Neîncrederea între liderii europeni și sentimentul unor înțelegeri în spatele ușilor închise între negociatorii celor trei mari forțe politice (PPE, S&D și Renew Europe) în detrimentul celorlalți șefi de state sau de guvern au făcut imposibil un acord asupra pachetului de numiri în funcțiile de top ale instituțiilor UE, a declarat marți un oficial UE la o întâlnire cu un grup de jurnaliști acreditați la summit, inclusiv CaleaEuropeană.ro.
“Înțelegerile secrete vor crea frustrare“, a atenționat oficialul european, vorbind în condiții de anonimitate pentru a putea oferi o perspectiva asupra a ceea ce s-a întâmplat în încăperile decizionale ale Consiliului European.
Liderii celor 27 de state membre ale Uniunii Europene s-au întrunit luni la Bruxelles pentru un prim summit post-electoral pentru a discuta calea de urmat și a pregăti deciziile privind cine va conduce destinele instituțiilor UE până în 2029.
Ce se află în joc? Funcția de președinte al Comisiei Europene, funcția de președinte al Consiliului European și funcția de Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate, poziții pentru care Consiliul European are fie puterea deciziei, fie primul pas decizional. La acestea este adăugată și funcția de președinte al Parlamentului European, care deși este responsabilitatea exclusivă a membrilor Parlamentului European, ea poate reflecta traseul politic al negocierilor dintre marile familii politice.
Summitul informal a fost marcat însă de tensiuni, cu liderii europeni, mai ales cei care au luat parte și la negocierile de acum cinci ani, demonstrând că încă nu s-au recuperat după sechelele politice ale acelor tratative.
“Cei care erau aici acum cinci ani își amintesc și manifestă acum o lipsă de încredere în decizie“, a precizat oficialul UE.
Ce s-a întâmplat în 2019? Deși Partidul Popular European a câștigat alegerile de atunci și, conform tratatului UE și interpretărilor politice, avea dreptul de a-l nominaliza pe candidatul său, Manfred Weber, la șefia Comisiei Europene, președintele francez Emmanuel Macron s-a opus, invocând lipsa de experiență executivă a germanului. Faptul că pentru prima dată când PPE și Socialiștii Europeni au avut nevoie de o a treia forță politică – liberalii lui Macron – pentru a forma majoritatea în Parlament a transformat jocul de putere din UE. Tot atunci, liderii celor mai puternice țări UE s-au reunit la Osaka, în marja summitului G20, înainte de summitul decizional al UE privind numirile de top, venind cu un pachet de numiri în frunte cu social-democratul Frans Timmermans drept candidat la șefia Comisiei Europene. Ce a urmat a fost că PPE-ul a impus președintele Comisiei Europene în persoana soluției propuse de Macron și cancelarul german Angela Merkel, și anume Ursula von der Leyen, liberalii au obținut în premieră șefia Consiliului European, social-democrații funcția de președinte al Parlamentului European și pe cea de Înalt Reprezentant pentru afaceri externe și politică de securitate, iar Franța a primit președinția Băncii Centrale Europene prin Christine Lagarde. Rezultatul imediat: după ce a primit nominalizarea din partea Consiliului European, Ursula von der Leyen a fost aleasă de plenul Parlamentului European cu o majoritate de doar nouă voturi (383 dintr-un număr minim necesar de 374), iar votul final al eurodeputaților asupra Comisiei sale a fost întârziat cu 30 zile, mandatul executivului european debutând la 1 decembrie 2019.
Ce se întâmplă în 2024? Partidul Popular European de centru-dreapta este câștigătorul alegerilor europene cu rezultate aproape finale care îl plasează la 190 de mandate, reconfirmându-și statutul de prima forță politică. PPE este urmat la mare distanță de grupul Socialiștilor și Democraților Europeni, cu 136 de mandate și de Renew Europe cu 80 de mandate. Ambele formațiuni pro-europene cu care PPE formează tradițional majorități au obținut la aceste alegeri mai puține mandate în PE decât în 2019. Față de precedentele alegeri europene, popularii câştigă 14 mandate, social-democraţii pierd trei, iar liberalii pierd 22 de mandate. Cu toate acestea, cele trei grupări europarlamentare pro-europene pot alcătui în continuare o majoritate (406 de mandate față de majoritatea minimă necesară de 361 de mandate într-un Parlament cu 720 de membri) care să echivaleze și cu un “cordon sanitar” în fața extremei-drepte. În acest sens, speculațiile privind “un consens neobișnuit de timpuriu” privind funcții de top în conducerea UE îi plasa în pole-position pe Ursula von der Leyen din Germania pentru un al doilea mandat de președinte al Comisiei Europene, pe fostul prim-ministrul social-democrat portughez António Costa ca președinte al Consiliului European, pe Roberta Metsola (PPE) din Malta ca președintă a Parlamentului European și pe prim-ministrul Estoniei Kaja Kallas (Renew Europe) ca Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate. Aparent, toate criteriile convenite la nivelul Consiliului European pentru aceste numiri – echilibru al afilierii politice cu luarea în calcul a rezultatelor alegerilor, al provenienței geografice și al genului – erau satisfăcute. Zis și făcut până la summitul de luni…
Din culisele negocierilor: Joc strategic de putere al PPE, Izolarea lui Meloni pe axa PPE – Scholz și incoerența liberalilor
Demararea oficială a summitului informal a fost întârziată de discuțiile politice între cele trei mari forțe, care și-au desemnat câte doi negociatori pentru aceste funcții de top. PPE a încredințat premierului polonez Donald Tusk, fost președinte al Consiliului European, și premierului grec Kyriakos Mitsotakis, rolul de a ghida negocierile în numele popularilor, în vreme ce Socialiștii Europeni i-au însărcinat pe cancelarul german Olaf Scholz și pe prim-ministrul spaniol Pedro Sanchez cu această responsabilitate.
