an: Daron Acemoglu, Simon Johnson și James Robinson. Acești economiști de renume sunt apreciați pentru contribuțiile lor semnificative la înțelegerea impactului instituțiilor asupra prosperității economice, în special prin lucrarea lor emblematică „Why Nations Fail: The Origins of Power, Prosperity, and Poverty” (2012), tradusă și în limba română. Deși Simon Johnson nu este coautor al acestei lucrări, el a colaborat cu Acemoglu și Robinson la diverse cercetări de referință, inclusiv la „The Colonial Origins of Comparative Development: An Empirical Investigation” (2001).
Marinescu subliniază că recunoașterea contribuțiilor în domeniul economiei instituționale nu este o noutate, având în vedere că premiul a fost acordat anterior unor figuri de marcă precum Ronald Coase (1991) și Douglass North (1993), dar și Oliver Williamson și Elinor Ostrom (2009). Interesul crescut pentru acest domeniu a fost stimulat în special după prăbușirea comunismului în Europa Centrală și de Est, când țările fost-comuniste au început să treacă printr-o profundă „tranziție instituțională”.
Cosmin Marinescu clarifică distincția esențială între instituții și organizații, explicând că instituțiile sunt regulile jocului, iar organizațiile sunt jucătorii care acționează în conformitate cu aceste reguli. Contribuțiile laureaților Nobel sugerează că decalajele de dezvoltare între țările bogate și cele sărace sunt în mare parte rezultatul naturii instituțiilor, care pot fi fie incluzive, fie extractive. Instituțiile incluzive promovează oportunități pentru populație, în timp ce cele extractive facilitează redistribuirea inechitabilă a avuției, crescând inegalitatea și sărăcia.
Marinescu oferă exemplul Coreei de Sud și Coreei de Nord, subliniind cum instituțiile incluzive din sud au condus la dezvoltare, în contrast cu regimul extractiv din nord. Aceasta ilustrează modul în care instituțiile influențează inegalitatea și sărăcia, demonstrând că acestea rămân esențiale pentru înțelegerea decalajelor de dezvoltare.
În încheiere, viceguvernatorul BNR amintește de importanța studiului economiei instituționale, subliniind că a înființat primul curs universitar de acest gen în România, în 2005, la Academia de Studii Economice din București. Cursul oferă o perspectivă asupra instituțiilor care susțin ordinea de drept și dezvoltarea economică, reafirmând relevanța acestui domeniu în știința economică contemporană.
