Transformarea epocală a scenei relațiilor internaționale într-o lume mai puțin occidentală, inclusiv pe fondul unei familii occidentale care devine mai puțin occidentală în sensul postbelic al construcției ordinii internaționale și dubla dilemă a portretizării unei lumi în care Occidentul lasă epicentrul scenei globale în favoarea altora și a unei strategii comune occidentale adaptată erei competiției între marile puteri sunt întrebările majore și elementele rezonante care îmbracă raportul anual al Conferinței de Securitate de la München, cel mai prestigios forum dedicat securității internaționale, care se desfășoară între 14-16 februarie în capitala Bavariei sub sinteza unui termen intraductibil mot a mot în limba română: ”Westlessness”, ceea ce semnifică un sentiment răspândit de neliniște și agitație în fața unei incertitudini tot mai mari cu privire la viitorul și destinul Occidentului.
Cu o prezență fără precedent la nivel de șefi de stat și de guvern, precum și de miniștri ai afacerilor externe și apărării, din care se disting președintele francez Emmanuel Macron, președintele german, Frank-Walter Steinmeier, prim-miniștrii Canadei și Țărilor de Jos, șefii diplomațiilor din SUA, Rusia, China, Germania și Iran, miniștrii apărării canadian, german și american, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, dar și fondatorul companiei Facebook, Mark Zuckerberg, cea de-a 56-a ediție a Conferinței de Securitate de la München își va deschide scena continuând în linia precedentelor ediții în care erau prefigurate temerile unei rupturi epocale la nivel transatlantic și destrămării ordinii internaționale liberale prin intrarea în epoca unei competiții strategice SUA-China-Rusia, cu Europa în eșalonul secund. Din garnitura celor peste 500 de decidenți internaționali lipsește, pentru moment, un reprezentant al guvernului britanic, țara proaspăt ieșită din Uniunea Europeană, devenind primul stat din istorie în această postură politică.
CaleaEuropeana.ro va relata, pentru al treilea an consecutiv, de la acest important for de dezbateri consacrat securității și apărării la nivel internațional. (Urmăriți aici corespondența premieră de la ediția din 2018 și aici corespondența de la ediția din 2019).
MSC 2020: ”Westlessness”. Lumea devine tot mai puțin occidentală, iar Occidentul poate deveni mai puțin occidental
Semnalele unui recul al Occidentului sunt înfățișate de discursurile contradictorii de anul trecut ale cancelarului german Angela Merkel și ale vicepreședintelui american Mike Pence, când ambii lideri au conturat și mai puternic imaginea unei ”schisme în Occident”. În timp ce Angela Merkel a plusat cu necesitatea construirii gazoductului Nord Stream, afirmând că o moleculă de gaz rusească este identică, indiferent că trece prin Ucraina sau prin Germania înspre Europa, Mike Pence a avertizat că SUA ”nu pot asigura apărarea Occidentului dacă aliații își sporesc dependența față de Est”.
”Schimbările de putere de amploare în lume și schimbările tehnologice rapide contribuie la un sentiment de anxietate și neliniște. Lumea devine tot mai puțin occidentală. Dar, mai important, Occidentul în sine poate deveni și mai puțin occidental. Aceasta este ceea ce numim ”Westlessness”, afirmă organizatorii Conferinței de Securitate de la München.
Potrivit lui Wolfgang Ischinger, președintele Conferinței și fost ambasador al Germaniei în SUA, raportul din 2020 se axează pe examinarea Statelor Unite, Chinei, Rusiei și a Europei, cu accent specific pe dilema viitorului lumii occidentale.
”Astăzi, Occidentul, așa cum îl știm, este contestat atât din interior, cât și din exterior. O parte a provocării este că am pierdut o înțelegere comună a ceea ce înseamnă să faci parte din Occident. Toate acestea apar pe fondul creșterii relative a lumii non-occidentale și a unui număr tot mai mare de provocări și crize globale care ar necesita un răspuns occidental concertat”, susține Ischinger.
Astfel, o lume mai puțin occidentală este analizată din dublă perspectivă: cea din interiorul familiei occidentale și cea de la nivelul relațiilor internaționale.
În interior: decăderea Occidentului?
În interiorul Occidentului, însemnătatea acestui spațiu geografic, politic și valoric este contestată, alături de angajamentul față de democrația liberală, drepturilor omului, economia de piață și cooperarea internațională prin intermediul cadrului instituțional internațional.
