Aliații din țările NATO și-au plasat forțele în așteptare și trimit nave și avioane de vânătoare suplimentare ca parte a dislocărilor militare nord-atlantice din Europa de Est, consolidând disuasiunea și apărarea aliată în timp ce Rusia își continuă consolidarea militară în Ucraina și în jurul acesteia, a informat luni Alianța Nord-Atlantică într-un comunicat remis CaleaEuropeană.ro.

În materialul citat, NATO face o sinteză a anunțurilor pe care statele aliate le-au făcut publice cu măsuri de descurajare și desfășurări de forțe.

“NATO va continua să ia toate măsurile necesare pentru a proteja şi apăra toţi aliaţii, inclusiv consolidând partea de est a Alianţei. Vom răspunde întotdeauna la orice deteriorare a mediului nostru de securitate, mai ales prin consolidarea apărării noastre colective”, a declarat secretarul general Jens Stoltenberg.

Astfel, Danemarca trimite o fregată în Marea Baltică şi se pregăteşte să desfăşoare patru avioane de luptă F-16 în Lituania pentru a sprijini misiunea de lungă durată a poliţiei aeriene a NATO în regiune.

Statele Unite au indicat de asemenea că intenţionează să-şi sporească prezenţa militară în partea de est a Alianţei, în timp ce Pentagonul a anunțat un exercițiu naval al NATO în Marea Mediterană, cu participarea portavionului american USS Harry Truman. Președintele american Joe Biden a anunțat că Statele Unite vor crește prezența lor militară în Polonia, România și celelalte țări de pe flancul estic al NATO dacă Rusia va invada Ucraina, gest salutat de președintele Klaus Iohannis, premierul Nicolae Ciucă și ministrul de externe Bogdan Aurescu. “Avem o obligație sacră în Articolul 5 de a apăra aceste țări”, a spus Biden.

O mare parte dintre aceste anunțuri vizează regiunea Mării Negre și României.

Un alt anunț de acest tip a venit și din partea Franței, care prin intermediul președintelui Emmanuel Macron și-a afirmat disponibilitatea de a participa cu o prezență militară avansată a NATO în România. La rândul său, acest anunț a fost salutat de președintele Klaus Iohannis, premierul Nicolae Ciucă și ministrul de externe Bogdan Aurescu. O astfel de decizie ar însemna că Franța ar putea fi națiunea-lider a unui batalion NATO în România, un tip de grup de luptă pe care Alianța le-a instalat doar în Polonia și țările baltice. Însă, pentru o astfel de desfășurare militară sub umbrelă aliată este necesară o decizie oficială la nivelul Alianței Nord-Atlantice. Terenul pentru o astfel de decizie ar putea fi netezit la reuniunea miniștrilor apărării aliați din luna februarie și adoptată oficial la summitul NATO de la Madrid din luna iunie.

De asemenea, pe fondul concentrării de trupe rusești în regiune, Spania trimite nave de război și ia în calcul trimiterea de avioane de luptă în Marea Neagră, iar Franța va desfășura nave și avioane în apropiere de România.

De asemenea, Ţările de Jos trimit două avioane de luptă F-35 în Bulgaria din aprilie pentru a sprijini poliţia aeriană NATO din regiune şi pun în aşteptare o navă şi unităţi terestre pentru Forţa de reacţie a NATO, condusă anul acesta de Franța.

România și celelalte țări care au aderat la NATO după 1997 sunt vizate de pretențiile de securitate al Federației Ruse, pe care Moscova le dorește negociate cu Washingtonul.

Ca o ilustrare a complexităţii situaţiei de securitate din Europa, diplomaţia rusă a ales chiar ziua de vineri a întrevederii dintre ministrul de externe Serghei Lavrov şi secretarul de stat american Antony Blinken pentru a insista asupra retragerii trupelor străine ale NATO din ţările care au aderat la această alianţă după 1997, menţionând explicit România şi Bulgaria, dar lista cuprinde în total 14 ţări din fostul bloc comunist, o cerință respinsă însă cu fermitate de România și Bulgaria.

România a reacționat prompt, prin Ministerul Afacerilor Externe care a respins ca fiind inoportune și lipsite de orice fundament declarațiile Ministerului de Externe al Federației Ruse privind prezența militară aliată pe flancul estic al NATO. Și secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, a exclus vineri orice posibilitate de negociere a prezenţei militare a NATO pe teritoriul ţărilor membre din Europa de Est. Poziția lui Geoană a fost urmată de o declarație remisă presei de purtătorul cuvânt al Alianței, Oana Lungescu, prin care NATO a respins categoric cererea Rusiei privind retragerea militară aliată din România și Bulgaria și denunță ideea sferelor de influență.