Ceea ce a părut a fi un tango în doi a fost extins prin includerea liberalilor de la Renew Europe în aceste discuții, dar într-o degringoladă politică, după cum a fost ea prezentată de un alt diplomat UE. Premierul demisionar belgian, Alexander De Croo, aspirant la fotoliul de șef al diplomației europene, și premierul estonian Kaja Kallas, ea însăși candidată pentru aceeași funcție, s-au nominalizat drept negociatori ai Renew Europe pentru pozițiile de top fără ca Emmanuel Macron să fie informat. Liberalii s-au repliat, iar în sala negocierilor au venit președintele francez Emmanuel Macron și premierul olandez Mark Rutte.
Candidații fruntași scoși la înaintare – Ursula von der Leyen (Comisie), Antonio Costa (Consiliul European) și Kaja Kallas (Înalt Reprezentant – a devenit apoi pachetul de lideri propuși, moment în care liderii au ajuns rapid la concluzia că o decizie nu va fi posibilă. De ce? “A apărut o frustrare reală a multor lideri că ar putea fi convenite înțelegeri secrete pe la spatele lor”, a explicat oficialul UE care a participat la discuția cu jurnaliștii.
“Cea mai puternică, fermă și dură reacție” a venit din partea premierului italian Giorgia Meloni, al cărei partid Frații Italiei a câștigat alegerile europene și reprezintă principala forță la nivelul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, o grupare europarlamentară ultra-conservatoare și eurosceptică, redevenită a patra forță politică în PE și cu potențialul de a devansa Renew Europe dacă va coopta din eurodeputați neafiliați.
PPE a pus în scenă un “joc de putere strategic” pentru a arăta că Meloni este “izolată”, a explicat oficialul european, precizând că starea de spirit a premierului italian “nu a fost una bună”, iar intervențiile ei au avut un efect asupra celorlalți lideri.
În același timp, strategia PPE a fost una “a polițistului rău”, în persoana lui Donald Tusk, cu o abordare mai degrabă tranșantă și a “polițistului bun”, rol constructiv jucat de premierul grec Kyriakos Mitsotakis.
Ce au încercat să facă marile familii politice? Social-democrații europeni au fost foarte vocali prin poziția cancelarului german Olaf Scholz, care chiar la summitul G7 a etichetat-o pe Giorgia Meloni, gazda reuniunii, drept reprezentantă a “extremei-drepte”. La rândul lor, popularii europeni și Ursula von der Leyen au primit semnale că o majoritate în favoarea lor susținută de socialiști nu va fi posibilă dacă creștin-democrații vor coopta forțe suveraniste și de dreapta într-o majoritate.
Oficialul european citat a evaluat că au “existat contacte aprofundate între Olaf Scholz și conducerea PPE” pentru a crea o “majoritate stabilă” pentru candidatura Ursulei von der Leyen la șefia Comisiei Europene fără conservatorii lui Meloni. Acesta a explicat că popularii au ales “să nu negocieze” cu premierul italian și a precizat că o decizie în Consiliul European este posibilă cu majoritate calificată, excluzând-o pe Giorgia Meloni.
Senzația generală este că Meloni a fost tratată cu “lipsă de respect”, deși premierul italian a practicat întotdeauna un joc politic constructiv în interiorul Consiliului European, în pofida faimei politice neofasciste și anti-europene a partidului său.
Potrivit oficialului UE, dilema liderilor prezenți a fost aceea că “dacă astfel de negocieri între lideri vor fi purtate pe linie ideologică de familii politice, ce se va întâmpla în situația în care vor apărea mai mulți șefi de stat sau de guvern conservatori” din rândurile familiei politice a lui Meloni?
În acest context, mulți lideri au empatizat cu modul nepotrivit în care a fost tratat premierul Italiei. De asemenea, e explicat oficialul european, au fost 10 lideri care și-au exprimat scepticismul în legătură cu procedura și cu numele candidaților.
“Nu a existat entuziasm și aplauze cu privire la propuneri. Te-ai putea aștepta ca 12 lideri ai PPE să aplaude, dar nu a fost cazul. Același lucru s-a întâmplat și cu S&D”, a remarcat oficialul.