În raport, organizatorii Conferinței de Securitate de la München avertizează că suntem martorii ”decăderii Occidentului ca o configurație geopolitică relativ coezivă și ancorată într-un model normativ de ordine globală în care angajamentele față de drepturile omului, democrație și statul de drept sunt esențiale”.
”Întrebarea fundamentală a timpurilor noastre este dacă Occidentul are voința de a supraviețui”, avertiza președintele american Donald Trump într-un discurs susținut la Varșovia, în 2017, într-una din puținele sale vizite în Europa și singura în Europa Centrală și de Est, unde a participat la Summitul Inițiativei celor Trei Mări, o platformă de interconectare economică regională susținută de Croația (Marea Adriatică), Polonia (Marea Baltică) și România (Marea Neagră).
Perceput drept un sabotor al valorilor occcidentale și un avangardist al iliberalismului, premierul maghiar Viktor Orban a contribuit mult la diluarea conceptului occidental, susținând în diferite rânduri că problema Occidentului este aceea că ”există liberalism, dar nu democrație”, punctând că democrația liberală este prin definiție liberală, iar creștin-democrația este non-liberală.
Ideea occidentală a suferit una dintre cele mai puternice lovituri la finele anului trecut, când, cu câteva zile înainte de comemorarea a 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, președintele francez Emmanuel Macron enunța celebra frază că ”asistăm la moartea cerebrală a NATO”. Deși auto-proclamat un apărător al valorilor occidentale și condus de dorința unei Franțe puternice într-o Uniune Europeană autonomă, Macron afirma cu aceeași ocazie că șocurile de la începutul actualului secol al demonstrat că ”extinderea nelimitată a democrației” și triumful Occidentului ca sistem universal de valori” nu sunt ”chiar așa adevărate”.
În exterior: limitele puterii occidentale au devenit evidente, iar sprijinul occidental pentru construirea ordinii liberale a cunoscut prejudicii
Contestată din exterior de afirmații precum cele ale președintelui rus Vladimir Putin, care afirma înaintea summitului G20 de la Osaka din 2019 că ”ideea liberală a devenit învechită”, criza contemporană a Occidentului nu se limitează la lumea occidentală.
Acesta este ”probabil una dintre forțele cheie care afectează politica mondială în prezent. Deoarece limitele puterii occidentale de a modela evenimente la nivel internațional au devenit evidente, și sprijinul occidental pentru construirea ordinii liberale a cunoscut prejudicii”, se arată în raportul Conferinței, oferind ca exemple acțiunile anii timpurii ai epocii post-Război Rece sub umbrela ”intervențiilor umanitare” și prin intermediul mecanismului ”Responsabilității de a proteja” de la nivelul ONU, dar și situațiile recente din Siria și, mai extins, din întreg Orientul Mijlociu
Raportul consemnează în această cheie și afirmația președintelui francez privind ”moartea cerebrală” a Alianței Nord-Atlantice.
”Decizia președintelui Trump de a retrage trupele americane din nordul Siriei, deși a fost sugerată în mod repetat, a venit ca un șoc pentru mulți și a declanșat o nouă dezbatere privind încrederea în administrația Trump. Lipsa de consultare între aliați (…) a fost un motiv esențial pentru afirmația lui Emmanuel Macron că trăim „moartea cerebrală a NATO”, se arată în document.
Întrebarea fundamentală – Către o strategie comună occidentală în era competiției dintre marile puteri? – rămâne încă fără răspuns, chiar dacă formele incipiente ale unui limbaj comun transatlantic tind să se observe după ce, în urma deciziei Washington-ului de a proclama o nouă eră ”a competiției între marile puteri” încă din anii 2017-2018, Europa a răspuns, în 2019, prin crearea ”Comisiei geopolitice” a Ursulei von der Leyen și prin avertismentele lui Emmanuel Macron că Europa va dispărea dacă nu își va edifica o mentalitate de mare putere.
Se pedalează intens pentru recunoașterea noii epoci a competiției marilor puteri: SUA, China, Rusia și Europa
Spre deosebire de rapoartele din anii precedenți, care au oferit fundament pentru conversația strategică privind scena relațiilor și a securității internaționale, ediția din 2020 a Conferinței de Securitate de la München lasă deoparte provocările punctuale geopolitice – lipsesc din raportul Conferinței sau sunt menționate în trecere Marea Baltică, anexarea ilegală a Crimeei sau Marea Neagră.
Statele Unite: Divizați rămânem?
