Premierul britanic Keir Starmer a declarat că vrea să „reseteze” relațiile Marii Britanii cu Uniunea Europeană, dar la două luni de la preluarea mandatului, oficialii și diplomații de la Bruxelles devin tot mai sceptici cu privire la intențiile sale reale, relatează Politico.
Potrivit unor surse citate de Politico, în ciuda retoricii pozitive, UE începe să se îndoiască de dorința reală a premierului britanic de a repara ruptura provocată de Brexit. Refuzul rapid al lui Starmer de a prioritiza inițiative precum un program de mobilitate pentru tineri sau reînscrierea în programul de schimb Erasmus a dezamăgit capitalele europene și a redus optimismul inițial privind noul guvern britanic.
„Abordarea generală a Marii Britanii a fost relativ pozitivă, dar problema este că începe să pară o fațadă”, a spus un oficial de rang înalt al UE. „Când vine vorba de inițiative specifice — fie că este vorba de mobilitatea tinerilor sau de Erasmus — răspunsul este întotdeauna «nu».”
Diplomații europeni subliniază că refuzul Marii Britanii de a se alătura programului Erasmus a fost perceput negativ la Bruxelles, fiind văzut ca o oportunitate ratată pentru un guvern britanic pro-european. „Retorica constructivă este frumoasă, dar cât timp poziția Regatului Unit rămâne neschimbată, nu văd cum ar putea evolua status quo-ul,” a declarat un diplomat european.
Liniile roșii ale lui Starmer
Bruxelles-ul a înțeles întotdeauna că liniile roșii trasate de Starmer — excluderea aderării la piața unică, uniunea vamală sau libertatea de mișcare — împiedică o relație foarte strânsă cu UE, în stilul Norvegiei sau Islandei. Însă speranța era că, în limitele acestor constrângeri, s-ar putea atinge un nivel maxim de cooperare.
Din păcate, aceste limite politice par să devină și mai stricte. O declarație publică a lui Starmer din 2024, conform căreia Partidul Laburist „nu are planuri” pentru un program de mobilitate a tinerilor, a evoluat în întâlniri din culise către o poziție „extrem de negativă” față de această politică, potrivit unui diplomat european.
Când a fost întrebat public despre schema de mobilitate a tinerilor, Starmer a comparat-o cu libertatea de mișcare, la care se opune ferm. Oficialii europeni sunt acum în căutarea unei soluții care ar putea fi acceptată de premierul britanic, conștienți de sensibilitățile politice interne ale Marii Britanii și de presiunile Partidului Reformist pro-Brexit.
Cerințele Bruxelles-ului
În ciuda reticențelor pe anumite teme, Starmer și-a exprimat dorința de a aduce Regatul Unit mai aproape de UE prin alte măsuri, cum ar fi reducerea birocrației la frontiere, recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale și reducerea restricțiilor pentru artiștii britanici care fac turnee pe continent.
Însă oficialii UE sunt îngrijorați că Starmer nu a înțeles că și Uniunea Europeană are propriile priorități, iar mobilitatea tinerilor este percepută drept una dintre cele mai importante cerințe. De asemenea, vizitele repetate ale premierului în capitalele europene au generat suspiciuni că Londra încearcă să ocolească Comisia Europeană și să stabilească acorduri directe cu statele membre, o practică ce provoacă îngrijorări în rândul liderilor UE.
De altfel, Uniunea Europeană a prevenit Regatul Unit că trebuie să aplice pe deplin acordurile Brexit existente privind cetățenii UE și Irlanda de Nord înainte de accepta o resetare a relației cu Londra. Un document scurs în presă și prezentat de Financial Times enumeră opt cerințe ale Uniunii Europene pentru noul guvern laburit dacă acesta din urmă dorește să demonstreze ”angajamentul real al guvernului britanic” față de o revizuire de bună credință a relației cu UE.
Întâlnirea dintre Starmer și președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, nu a avut încă loc, în principal din cauza agendei încărcate a acesteia. Oficialii UE insistă că absența întâlnirii nu este un afront, subliniind că prioritățile actuale ale von der Leyen sunt legate de formarea noii Comisii, care nu va fi aprobată de Parlamentul European până în decembrie.
În timp ce Starmer încearcă să reseteze relația Marii Britanii cu Europa, rămâne de văzut dacă declarațiile sale de intenție amiabile vor fi urmate de acțiuni concrete care să reflecte o schimbare reală în relațiile post-Brexit.