În comunicatul în care prezintă măsurile aliate, NATO subliniază că este “o alianță defensivă” și că “drept răspuns la anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia în 2014, NATO și-a sporit prezența în partea de est a alianței, inclusiv cu patru grupuri de luptă multinaționale în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia”.

“Aceste unități, conduse de Regatul Unit, Canada, Germania și, respectiv, Statele Unite, sunt multinaționale și pregătite de luptă. Prezența lor arată clar că un atac asupra unui aliat va fi considerat un atac asupra întregii Alianțe. Înainte de 2014, nu existau forțe NATO în partea estică a Alianței”, conchide NATO.

Președintele Grupului Popularilor Europeni din Parlamentul European, Manfred Weber, a urat la mulți ani românilor de Ziua Unirii a Principatelor Române. 

„La mulți ani, România! La mulți ani de ziua națională tuturor românilor care sărbătoresc astăzi Unirea Principatelor Române”, a transmis europarlamentarul german într-un mesaj postat pe pagina de Facebook.

În toamna anului 1859, în urma alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească, diplomații români ai acelor timpuri au obținut, prin eforturi intense și demersuri profesioniste abile, recunoașterea dublei alegeri, chiar dacă avea un caracter excepțional, fiind valabilă exclusiv pe durata domniei lui Cuza.

Doi ani mai târziu, unirea politică și administrativă deplină a țării era de asemenea recunoscută la nivel internațional, iar la 22 ianuarie 1862, sub conducerea Prim-ministrului de orientare conservatoare Barbu Catargiu, fiind format primul guvern al României moderne. Realizarea recunoașterii internaționale a dublei alegeri a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza și desăvârșirea Unirii Principatelor au reprezentat astfel primele mari demersuri reușite ale diplomației românești moderne, iar în acest scop au fost trimiși reprezentanți diplomatici însărcinați cu această misiune la Constantinopol, Paris și în alte capitale europene importante. Scriitorul, omul politic și diplomatul Vasile Alecsandri (1821-1890) a fost printre cei mai importanți și activi dintre aceștia. Printre măsurile de modernizare a statului şi a societăţii româneşti avansate de Alexandru Ioan Cuza s-a înscris şi stabilirea unui portofoliu al Afacerilor Străine, în 1862, primul titular al acestei demnităţi fiind Apostol Arsache, înaintea organizării structurii instituționale corespondente. De profesie medic, stabilit în Țara Românească în 1814, el fusese titularul portofoliului afacerilor străine al Țării Românești și în perioadele 24 aprilie 1835 – 13 mai 1837 și 30 aprilie 1861 – 21 ianuarie 1862.

Președintele Senatului, Florin Cîțu, a reiterat la 163 de ani de Unirea Prinicipatelor Unite că liberalismul rămâne singura soluție pentru a dezvolta România. 

„24 ianuarie reprezintă mai mult decât Unirea Principatelor Române. Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate este dovada clară că avem nevoie de unitate pentru a scrie istorie. Dragi români, mesajul meu pentru voi e simplu: singura soluție pentru a dezvolta România, pentru a continua ceea ce au început înaintașii noștri, rămâne LIBERALISMUL. La mulți ani!” a transmis Florin Cîțu, președintele PNL.

În toamna anului 1859, în urma alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească, diplomații români ai acelor timpuri au obținut, prin eforturi intense și demersuri profesioniste abile, recunoașterea dublei alegeri, chiar dacă avea un caracter excepțional, fiind valabilă exclusiv pe durata domniei lui Cuza.

Doi ani mai târziu, unirea politică și administrativă deplină a țării era de asemenea recunoscută la nivel internațional, iar la 22 ianuarie 1862, sub conducerea Prim-ministrului de orientare conservatoare Barbu Catargiu, fiind format primul guvern al României moderne. Realizarea recunoașterii internaționale a dublei alegeri a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza și desăvârșirea Unirii Principatelor au reprezentat astfel primele mari demersuri reușite ale diplomației românești moderne, iar în acest scop au fost trimiși reprezentanți diplomatici însărcinați cu această misiune la Constantinopol, Paris și în alte capitale europene importante. Scriitorul, omul politic și diplomatul Vasile Alecsandri (1821-1890) a fost printre cei mai importanți și activi dintre aceștia. Printre măsurile de modernizare a statului şi a societăţii româneşti avansate de Alexandru Ioan Cuza s-a înscris şi stabilirea unui portofoliu al Afacerilor Străine, în 1862, primul titular al acestei demnităţi fiind Apostol Arsache, înaintea organizării structurii instituționale corespondente. De profesie medic, stabilit în Țara Românească în 1814, el fusese titularul portofoliului afacerilor străine al Țării Românești și în perioadele 24 aprilie 1835 – 13 mai 1837 și 30 aprilie 1861 – 21 ianuarie 1862.