Cu delegații puternice prezentă la München, asemenea tradiției, din care fac parte membrii cheie ai administrației SUA – secretarul de Stat Mike Pompeo, secretarul Apărării Mark Esper -, dar și o delegație a Congresului condusă pentru al doilea an la rând de democrata Nancy Pelosi, președintele Camerei Reprezentanților, Statele Unite sunt privite din spectrul unei mari puteri globale divizată și polarizată din cauza problemelor interne, dar și a lipsei unui consens bipartizan în privința politicii externe.
”Pe termen scurt, o corectare a acestui curs pare puțin probabilă”, transmite raportul Conferinței, subliniind că procedura de destituire a președintelui Trump și zgomotul din jurul alegerilor prezidențiale din 2020 vor adânci probabil polarizarea politică în continuare cu un efect direct asupra marilor strategi ai rolului SUA în lume și asupra mașinăriei de politică externă a Statelor Unite, care putea fi împinsă către un ”time-out strategic”.
China: actorul care interfereză
Prezentă la München pentru prima dată la nivel de ministru al afacerilor externe, China continuă să dea semnalul că este dispusă să se implice și mai mult în afacerile globale și să își revendice statutul de putere normativă, economică și militară la paritate cu Occidentul. Descrisă drept ”meddle kingdom”, China este analizată din perspectiva incisivității politice, economice și militare cu care își proiectează puterea în Asia-Pacific, îndeosebi în Marea Chinei de Sud, precum și a retoricii în raport cu Taiwan-ul.
Rusia: actorul care a jucat bine o mână slabă
Reprezentată la München de același Serghei Lavrov, șeful diplomației ruse, Federația Rusă este descrisă drept ”statul lui Putemkin”, printr-un joc de cuvinte care se referă la ”potemkiniadă”, un termen de origine rusă prin care se face referire la o metodă de falsificare a realității prin înfrumusețare. Termenul provine de la numele lui Grigori Potemkin, general-feldmareșal rus, demnitar al statului și favorit al țarinei Ecaterina a II-a a Rusiei, care a domnit în între 1762-1796.
”Jucând bine o mână slabă, Rusia a înregistrat o serie de succese diplomatice în 2019”, consemnează raportul Conferinței, referindu-se la reîntoarcerea Rusiei în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, vânzarea rachetelor S-400 către Turcia, stat membru NATO, cimentarea statutului de ”broker de putere” în Orientul Mijlociu și, poate cel mai important, ”uvertura diplomatică” practicată de președintele francez Emmanuel Macron care a cerut europenilor să regândească relația lor cu Rusia.
Europa: concursul Eurovision – între învățarea limbajului puterii și dispariție geopolitică?
Dezbaterea privind direcția strategică a Europei a prins viteză în 2019. Pe fondul creșterii competiției între marile puteri și a riscului tot mai mare de a fi prinși în acest foc, europenii dezbat fierbinte despre cum Europa se poate afirma ca un jucător global în sine. De la ”războiul comercial” dintre SUA și China și utilizarea de sancțiuni secundare de la Washington, la implicarea Chinei în infrastructura critică europeană, capacitatea Europei de a-și proteja securitatea și prosperitatea și de a confitura o politică externă independentă cu mijloacele necesare este deja contestată pe diverse fronturi.
Pe acest fundal, președintele francez Emmanuel Macron a avertizat insistent că, dacă Europa nu va învăța limbajul puterii, ”va dispărea geopolitic” sau îi va determina pe ceilalți să-i determine soarta. Toate acestea vin într-un moment în care Regatul Unit, una dintre ”puținele greutăți economice, diplomatice și militare ale Uniunii Europene”, și-a înfăptuit durerosul rămas bun de la Uniune, iar actualul președinte al Comisiei Europene și-a intitulat echipa drept ”Comisia geopolitică”.
—
În ultimele cinci decenii, Conferința de Securitate de la München, aflată la cea de-a 56-a ediție în 2020, a devenit o întâlnire esențială anuală pentru comunitatea strategică internațională. De la înființarea sa în 1963 ca “Internationale Wehrkunde Begegnung” (n.r – reuniune internațională de apărare), MSC s-a transformat într-un forum independent dedicat promovării soluționării pașnice a conflictelor și a cooperării internaționale și dialogului. În plus, față de conferința emblematică anuală din februarie, MSC găzduiește în mod regulat alte evenimente de mare amploare în capitalele din întreaga lume.