Tratatul UE prevede că deciziile la nivelul Consiliului European privind numirile liderilor reclamă un vot cu majoritate calificată, ceea ce înseamnă o majoritate de minim 55% din statele membre care reprezintă 65% din populația UE, sau un vot cu majoritate calificată consolidată, ceea ce semnifică o majoritate de minim 72% din statele membre ale UE (20 din 27) care întrunesc 65% din populația Uniunii.
Exclusă de la negocieri de liderii a cinci din cele mai mari șapte țări ale UE – Germania, Franța, Spania, Polonia și Olanda – Italia este a treia țară ca mărime din Uniune.
“Liderii nu sunt roboți, ci persoane cu emoții”. Un vot asupra propunerilor ar fi distrus negocierile. Va rămâne pachetul von der Leyen – Costa – Kallas sau va fi extins numărul de propuneri?
Liderii UE au lăsat la “marinat” decizia privind funcțiile de conducere pentru summitul Consiliului European de săptămâna viitoare, când va fi adoptată și Agenda Strategică 2024-2029. Astfel, cei 27 de șefi de state sau de guverne unesc pachetul de numiri cu un program de conducere bazat pe Agenda Strategică. Dar este oare suficient?
Oficialul UE participant la discuția cu jurnaliștii a explicat că în cazul în care liderii europeni ar fi supus la vot pachetul de numiri înaintat de cele trei forțe politice, acesta nu ar fi întrunit majoritatea calificată din cauza prea multor “ambiguități” și incertitudinii “înțelegerilor secrete din spatele meu”.
“Acest pachet este probabil, dar nu cert. Amintiți-vă de Osaka în 2019, când a fost nevoie de nopți și zile de negocieri pentru a decide alți lideri decât cei conveniți la Osaka” de liderii marilor țări europene, a subliniat oficialul european.
Același oficial a insistat asupra “încrederii reciproce dintre lideri”, care este o chestiune “importantă”. “Uitați-vă la atacurile lui Mark Rutte la adresa lui Viktor Orban, care a amenințat că nu-l susține pentru șefia NATO. Liderii nu sunt roboți, sunt persoane cu emoții”, a mai explicat oficialul european.
Prelungirea negocierilor semnifică și faptul că în joc pot intra mai multe variabile. La discuțiile de luni, liderii popularilor și socialiștilor nu s-au înțeles asupra propunerii în forță a popularilor europeni de a împărți funcția de președinte al Consiliului European, poziție revendicată de social-democrații europeni. Potrivit tratatului, președintele Consiliului European are un mandat de doi ani și jumătate, care poate fi reînnoit, iar în spiritul coerenței instituționale există o înțelegere de facto că președintele Consiliului European stă în funcție cinci ani.
PPE caută vulnerabilități la adresa candidatului propus de socialiști, fostul premier portughez Antonio Costa demisionând din funcție în urma unui scandal de corupție, popularii evocând chiar lipsa unei abordări tranșante a acestuia privind sprijinul pentru Ucraina. În același timp, mulți lideri europeni nu sunt încântați să o vadă pe Kaja Kallas ca șefă a diplomației europene din cauza viziunii prea dure în raport cu Rusia.
“Și alte poziții de top ar putea intra în algoritmul negocierilor”, a explicat oficialul UE, precizând că alte funcții pentru care se poartă negocieri sau pentru care există lideri în funcție ce au o anumită apartenență politică au fost discutate pentru a echilibra procesul de numiri.
“NATO a fost menționat, Banca Europeană de Investiții a fost menționată, președintele PE a fost menționat, Consiliul Europei a fost menționat, funcțiile de vicepreședinți executivi ai Comisiei Europene a fost menționate, Banca Centrală Europeană nu a fost menționată deloc (…) Unii au sugerat că Renew Europe ar putea avea ambiția de a obține funcția de președinte al Parlamentului European pentru doi ani și jumătate”, a punctat oficialul.
O radiografie a apartenenței politice pentru aceste poziții arată cum Renew Europe ar fi favorizat de alegerea lui Mark Rutte ca secretar general al NATO, iar social-democrații și liberalii concurează pentru funcția de secretar general al Consiliului Europei, deși acestea nu sunt poziții instituționale ale UE. În ce le privește pe celelalte, social-democrații europeni dețin președinția Băncii Europene de Investiții prin fostul ministru de finanțe spaniol Nadia Calvino, iar funcțiile de vicepreședinți executivi ai Comisiei Europene revin în prezent PPE-ului, Socialiștilor și celor de la Renew Europe.
“Avem un acord deplin că nu există niciun acord“, a parafrazat oficialul european pe unii dintre liderii prezenți luni la summit.
Per ansamblu, consensul rapid dorit de cancelarul german Olaf Scholz și de președintele francez Emmanuel Macron a fost o alarmă falsă. Atenția spre “un fum alb” se va muta acum spre summitul Consiliului European din 27-28 iunie a având în perspectivă faptul că noul Parlament European se va reuni în sesiunea plenară inaugurală la 16 iulie 2024, cu un potențial vot pentru funcția de președinte al Comisiei Europene preconizat pentru data de 18 iulie.
